Faptul că un animal de companie face bine sănătăţii oamenilor este bine cunoscut de cercetători şi de prietenii şi proprietarii de animale.

De exemplu, pacienţii cardiaci care au un animal de companie trăiesc mai mult decât cei care nu au, animalele contribuie la creşterea nivelului de serotonină şi ocitocină (asociate cu sentimentul de stare bună şi încredere) sau persoanele care suferă de Alzheimer pot fi hrănite mai uşor dacă pe masă sau în apropiere se află un acvariu şi pot urmări peştii înotând.

Dar, dacă mai există vreo urmă de scepticism, o serie de cercetări au stabilit nouă avantaje pentru sănătate oferite de prezenţa în casă a unui animal de companie, relatează passionsante.be.

Cu un astfel de animal, oamenii sunt mai fericiţi şi mai puţin singuri. Îndeosebi pentru persoanele care locuiesc singure, un animal domestic este o companie reconfortantă. Grija faţă de un animal constituie un nou scop în viaţă, lucru care joacă un rol important în întărirea încrederii în sine. Bolnavii cronici sunt mai puţin depresivi şi izolaţi dacă au un animal alături. Animalele domestice au nevoi care nu pot fi satisfăcute decât de om, lucru care le structurează ziua proprietarilor şi le dau sens vieţii. Plimbarea cu câinele este o ieşire care dă adesea ocazia unor interacţiuni sociale, ceea ce este benefic pentru starea de spirit.

Un al doilea efect benefic pentru deţinătorii de animale de companie este faptul că, mângâind un câine sau o pisică, corpul este stimulat să producă un hormon care produce o stare de bine şi scade nivelul hormonului de stres. Acest lucru poate duce la reducerea presiunii arteriale. Proprietarii de animale domestice au o presiune arterială şi un ritm cardiac mai scăzut decât cei care nu se bucură de compania lor. Se pare că mângâierea animalelor este benefică şi pentru presiunea arterială a copiilor, acest obicei scăzându-le starea de nervozitate şi hiperactivitatea.
În al treilea rând, coabitarea cu un animal de companie nu îi face pe oameni să uite de regimul alimentar, ba chiar proprietarii de animale domestice prezintă în medie un nivel mai scăzut de colesterol şi de trigliceride decât ceilalţi.
Potrivit American Heart Association, există o legătură directă între compania animalelor, îndeosebi a câinilor, şi speranţa de viaţă. Incidenţa insuficienţei cardiace ar fi mai scăzută.
Conform concluziilor National Institutes of Health din Statele Unite, deţinerea unui animal de companie duce la scăderea riscului de criză cardiacă, contribuind la micşorarea presiunii arteriale şi reducerea nivelului de colesterol şi de trigliceride din sânge. Activităţile suplimentare implicate de deţinerea unui câine (sau a unei pisici) joacă şi ele un rol. Studii realizate pe termen lung au arătat că persoanele care nu au avut niciodată pisici prezintă un risc cu 40% mai mare să moară de criză cardiacă faţă de cele care au avut feline în casă.

Un lucru care ar părea contradictoriu la prima vedere este că animalele ţinute în casă, mai ales pisicile, contribuie la dezvoltarea imunităţii împotriva astmului şi a alergiilor. Unele studii arată chiar că bebeluşii care trăiesc în mediul unui animal domestic ar fi mai puţin susceptibili să dezvolte alergii şi astm. În primii ani de viaţă, ei suferă mai puţin de guturai şi otită decât bebeluşii care cresc într-o casă fără animale. Aşa încât părinţii nu trebuie să fie îngrijoraţi dacă patrupedele îşi manifestă prea expresiv dragostea faţă de bebeluşi lingându-i pe faţă.

Uneori medicii recomandă adoptarea unui animal de companie pentru tratarea depresiei. În unele cazuri un animal domestic poate juca un rol terapeutic, putând duce chiar la vindecare. Oricare ar fi starea de spirit a stăpânului, fie de bucurie intensă, fie de mare tristeţe, animalul este mereu acolo pentru a împărtăşi sentimentele umane. Animalele domestice îi ajută pe oamenii cu boli de lungă durată să îşi ţină sub control anxietatea şi depresia.

Animalele de companie îi fac pe stăpâni să fie mai activi. Unii se mişcă greu din fotoliu şi fac puţină mişcare, chiar dacă acest lucru este bun pentru propria sănătate. Însă pentru ca patrupedul lor să se simtă bine, trebuie să meargă pe jos cel puţin o jumătate de oră pe zi, exerciţiu bun pentru menţinerea în formă atât a animalului, cât şi a stăpânului. În plus, este un bun mijloc de prevenire a obezităţii, dar şi a osteoporozei şi a artritei reumatoide. Pentru persoanele în vârstă singure, este şi o modalitate ideală de a intra în contact cu vecinii şi alţi deţinători de animale, care îşi scot câinii la plimbare. Cu ajutorul animalelor, contactele sociale sunt mai uşoare.

În cazul copiilor care suferă de tulburare deficitară de atenţie, cu sau fără hiperactivitate, sau de autism, un animal nu poate fi decât benefic. Astfel de copii au atât de multă energie, încât adesea le este greu să se concentreze. Având grijă de un animal domestic, ei au sarcini specifice care necesită atenţie şi pentru care pot fi responsabilizaţi. Legătura copilului cu animalul favorizează dezvoltarea încrederii în sine şi îi dă un sentiment de linişte şi siguranţă. Copiii autişti prezintă adesea un deficit în interacţiunile cu alte persoane. Se pare că animalele au o capacitate uimitoare de a le atrage şi reţine atenţia, putându-i încuraja astfel să realizeze activităţi legate de integrarea lor senzorială (perceperea stimulilor), uşurându-le astfel viaţa. În această situaţie sunt indicaţi mai ales câinii şi caii. Animalele domestice pot ajuta şi copiii cu nevoi speciale în depăşirea unor obstacole.

Câinii, arată unele studii, datorită mirosului lor excepţional, pot da semnale cu adevărat miraculoase, cum ar fi detectarea cancerului, anunţarea unui accident vascular cerebral sau a scăderii nivelului de zahăr din sânge. Unii câini îşi pot avertiza stăpânii diabetici asupra scăderii periculoase a glicemiei înainte ca aceasta să se manifeste, aceştia putând preveni criza mâncând ceva dulce. Explicaţia acestor capacităţi constă în faptul că animalul reacţionează la schimbări chimice ale corpului, care emană un miros deosebit. Xolo, câine mexican, este cunoscut pentru temperatura înaltă a corpului. Rasa a fost antrenată să ajute oamenii care suferă de fibromialgie sau alte forme de dureri cronice, care pot fi calmate cu căldură. Durerea este atenuată prin apropierea de câine sau punând partea dureroasă a corpului în contact cu animalul.

Unii câini au fost instruiţi pentru a trăi şi lucra cu pacienţi epileptici, alţii au fost învăţaţi să latre şi să îi avertizeze pe părinţi când copiii au crize şi nu se află în câmpul lor vizual. Câteva sarcini pot fi îndeplinite de câini pentru a ajuta pacienţi bolnavi de Parkinson să trăiască mai mult timp independent. Aceşti câini pot aduna obiecte căzute sau se pot duce să aducă obiecte necesare. Pot deschide şi închide uşi sau aprinde lumina cu labele.

AGERPRES