Ne găsiți și pe:
pergole retractabile

Psihologie

DEZVOLTARE PERSONALĂ: Meditație pentru începători: învingeți „mintea maimuței“

Publicat

pe

Meditația este de multe ori percepută ca fiind complexă și inaccesibilă celor care sunt la începutul călătoriei lor spirituale. Cu toate acestea, meditația nu este deloc complicată dacă este înțeleasă și practicată în mod corect.

„Tehnica celor 100 de respirații” este o modalitate simplă și eficientă de a începe procesul meditativ. Acest exercițiu de concentrare și conștientizare este ușor de urmărit și necesită doar 10 minute pe zi, făcându-l perfect pentru a începe ziua sau pentru a vă relaxa în timp ce călătoriți cu autobuzul, cu trenul sau pur și simplu atunci când așteptați pe cineva.

Astfel, cunoscutul psiholog Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), este de părere că, folosind această tehnică, practicanții trebuie să își concentreze atenția asupra senzațiilor de respirație, numărând în jos de la 100 la 0.

Fiecare respirație înseamnă o scădere cu un număr, rezultând în 100 de respirații totale. Această simplă practică poate aduce numeroase beneficii pentru sănătatea mentală și fizică, inclusiv îmbunătățirea concentrării, a stării de calm și a conștientizării.

„Un aspect adesea neglijat, dar extrem de important al meditației, este postura. O postură adecvată poate contribui la reducerea disconfortului sau a durerilor și poate preveni somnolența, o problemă frecvent întâlnită la cei care încep meditația. Ideal este să vă așezați pe o pernă sau un covor confortabil pe podea, fără a vă sprijini pe ceva. Încercați să mențineți coloana vertebrală dreaptă și capul la nivel. Poziția lotusului sau Padmasana, o poziție de meditație așezată cu picioarele încrucișate, este larg utilizată pentru meditație în tradițiile hinduse, tantrice, jainiste și budiste.

Cu toate acestea, această poziție poate fi inconfortabilă pentru cei care nu sunt obișnuiți să stea pe podea și poate provoca leziuni la genunchi dacă este forțată. În acest caz, o alternativă este așezarea într-o poziție tradițională cu picioarele încrucișate, unde ambele picioare sunt ascunse sub genunchi sau coapse. Alegeți postura în care vă simțiți cel mai confortabil și nu vă gândiți prea mult la aceasta. Experiența și experimentarea sunt esențiale pentru a găsi ce funcționează cel mai bine pentru dumneavoastră”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

Odată ce ați ales postura, puteți începe exercițiul „Tehnicii celor 100 de respirații”. Lăsați-vă respirația să se desfășoare în mod natural, fără a încerca să o controlați. Concentrați-vă asupra senzațiilor pe care le produce fiecare inspirație și expirație. Numărați în jos de la 100 la 0, cu fiecare număr corespunzând unei respirații. Dacă sunteți distras, faceți o notă mentală a acestuia și continuați cu exercițiul. Scopul acestui exercițiu nu este să evitați distracțiile, ci să învățați cum să vă readuceți atenția la respirație.

Monkey Mind: Natura distragerilor

Distracția este o parte naturală a experienței umane. Trăim într-o eră digitală rapidă, unde fluxurile constante de informații și stimulente se ciocnesc de noi din toate direcțiile. Suntem expuși la reclame, știri, notificări pe telefon, e-mailuri, mesaje, rețele sociale, toate acestea cerând o porțiune din atenția noastră. Acest bombardament constant poate provoca o agitație mentală, care poate face dificilă concentrarea pe o singură sarcină sau pe prezent. În filozofia Zen, această neliniște mentală este adesea numită „mintea maimuței”, o metaforă sugestivă pentru modul în care mintea noastră sare de la un gând la altul, asemănător modului în care o maimuță sare de la o creangă la alta.

„Mintea maimuței” este caracterizată de agitație, neliniște și inconsistență. În esență, este o minte care este constant în mișcare, plină de gânduri care trec rapid și par să aibă o voință proprie. O astfel de minte poate fi epuizantă, provocând stres, anxietate și o lipsă generală de concentrare.

Așa cum explică psihologul Laura Maria Cojocaru, „Tehnica celor 100 de respirații” este un mod eficient de a gestiona această „mintea maimuței”. Această tehnică implică numărarea respirațiilor de la 100 la 0, concentrându-se asupra senzației fiecărei respirații și revenind la numărarea respirației ori de câte ori mintea se abate. Această concentrare deliberată pe respirație servește pentru a calma „mintea maimuței” și pentru a îmbunătăți capacitatea de concentrare.

„În timpul meditației, nu contează câte gânduri apar sau cât de departe vă duce mintea. Într-adevăr, gândurile și distracțiile sunt o parte inevitabilă a practicii meditative. Scopul nu este să eliminăm complet gândurile sau să atingem o stare de golire completă a minții. În schimb, scopul este să învățăm să ne observăm gândurile fără a ne atașa de ele, lăsându-le să vină și să plece fără a ne perturba starea de liniște. Tot ce trebuie să faceți este să vă întoarceți la conștientizarea respirației în momentul prezent.

Acest proces de revenire la respirație este, de fapt, esența meditației. Acesta nu numai că ne ajută să ne calmăm mintea și să ne îmbunătățim concentrarea, dar ne învață și o abilitate vitală în viața de zi cu zi: capacitatea de a reveni la momentul prezent, indiferent de cât de mult ne distrage lumea din jur. În acest sens, „Tehnica celor 100 de respirații” este mai mult decât o simplă practică de meditație; este un instrument pentru cultivarea prezenței, liniștii și concentrării în viața noastră de zi cu zi”, afirmă psihologul.

Respirația, ancora noastră mentală

Respirația poate fi gândită ca o ancoră care vă ține centrați în prezent, indiferent cât de departe vă poate duce mintea. Aceasta reprezintă legătura noastră directă cu lumea exterioară și este mereu prezentă. Astfel, respirația devine unul dintre cele mai fiabile puncte focale pentru meditație.

„Practicând regulat „Tehnica celor 100 de respirații”, veți învăța să vă mențineți concentrarea pentru perioade mai lungi de timp și să vă liniștiți mintea. Această capacitate de a menține concentrarea poate duce la stări mai profunde de meditație, care aduc relaxare, fericire și echilibru. Aceasta poate fi o poartă către o mai mare înțelegere de sine și o mai mare armonie cu lumea înconjurătoare. Prin concentrarea pe respirație și conștientizarea momentului prezent, veți începe să vă deschideți la o nouă perspectivă asupra vieții”, conchide cunoscutul psiholog Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației „Generația Iubire” este Psiholog-Psihoterapeut expert şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică.

Psihologie

PSIHOLOGIE. Perfecționismul – o mască a traumelor emoționale. Cum îl tratăm

Publicat

pe

În cultura modernă perfecționismul este adesea văzut ca o calitate. Mulți oameni îl asociază cu ambiția, performanța și succesul, însă, în spatele acestei fațade aparent pozitive, se poate ascunde o suferință profundă.

Perfecționismul nu este doar o dorință de a excela, ci poate fi un semn al unei traume nerezolvate, un mecanism de apărare împotriva fricii de eșec, respingere sau inadecvare.

Perfecționismul se manifestă printr-o dorință constantă și copleșitoare de a atinge standarde nerealist de înalte, atât în viața personală, cât și profesională. Persoanele perfecționiste își setează obiective imposibil de atins și tind să fie excesiv de critice cu ele însele atunci când nu le îndeplinesc. Aceste standarde sunt deseori imposibil de susținut, iar eșecul de a le atinge generează sentimente de rușine, vinovăție și neputință.

Despre teama de abandon, hipnoterapeutul Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză, afirmă “În multe cazuri, perfecționismul nu este un simplu stil de personalitate, ci un simptom al unei traume emoționale nerezolvate. Trauma nu trebuie neapărat să fie legată de un eveniment major, ci poate să provină din experiențe negative repetate din copilărie, cum ar fi critica constantă, lipsa afecțiunii sau a sprijinului emoțional, abuzurile sau nevoia de a fi „perfect” pentru a primi iubire și aprobare.

Persoanele care au trăit astfel de traume pot dezvolta convingerea că valoarea lor depinde de performanțele lor sau de percepția altora. Astfel, perfecționismul devine un mecanism de protecție împotriva durerii emoționale. „Dacă fac totul perfect, nu voi fi criticat” sau „Dacă sunt impecabil, voi fi acceptat și iubit” sunt gânduri frecvent întâlnite în mintea celor care au suferit traume.”

Cum se leagă trauma de perfecționism?

Perfecționismul este adesea răspunsul subconștient al unei persoane la traumele nerezolvate. În copilărie, mulți perfecționiști au învățat că trebuie să fie „perfecți” pentru a evita criticile sau pedepsele. Aceste experiențe timpurii le-au modelat convingerile despre sine și despre lumea din jur, determinându-i să creadă că singura modalitate de a evita respingerea sau durerea este să atingă mereu perfecțiunea.

De asemenea, trauma poate distorsiona percepția unei persoane asupra valorii proprii. În loc să vadă eșecurile ca pe o parte firească a vieții, ele sunt văzute ca dovezi ale inadecvării personale. Această convingere duce la o nevoie obsesivă de a dovedi constant că sunt „suficient de buni”.

Semne că perfecționismul ascunde o traumă

Frica de eșec extremă: Persoanele perfecționiste se tem intens de eșec. Eșecul nu este doar o greșeală minoră, ci o dovadă a lipsei lor de valoare. Această frică paralizantă le poate împiedica să încerce lucruri noi sau să își asume riscuri.

Autocritica exagerată: Cei care suferă de perfecționism tind să fie extrem de critici față de ei înșiși. Chiar și cele mai mici greșeli sunt percepute ca dezastre personale, iar vocea interioară este adesea una aspră și nemiloasă.

Nevoia constantă de aprobare: Perfecționiștii caută validare externă pentru a se simți demni și valoroși. În lipsa acesteia, se simt nesiguri și anxioși. Acest lucru poate fi legat de traumele din copilărie, când iubirea și aprecierea erau condiționate de comportament sau performanță.

Procrastinarea: Paradoxal, perfecționismul duce adesea la procrastinare. Teama de a nu putea face ceva perfect poate face ca o persoană să amâne sarcinile importante, de teama eșecului.

Oboseala emoțională și burnout-ul: Efortul constant de a menține standarde imposibile poate duce la epuizare emoțională și burnout. Perfecționiștii rareori simt satisfacție sau bucurie în realizările lor, deoarece întotdeauna consideră că „se putea mai bine”.

Cum poate fi tratat perfecționismul?

Acceptarea vulnerabilității: Învață să accepți că nu trebuie să fii perfect pentru a fi valoros. Eșecurile și imperfecțiunile fac parte din natura umană și sunt oportunități de creștere personală.

Reconfigurarea standardelor personale: Revizuirea standardelor și stabilirea unor așteptări mai realiste sunt esențiale. Odată ce înțelegi că perfecțiunea nu este o condiție pentru a primi iubire și respect, vei putea să îți stabilești obiective care sunt realizabile și sănătoase.

Exercițiul autocompasiunii: Învățarea autocompasiunii este crucială. Persoanele perfecționiste trebuie să își dezvolte o voce interioară mai blândă, care să le ofere sprijin și înțelegere în loc de critici aspre.

Terapie pentru traumă: Vindecarea traumelor din trecut este un pas esențial pentru a înțelege de unde provine perfecționismul. Prin identificarea și procesarea acestor experiențe dureroase, persoana poate începe să construiască o relație mai sănătoasă cu sine însăși.

„Perfecționismul poate părea, la suprafață, o dorință de excelență, dar în realitate, este adesea un mecanism de apărare dezvoltat în urma unei traume emoționale. Pentru a-l depăși, este necesară conștientizarea legăturii sale cu trauma și lucrul activ asupra vindecării emoționale. Prin terapie și schimbarea modului de gândire, persoanele perfecționiste pot învăța să își accepte imperfecțiunile și să își trăiască viața într-un mod mai autentic și mai sănătos”, ne asigură Eugen Popa.

Eugen Popa este unul dintre cei mai cunoscuţi şi bine pregătiţi traineri din România şi preşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză. De-a lungul carierei s-a specializat atât în metode de terapie și dezvoltare personală Occidentale (Hipnoză, NLP, Mindset, Habits, Psihologie Pozitivă) cât și Orientale (Meditație, Yoga, Spiritualitate), fiind astăzi un trainer holistic în toată puterea cuvântului. Studiile sale l-au purtat pe trei continente, în Europa, Asia și Statele Unite, iar până în prezent a susţinut conferinţe, traininguri şi workshop-uri în Thailanda, Statele Unite ale Americii, Brazilia, Turcia, Grecia, Anglia, Germania etc., la care au participat mii de oameni.

Citeste mai mult

Psihologie

SFATUL PSIHOLOGULUI. Cum prevenim afectarea sănătății mintală toamna

Publicat

pe

Pe măsură ce zilele devin mai scurte și se întunecă mai devreme, mintea și corpul nostru încep să se adapteze la noul anotimp.

„Fiecare anotimp vine cu specificul său și, odată cu acesta, cu o serie de emoții și stări care ne pot lua prin surprindere. De exemplu, toamna, cu zilele sale mai scurte și lumina solară redusă, poate declanșa stări de melancolie sau chiar anxietate”,  ne spune hipnoterapeutul Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză

Iată câteva lucruri surprinzătoare despre cum îți afectează venirea toamnei corpul și mintea:

Energie

Pe măsură ce toamna avansează, zilele devin mai scurte și ești expus la mai puțină lumină solară. Acest lucru îți dereglează ritmul circadian și poate afecta ciclurile de somn. Este posibil să observi că dormi mai mult decât în timpul verii. De fapt, un studiu de la Harvard Medical School arată că în octombrie, oamenii dorm în medie cu aproximativ 2,7 ore mai mult pe noapte, cea mai mare medie din an. Această nevoie crescută de somn se numește hipersomnie și este exact opusul insomniei.

Pentru că în timpul zilei de toamnă primești mai puține raze ultraviolete, corpul tău devine confuz și are nevoie de mai mult somn pentru a se recupera. Cu toate acestea, din cauza lipsei de raze ultraviolete, ritmul tău circadian este perturbat, iar calitatea somnului suferă. Așa că, deși dormi mai mult, te trezești totuși obosit.

Soluția? Încearcă să ieși la aer curat și să te expui la soare, dacă poți, și oferă-ți mai mult timp pentru somn. Dacă reușești, un pui de somn scurt la prânz poate fi o modalitate excelentă de a-ți crește nivelul de energie în mijlocul zilei. Fii blând cu tine și înțelege că poate dura câteva săptămâni până te obișnuiești.

Starea de spirit

Schimbarea sezonului înseamnă adesea o schimbare a programului pentru mulți dintre noi. Școala a început, programul de lucru poate deveni mai încărcat și poate părea că viața ta scapă de sub control. Cei care se confruntă cu anxietate raportează adesea o creștere a simptomelor în timpul toamnei.

Lipsa luminii solare poate crea, de asemenea, simptome asemănătoare depresiei la multe persoane. Dacă simți că nu ai suficientă energie, te simți trist sau observi o creștere a gândurilor negative, este posibil să experimentezi Tulburarea Afectivă Sezonieră.

Soluția? Expunerea la cât mai multă lumină solară posibilă va avea un impact pozitiv asupra anxietății crescute și va ajuta la creșterea nivelului de vitamina D în corp, ceea ce poate ușura simptomele tulburării sezoniere. Adăugarea unor plante adaptogene, cum ar fi ashwagandha în rutina ta poate ajuta corpul să se adapteze la stres și anxietate și să îți susțină starea de spirit pe parcursul schimbării sezonului.

Fii blând cu tine și acordă-ți timp pentru odihnă și îngrijire personală. Nu te forța prea tare cu lista de sarcini și asigură-te că îți lași timp pentru relaxare.

Sănătate

Toamna semnalează corpului tău că vine iarna. Din punct de vedere evolutiv, iarna este o perioadă dificilă când pământul este sterp și mâncarea este rară. Corpul tău este programat să consume mai multe alimente bogate în energie, cum ar fi grăsimile și carbohidrații, iar metabolismul poate încetini în încercarea de a stoca această energie pentru iarnă.

Așadar, dacă te trezești poftind la înghețată sau visând la o porție mare de paste, să știi că este o reacție normală la toamnă. Dar dacă simți că pierzi controlul asupra alimentației sau că acumulezi greutate nedorită, iată câteva soluții:

Soluția? Concentrează-te pe produse de sezon, cum ar fi cartofii dulci, dovlecii, merele, verdețurile și mâncăruri confortabile precum supele și tocănițele de casă. Oferă corpului tău alimente sănătoase și satisfăcătoare, iar poftele tale vor fi potolite cu mâncare hrănitoare.

Rămâi activ. Chiar și cu zilele care se scurtează și temperaturile care scad, este important să rămâi activ în timpul toamnei. Încearcă să-ți adaptezi rutina obișnuită pentru a face față schimbărilor de apetit și energie.

Asigură-te că bei suficientă apă la temperatura camerei. Deshidratarea poate fi mai frecventă în lunile mai reci, deoarece lipsa căldurii nu ne semnalează setea la fel de eficient.

Strategii pentru a atenua impactul schimbării de anotimp asupra sănătății tale mintale:

  1. Fii activ: Participă la activități fizice, atât în interior, cât și în aer liber. Exercițiile fizice au un efect pozitiv documentat asupra sănătății mintale.
  2. Adoptă o rutină: Stabilirea unor rutine poate oferi stabilitate și structură, ajutându-te să faci față schimbărilor.
  3. Rămâi conectat: Relațiile sociale îți pot îmbunătăți starea de spirit și sănătatea mintală.
  4. Mindfulness și meditație: Aceste practici te pot ajuta să reduci stresul și să îți îmbunătățești claritatea mentală.
  5. Implică-te în activitățile de sezon: Participarea la activități specifice toamnei te poate ajuta să adopți o atitudine pozitivă față de schimbări..

Eugen Popa este unul dintre cei mai cunoscuţi şi bine pregătiţi traineri din România şi preşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză. De-a lungul carierei s-a specializat atât în metode de terapie și dezvoltare personală Occidentale (Hipnoză, NLP, Mindset, Habits, Psihologie Pozitivă) cât și Orientale (Meditație, Yoga, Spiritualitate), fiind astăzi un trainer holistic în toată puterea cuvântului. Studiile sale l-au purtat pe trei continente, în Europa, Asia și Statele Unite, iar până în prezent a susţinut conferinţe, traininguri şi workshop-uri în Thailanda, Statele Unite ale Americii, Brazilia, Turcia, Grecia, Anglia, Germania etc., la care au participat mii de oameni.

Citeste mai mult

Psihologie

PSIHOLOGIE. Cum să pregătim copiii pentru școală

Publicat

pe

Pregătirea copilului pentru noul an școlar nu este doar o provocare logistică, ci și una emoțională, iar ca părinte, trebuie să fii atent la toate aspectele acestei tranziții.

Tranziția de la vacanță la școală poate fi o perioadă marcată de stres și anxietate, iar abordarea acestor emoții este crucială pentru a asigura un început de an școlar pozitiv.

Angela Nuțu, psihoterapeut și coach: “ Un aspect fundamental în acest context este recunoașterea și validarea emoțiilor copilului. Copiii, în special cei mai mici, pot avea dificultăți în exprimarea anxietăților lor legate de școală. De aceea, este important să îi oferi un spațiu sigur în care să își poată exprima temerile fără teama de a fi judecat. Prin discuții deschise, poți ajuta copilul să identifice sursa anxietății sale, fie că este vorba despre teama de necunoscut, îngrijorări legate de performanța academică, sau anxietatea socială.”

Tranziția de la vacanța de vară la rutina zilnică de școală poate fi dificilă, dar cu puțină pregătire mentală, îi poți asigura o tranziție lină și un început de an școlar de succes. Iată câteva sfaturi practice pentru a-ți ajuta copilul să se adapteze mai ușor:

Încurajează dezvoltarea autonomiei și responsabilității

Una dintre cele mai bune modalități de a pregăti copilul pentru succesul în școală este să îl ajuți să devină mai autonom. Încurajează-l să își organizeze singur ghiozdanul, să își pregătească hainele pentru a doua zi și să își gestioneze temele. Aceste activități nu doar că îl vor face să se simtă mai încrezător, dar îi vor dezvolta și un simț al responsabilității care va fi esențial pe parcursul întregului an școlar.

Exersează noua rutină

Atât copiii, cât și adulții pot beneficia de exersarea noii rutine școlare cu 1-2 săptămâni înainte ca școala să înceapă. Fă o probă dimineața pentru a vedea cât timp îți ia ție și copiilor tăi să plecați de acasă. Acest lucru te va ajuta să estimezi cât de devreme trebuie să vă treziți și le va arăta copiilor ce să aștepte în fiecare zi de școală.

Stabilirea unor obiective pe termen lung și scurt

Ajută-l să își stabilească obiective clare pentru noul an școlar. Acestea pot include atât obiective academice, cum ar fi îmbunătățirea într-o anumită materie, cât și obiective personale, cum ar fi dezvoltarea unor noi prietenii sau participarea la activități extra.  Împărțirea obiectivelor mari în pași mai mici și mai ușor de gestionat poate face ca realizarea lor să pară mai accesibilă și mai puțin intimidantă.

Gestionarea anxietății de separare la copiii mici

Pentru copiii mai mici, anxietatea de separare poate fi o provocare majoră la începutul anului școlar. Este important să discuți deschis despre sentimentele lor și să le oferi asigurări că este normal să le fie dor de casă, dar că școala este un loc sigur și plin de oportunități. O strategie utilă poate fi crearea unui mic ritual de despărțire care să le ofere confort, cum ar fi un mesaj secret sau o strângere de mână specială înainte de a pleca la școală.

Importanța somnului și a unei rutine de dimineață eficiente

Un aspect adesea neglijat în pregătirea pentru noul an școlar este somnul. Asigură-te că are parte de un somn de calitate și de o rutină de dimineață care să nu fie stresantă. Lipsa somnului poate afecta capacitatea de concentrare și performanța academică, așa că stabilește o oră de culcare adecvată și respectați-o cu strictețe. În plus, o rutină de dimineață bine structurată poate reduce stresul și poate seta tonul pentru o zi productivă la școală.

Crearea unui echilibru între activitățile școlare și cele recreative

Este important să ajuți copilul să găsească un echilibru între studiu și timp liber. Participarea la activități extracurriculare, cum ar fi sporturile, muzica sau artele, nu doar că îmbogățește experiența școlară, dar oferă și oportunități de a dezvolta noi abilități și de a se relaxa. Încurajează-l să își dedice timp hobby-urilor și activităților recreative, deoarece acestea joacă un rol esențial în menținerea unei stări mentale sănătoase.

Recunoaște semnele de epuizare

Fiecare copil reacționează diferit la stresul școlar, iar unii pot deveni copleșiți mai ușor decât alții. Fii atent la semnele de epuizare, cum ar fi iritabilitatea, oboseala constantă sau pierderea interesului pentru activitățile care înainte îi făceau plăcere. În astfel de cazuri, este esențial să discuți cu copilul și să colaborezi cu profesorii sau cu un psiholog școlar pentru a găsi soluții care să îl ajute să se recupereze.

“Este important ca părinții să își amintească că emoțiile de început de an sunt complet normale și pot fi reduse cu o pregătire mentală înainte de ziua cea mare. La fel ca în multe alte situații, îngrijorările lor sunt adesea legate de frica de necunoscut. Discutând despre cum sunt lucrurile și ce va fi diferit, vei ajuta la reducerea temerilor copilului tău.” concluzionează Angela Nuțu.

Angela Nuțu este Psihoterapeut și unul dintre cei mai cunoscuţi şi bine pregătiţi traineri din România, Vicepreşedinte al Asociaţiei Române de Hipnoză. Are experiență de peste 10 ani în domeniul comunicării și al instruirii adulților și de peste 15 ani în domeniul antreprenoriatului și al afacerilor. Membru Fondator al Asociației Române de Coaching, Formator acreditat ANC, Trainer acreditat NLP și  Psihoterapeut.

Citeste mai mult

Articole recente

TIMIȘOARA Vremea

Cele mai citite