Ne găsiți și pe:
pergole retractabile

Spiritualitate

Vindecări și minuni la Mănăstirea Sfântul Nectarie – un loc binecuvântat din Banat 

Publicat

pe

 

Articol de Olimpiu Bulzan

Despre Mănăstirea Sfântul Nectarie se spune că este un loc binecuvântat de Dumnezeu, unde creștinii își găsesc alinarea și rezolvarea la multe din problemele grele cu care se confruntă. Localnicii dar și apropiații ”micii Eghine” din Banat dezvaluie ca în ultimii ani au fost părtași la multe minuni: vindecari miraculoase de cancer și alte boli, ajutor pentru oamenii ce nu se puteau căsători, pentru cei care nu pot avea copii sau rezolvarea unor probleme aparent imposibile. Totul cu credință, post, smerenie și rugăciune.  

 

Moaștele Sfântului Nectarie – făcătoare de minuni 

 

”Mica Eghină” este încadrată într-un peisaj mirific, fiind o binecuvântare de pace, liniște și înalțare sufletească. Cadrul natural înconjurat de păduri de fag și brad este ideal pentru desfășurarea de activitați duhovnicești, culturale și sociale pentru credincioșii și iubitorii de spiritualitate ortodoxă. 

La mănăstire se găsesc o parte din moaștele Sfântului Nectarie de la Eghina, ale Sfântului Grigorie Decapolitul, ale Sfîntului Macarie Egipteanul dar și a Sfinților mucenici de la Aiud. Purterea acestor sfinte moaște a tămăduit fizic și sufletește nenumărați omeni care au venit cu multă credință și nădejde și s-au închinat lor.  

Începutul a fost greu 

Schitul Feneș cu hramul SF. Nectarie Taumaturgul a fost întemeiat în anul 2001, la initiativa preotului Constantin Bertea care în acea vreme era vicar administrativ al Episcopiei Caransebeșului și cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Părinte Episcop Laurentiu Streza al Caransebeșului. La început au fost maici, prima stareță fiind monahia Macrina Vieriu. Schitul s-a adăpostit în clădirile preluate de Episcopia Caransebeșului de la șantierul organizat în satul Feneș de către firma Hidroconstrucția S.A. S-a reușit amenajarea unui paraclis, a unui corp de chilii, a trapezei și a unei anexe gospodarești. În anul 2007 lucrarile au stagnat și, din lipsă de personal, schitul și-a încetat activitatea. 

Părintele Hristofor, de la 13 ani în mănăstire 

Activitatea sfîntului lăcaș a reînviat începand cu luna septembrie a anului 2008. Viața monahală a fost reluată cu doi viețuitori, schitul fiind transformat în așezământ de calugari. Părintele Stareț Hristofor Abălașei este omul cu har care a făcut posibilă ridicarea unei biserici frumoase dar și a multor amenajări și renovări care au transformat locul în unul ales parcă de Dumnezeu. 

Părintele stareț își face timp pentru toși enoriașii care îi calcă pragul și ajută sute de oameni aflați la necaz și suferință. El are o poveste aparte… La o vârstă când alții se bucură de copilărie, de tinerețe, la 13 ani, a intrat în mănăstire. La nici 27 de ani era numit Stareț la Manăstirea Sfântul Nectarie. 

 

Sute de credincioși săptămînal

 De la intrarea in curtea mănăstirii te invăluie parcă un duh de liniste si pace. Părintele stareț ne întâmpină cu un zămbet senin si plin de serenitate. Ne dezvaluie că începuturile au fost foarte grele. Tot ce a gasit a fost o sticla de ulei de candelă, și aceea începută, un sac de cartofi degerați, ruine și paragină. La început slujea doar cu cântărețul de la strană, apoi veneau doi trei oameni…care l-au sfătuit să renunțe ca oricum nu va mai veni nimeni… Dar părintele a crezut din tot sufletul în ajutorul bunului Dumnezeu si al Sfântului Nectarie iar în timp s-au petrecut multe schimbări frumoase. „Acum vin sute de credincioși, de multe ori nu mai au loc în Biserică la slujbe…Nimeni nu credea posibil acest lucru în urmă cu patru ani. Dar… Vindecările și minunile care s-au întâmplat aici s-au aflat repede iar acum credincioșii care calcă pragul mănăstirii sunt tot mai mulți”, a dezvăluit o credincioasă.  

 

Cum puteți ajunge…

 

În fiecare duminică, începând cu orele 10,00  se poate participa la Sfînta Liturghie. Vineri, de la orele 21,00 se săvârșește taina Sfântului Maslu, după care se citesc rugăciuni pentru oamenii grav bolnavi sau pentru alte probleme. 

Adresa Mănăstirii este: Com. Armenis, Sat Fenes, jud. Caras-Severin, cod 327006.

Acces Feroviar: Pe ruta Caransebeș – Băile Herculane, cu coborâre în stația Armeniș.

Acces Rutier: DN6 Timișoara-Lugoj – Caransebeș după Piatra Scrisă (vezi indicator) stânga Sat Feneș – sau din sens opus – Dr.Tr.Severin – Orșova – Băile Herculane – Caransebeș.

Hram: Sf. Nectarie ( 9 noiembrie ). Numar de vietuitori: 2 ( viata de obste )

Posibilitati de cazare: 10 persoane

Staret: Ieromonah Hristofor Abalasei

Telefon: 0722 365 634

Cont: RO46RNCB0103022318060001

Banca: BCR Caransebeș

http://www.manastireasfantulnectarie.ro/  

Oricând aveți nevoie de un sfat, o rugăciune, spovedanie și alte slujbe, Părintele Hristofor își arată disponibilitatea să vă ajute.

https://www.youtube.com/watch?v=BkiMAsY4DlM 

https://www.youtube.com/watch?v=AelQZMiHCGQ   

 https://www.youtube.com/watch?v=CIfS4TLjpzo 

 

Citeste mai mult
Click pentru a comenta

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Spiritualitate

Rusaliile, prăznuite de creștinii ortodocși. Tradiții și obiceiuri

Publicat

pe

Rusaliile sau Cincizecimea, una dintre cele mai vechi sărbători creştine, este prăznuită la 50 de zile de la Învierea Domnului, când Duhul Sfânt s-a coborât la apostoli, fiind cunoscută şi ca ziua întemeierii Bisericii, când s-au convertit la creştinism 3.000 de oameni.

Ortodocşii sărbătoresc, duminică şi luni, Cincizecimea sau Pogorârea Sfântului Duh peste sfinţii apostoli, sărbătoare creştină care mai este cunoscută în popor ca Rusalii sau Duminica Mare.

Sărbătoarea Rusaliilor este una dintre cele mai vechi sărbători creştine, împreună cu cea a Paştilor, fiind prăznuită încă din vremea sfinţilor apostoli. Până către sfârşitul secolului al IV-lea şi începutul secolului al V-lea, Cincizecimea era o dublă sărbătoare: a Înălţării Domnului şi a Pogorârii Sfântului Duh. Apoi, sărbătoarea a fost separată, Cincizecimea rămânând numai ca Pogorâre a Duhului Sfânt.

Când s-au împlinit cincizeci de zile de la Înviere, s-a auzit un tunet care a străbătut mulţimea adunată la Ierusalim din toată lumea. Duhul Sfânt s-a văzut în chip de limbi de foc, pogorând nu numai peste cei doisprezece apostoli, ci şi peste cei şaptezeci de ucenici. Apostolii au început să vorbească în limbile tuturor neamurilor şi să se înţeleagă între ei, iar mulţimea a crezut că sunt beţi. Atunci, Sfântul Apostol Petru a vorbit în mijlocul mulţimii, iar 3.000 de oameni s-au convertit la creştinism. Se crede astfel că Cincizecimea este sărbătoarea întemeierii Bisericii Creştine, pentru că cei 3.000 de oameni au alcătuit cea dintâi comunitate creştină din Ierusalim, nucleul Bisericii de mai târziu.

Ce tradiții trebuie respectate

De Rusalii se mai leagă şi alte tradiţii şi obiceiuri, care diferă de la o regiune la alta. În unele zone, oamenii îşi împdobesc casele şi gospodăriile cu ramuri de tei, nuc, plop sau stejar, pentru a alunga răul şi bolile. Ramurile de tei au o simbolistică aparte în această sărbătoare: se crede că teiul fereşte gospodăriile de grindină sau de duhurile rele ale zânelor. Flăcăii le aduc din păduri, după care se sfinţesc la biserică, iar credincioşii le iau acasă şi le pun la icoane.

Ramurile de tei, soc sau mure sfinţite de Rusalii se folosesc ca leacuri tot restul anului. În tradiţia populară se zice că numai până la Sânziene plantele au puteri vindecătoare.
Tot de Rusalii, în unele regiuni se dansează „Jocul Căluşarilor”. Se spune în popor că leacul cel mai folosit pentru cei atinşi de Rusalii este jocul căluşarilor.

În unele zone, femeile fac descântece pentru a alunga Ielelor, iar uşile se ung cu usturoi, pentru că se crede că aşa va fi păzită casa de rele şi ghinion tot restul anului.
Spiritele rele se mai alungă prin ritualuri gălăgioase şi pocnituri cu ramuri de tei.

În unele gospodării se prepară unsori care se dau pe ugerele vacilor, pentru a spori laptele.

În Ardeal este obiceiul cunoscut ca “udatul nevestelor”. Femeile sunt stropite cu apă, pentru a fi sănătoase şi frumoase tot restul anului.

În unele zone se spune că dacă de Rusalii este timp frumos, toată vara va fi frumoasă şi rodnică.

Rusaliile sunt, în credinţa populară, spiritele morţilor, numite în popor Iele sau zâne rele.

Cuvântul Rusalii provine din latinescul „rosalia”, care simbolizeaza sărbatoarea trandafirilor, dar reprezintă şi fetele împaratului Rusalim, despre care se credea că aveau puteri magice şi seduceau oamenii, pedepsindu-i pe cei care nu le respectau.

În credinţa populară, Rusaliile sunt spiritele morţilor care, după ce au părăsit mormintele la Joimari şi au petrecut Paştile cu cei vii, refuză să se mai întoarcă în locurile lor de sub pământ şi încep să facă rele oamenilor.

Pentru a le îmbuna, oamenii, care evitau să le spună Rusalii, le-au dat diferite nume: iele, zâne sau frumoase. Există superstiţia că aceste spirite stau pe lângă izvoare şi pot, prin cântecele lor, să ia minţile oamenilor şi să-i îmbolnăvească. Boala seamană, se spune în popor, cu o transă ce nu poate fi înlăturată decât de puterea dansului căluşarilor.

Superstiţii de Rusalii

Legendele spun că Ielele sau Rusaliile sunt fiinţe fantastice, care umblă prin văzduh şi pot lua minţile oamenilor dacă nu respectă ziua. Rusaliile, cunoscute sub diferite nume – iele, zâne, şoimane, împărătesele-văzduhului, ursoaice -, umblă îmbracate în alb, iar locurile în care dansează rămân arse şi neroditoare.

Se spune că Rusaliile răpesc uneori un tânar frumos ca să joace cu el, apoi îl eliberează, dar acesta nu trebuie să spună ce a văzut, pentru că altfel ar putea fi pedepsit.

În unele sate, oamenii cred că în zilele de Rusalii nu este bine să mergi la câmp, pentru că te prind şi te pedepsesc Ielele. De Rusalii, oamenii nu trebuie să intre în vie sau să meargă în locuri pustii, pentru că s-ar putea întâlni cu spiritele rele.

În unele zone se spune că cine nu respectă sărbătoarea Rusaliilor, va fi pedepsit de Iele, care provoacă boala denumită popular “luat din Rusalii”. De asemenea, nu este bine să te cerţi cu cineva în ziua de Rusalii, pentru că vei fi “luat din Rusalii”.

Citeste mai mult

Spiritualitate

Înălțarea Domnului. Cinstirea eroilor, sărbătoarea bisericească națională

Publicat

pe

Înălţarea Domnului Iisus Hristos este prăznuită la 40 de zile după Înviere, în Joia din săptămâna a 6-a după Paşti. Această sărbătoare este cunoscută în popor şi sub denumirea de Ispas.

În această zi creştinii se salută cu „Hristos S-a înălţat!“ şi „Adevărat S-a înălţat!“.

Timp de 40 de zile de la dumnezeiasca Sa Înviere din morţi, Hristos-Domnul S-a arătat ucenicilor Săi şi prin multe semne doveditoare i-a încredinţat că El este Mântuitorul Hristos înviat. La sfârşitul acestei perioade, S-a arătat pentru ultima oară ucenicilor Săi, le-a făgăduit trimiterea Duhului Sfânt şi, mergând în afara Ierusalimului, S-a înălţat sub privirile lor la cer, binecuvântându-i.

Atunci, doi îngeri s-au arătat zicând: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer”.

Înălţarea Domnului este şi sărbătoare naţională bisericească, zi în care sunt pomeniţi eroii neamului.

Astfel, la sărbătoarea Înălțării Domnului şi Ziua Eroilor din ziua de joi, 25 mai 2023, după Sfânta Liturghie, vor fi oficiate slujbe de pomenire a eroilor neamului românesc în toate catedralele, bisericile, mănăstirile, cimitirele, troiţele şi monumentele închinate acestora din ţară şi străinătate.

Apoi, la ora 12.00, clopotele bisericilor ortodoxe vor fi trase în semn de recunoştinţă faţă de eroii care s-au jertfit pentru neam, credinţă şi ţară.

Pomenirea eroilor neamului românesc la praznicul Înălţării Domnului a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1920. Această decizie a fost consfinţită prin alte două hotărâri sinodale din anii 1999 şi 2001 prin care această zi a fost proclamată ca sărbătoare națională bisericească.

Prin legea 379/2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paşti, sărbătoarea Înălţării Mântuitorului Iisus Hristos, a fost proclamată Ziua Eroilor, ca sărbătoare naţională a poporului român.

Citeste mai mult

Spiritualitate

Sfinții împărați Constantin și Elena, prăznuiți de credincioșii ortodocși

Publicat

pe

La 21 mai, credincioșii ortodocși și catolici laolaltă îi celebrează pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa, Elena, “cei întocmai cu apostolii”. Sfinții Constantin și Elena şi-au dedicat vieţile credinţei creştine și sunt ocrortitorii familiei.

Cine s-ar fi gândit că rodul iubirii dintre un general roman și o frumoasă hangiță va ajunge, într-o bună zi, împărat și, peste veacuri, alături de mama sa, sfânt prăznuit cu mare fast în lumea creștină?! Este vorba despre Constantin cel Mare, care a ajuns împărat la Imperiului Roman, la numai 21 de ani.

Semnul crucii aduce biruință

Potrivit istoricilor bisericeşti, victoria armatei lui Constantin cel Mare împotriva oştilor mult mai numeroase ale lui Maxentiu, în anul 312, s-a datorat unui vis al împăratului, în care i s-a înfăţişat însuşi Iisus Hristos. Iisus i-a arătat semnul crucii luminos pe cer, spunându-i că dacă va pune crucea pe steaguri, prin acest semn va învinge. Minunea a avut loc şi Constantin a devenit adept al creştinismului. Cu aceeaşi credinţă puternică, mama sa, Elena, a mers la Ierusalim, în căutarea locurilor sfinte din Evanghelii. Ea a descoperit Sfântul Mormânt şi lemnul Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Iisus. Acolo, Elena a zidit biserica Sfântului Mormânt, bisericile din Betleem, din Nazaret şi alte sfinte locaşuri. Tot ea a contribuit la mutarea capitalei imperiului, în vechiul Bizanţ, numit apoi Constantinopol, făcând ca oraşul să strălucească mai puternic decât Roma antică, în semn de preţuire şi ca rod al credinţei în Dumnezeu.

Sfinții Constantin și Elena au eliberat credința

Constantin a rămas în istorie drept împăratul care a dat libertate creştinismului, transformându-l în religie permisă de lege, în anul 313, prin Edictul de la Milano. Sub conducerea lui au fost adoptate măsuri favorabile Bisericii, după o lungă perioadă de interdicţii şi persecuţii. Preoţii au primit subvenţii si au fost scutiţi de anumite obligaţii. Spiritul creştin şi-a pus amprenta şi asupra legilor, renunţându-se la pedepsele prea aspre, îmbunătăţindu-se viaţa în închisori, simplificându-se eliberarea sclavilor prin declararea libertăţii lor de către episcopi şi preoţi în biserici, protejându-i pe sărmani, orfani şi văduve. Împăratul Constantin e cel care a decretat duminica zi de odihnă, sărbătoare săptămânală, în care până şi soldaţii mergeau la biserică. Şi tot el a luptat pentru unitatea credinţei, fiind autorul unei mari părţi a Crezului rostit astăzi de toţi creştinii. Constantin cel Mare a murit la zi mare, în Duminica Rusaliilor, fiind înmormântat într-una dintre ctitoriile sale religioase.

Ce se face de Constantin și Elena?

Este important de știut ce se face de Constantin și Elena. Se crede că, în ziua de 21 mai, când Biserica îi sărbătorește pe Sfinții Constantin și Elena, păsările își învață puii să zboare, sub stricta supraveghere a lui Constantin Graur sau Costandinul puilor. Dacă ziua e respectată cum se cuvine, zburătoarele dăunătoare nu vor ataca lanurile şi viile. Celor ce muncesc le ard bucatele pe câmp şi au parte de pagube mari. Este ultima zi de semănat porumb, ovăz și mei. Tot cu mare cinste şi fără muncă trebuie celebrat şi Ioan Fierbe-Piatra, pe 25 mai. Altminteri, se zice că urmează cumpene grele în viaţă, vijelii dezlănţuite şi grindină, multă durere şi boli.

 Sursa: Libertatea pentrufemei.ro

Citeste mai mult

Articole recente

TIMIȘOARA Vremea

Cele mai citite