Părinţii se împart în două tabere: cei care susţin vaccinarea copiilor şi cei care sunt împotriva acestor vaccinuri. Mai multe mituri se învârt în jurul vaccinării obligatorii la copii. Acestea au fost, însă, demontate prin date ştiinţifice şi statistici. În prezent, România se confruntă cu o epidemie de rujeolă, înregistrându-se un număr de opt decese din cauza acestei boli. Mai mult, şase societăţi medicale solicită ministrului Sănătăţii introducerea de urgenţă a vaccinului pneumococic, „protecția față de cât mai multe tulpini de pneumococ fiind deosebit de importantă pentru sănătatea publică”.

Patru milioane, aceasta este estimarea anuală a numărului de cazuri de varicelă pre-vaccin în Statele Unite. 20,3 milioane este numărul estimat de morți evitate între 2000 și 2015 prin vaccinarea anti-pojar la nivel global. 2,6 milioane de oameni pe an, atâția oameni mureau de pojar în toată lumea înainte de 1980, când a început să se folosească vaccinul ROR (rujeolă-oreion-rubeolă) pe scară largă.

MITURI demontate despre vaccinare

1. Vaccinurile există doar ca să facă pharma un profit uriaș. O analiză clară a pieței de pharma pe anul 2013 arată însă că vaccinurile au adus doar 1,84% din veniturile înregistrate de companiile de profil, adică 24 de miliarde de dolari. Nu e o sumă mică nici asta, dar să-ți imaginezi că doctorii din întreaga lume stau cu frunțile lipite pentru a conspira să păcălească cît mai mulți oameni, ca să-și adauge Big Pharma încă 24 de miliarde de dolari la veniturile lor de 1,3 trilioane, înseamnă să fii un pic desprins de realitate.

De asemenea, urmărind analiza cheltuielilor, vaccinurile produc cu vreo 5% mai puțin profit decât non-vaccinurile. Conform CDC, tratamentul unui singur caz de pojar (considerat eradicat) a costat peste 140.000 de dolari.

2. Vaccinurile provoacă autism. Este una dintre cele mai vehiculate legende. Acest mit se referă mai ales la vaccinul împotriva rujeolei, oreionului și rubeolei (ROR). Totul a plecat de la un articol publicat în 1998 de către medicul englez Andrew Wakefield, articol care stabilea o legătură între vaccinul ROR și autism, și mai face vâlvă și astăzi. Realitatea e însă că deja zeci de studii au dovedit că afirmațiile lui sunt false și că rezultatele cercetării lui au fost falsificate. I-au fost expuse conflictele de interese, omul a fost exclus din lumea științifică, i s-a retras dreptul de a mai profesa, iar articolul a fost retras din publicația care îl tipărise. Preventiv, Thimerosal, conservantul pe bază de mercur, incriminat de Wakefield, nu mai intră în componența vaccinurilor comune (cu o singură excepție) încă din 2001.

Aici ancheta publicată în februarie 2009 de ziarul Times, prin care se demonstra că rezultatele cercetării lui Wakefield fuseseră măsluite.

3. Vaccinurile provoacă exact boala pe care încearcă s-o prevină. Mitul pleacă de la ideea că vaccinul conține fix virusul pe care vaccinul îl combate. Singurele vaccinuri care conțin viruși vii sunt vaccinurile atenuate, celelalte au fie viruși morți, fie bucăți de viruși, fie gene. E adevărat că vaccinurile atenuate pot provoca forme ușoare ale bolii, dar se întâmplă extrem de rar și nu se compară ca gravitate cu forma la virulență maximă a bolii. Un vaccin mai special care, în foarte rare situații (1 la 2,4 milioane de doze) poate cauza infecția, era vaccinul oral împotriva poliomielitei (OPV), compus din viruși atenuați. Din acest motiv, a fost și retras de pe piață și înlocuit cu vaccinul inactivat (VPI), care e compus din viruși inactivați (morți) și nu poate provoca boala.

4. Vaccinurile sunt oricum ineficiente, pentru că tot poți face boala împotriva căreia te-ai vaccinat. Deși eficacitatea unei singure doze de vaccin ROR e de 93% pentru pojar, 78% pentru oreion și 97% împotriva rubeolei (de aceea se și recomandă măcar două doze), nici un vaccin nu va garanta protecție de 100%. Dar forma de boală pe care ai mai putea s-o dezvolți, după vaccinare, este mult mai ușoară și reprezintă, uneori, diferența dintre viață și moarte.

5. Dacă vă alăptați copilul, e totul OK. Își ia anticorpii de la mamă, nu-i nevoie de vaccin. E adevărat că bebelușii își construiesc sistemul imunitar cu ajutorul laptelui de mamă, dar e acesta nu poate oferi protecție împotriva tuturor factorilor patogeni. E posibil ca mama să nu fie imună la anumiți germeni, sau să fie imună, dar anticorpii să nu ajungă în lapte. Majoritatea copiilor nu beneficiază, de exemplu, de imunitate de la mamă împotriva difteriei, tusei convulsive, poliomielitei, tetanosului, hepatitei B sau Haemophilus influenzae de tip B. Nu în ultimul rând, laptele protejează doar atâta timp cât copilul este alăptat, în timp ce vaccinurile oferă protecție pe mulți ani sau chiar pe viață.

6. E preferabilă boala în locul vaccinării, ea fiind cel mai bun factor de imunizare și mult mai puțin periculoasă. Există părinți care organizează „petreceri de îmbolnăvire”, la care copiii sănătoși sînt puși să se joace cu copii deja infectați, ca să se îmbolnăvească și ei. Problema e că o boală ca varicela, de exemplu, este extrem de chinuitoare și de deranjantă. Iar forme de varicelă, pojar sau oreion contactate în absența vaccinării pot duce la complicații grave (paralizie, retard, surditate) sau chiar la pierderea vieții. Hepatita B poate provoca afectarea permanentă a ficatului sau poate duce la cancer hepatic, poliomielita poate provoca paralizie, iar infecțiile pneumococice, meningococice și cu Haemophilus influenzae de tip b pot duce la surzire și leziuni ale creierului.

Comparativ cu asta, riscurile vaccinurilor sunt febra ușoară, o mică diaree sau inflamarea locului unde a fost făcută injecția. Efectele secundare grave sînt extrem de rare, variind de la unul la mie până la unu la un milion de doze administrate (STATISTICI CDC). Cazurile de deces în urma vaccinării sunt atât de rare, încât nici măcar nu există o metodă de calcul a riscului la care este expus un copil, la vaccinare.

7. Dacă am eradicat o boală, nu mai e nevoie de vaccin. Parcă acum doi ani a fost poliomielita declarată eradicată în Europa. Și, un an mai tîrziu, au apărut două cazuri în Ucraina. Dacă programele de imunizare sunt oprite prea devreme, boala poate reveni, factorul patogen nu dispare imediat.

8. Vaccinurile slăbesc sistemul imunitar al copilului. Omul e construit în așa fel încât, când e sănătos, organismul poate rezista asaltului a sute de mii sau milioane de germeni. Un bebeluș poate suporta mai multe vaccinuri simultan, al căror efect va fi chiar de întărire a sistemului imunitar. Exact infecția este cea care slăbește sistemul imunitar. De exemplu, pe fondul unei infecții cu varicelă, un copil devine foarte vulnerabil față de periculoasa bacterie a fascitei necrozante, care poate cauza infirmități grave sau poate fi fatală. De asemenea, copiii cu rujeolă sunt mai sensibili la otite, pneumonii, encefalite și tuberculoză.

9. Bolile dispăruseră deja din cauza îmbunătățirii condițiilor de viață, a igienei și nutriției, iar vaccinurile de fapt nu au nici un efect. Da, igiena, nutriția, apa curentă au contribuit masiv la reducerea riscurilor, dar acești factori protejează incomparabil mai puțin decât vaccinurile. Sunt nenumărate cazuri în care, o dată cu reducerea programului de vaccinare, a crescut imediat incidența îmbolnăvirilor. Când Marea Britanie, Suedia și Japonia au redus folosirea vaccinului anti-pertussis, efectul a fost dramatic și imediat. În Anglia, rata vaccinării a scăzut de la 81% până la 31% de prin 1974, iar până în 1978 rata de infectări a crescut de zece ori. Suedia și Japonia au avut experiențe asemănătoare.

Un alt exemplu concret se referă la infecția cu Haemophilus influenzae de tip b, a cărei incidență a fost redusă cu 99% în Statele Unite, în urma campaniei de vaccinare din 1985. Pînă la respectiva campanie, nici o măsură de igienă nu reușise să reducă incidența bolii, care cauza infecții grave la circa 20.000 de copii anual, provocînd peste 400 de decese.

Dacă procesul de vaccinare în masă nu continuă, boli aproape eradicate sau dispărute vor reapărea rapid. Și aici trebuie să vorbim despre efectul de protecție al vaccinării în masă. În mod normal, la un procent de peste 95% din populație vaccinată, virusul nu mai reușeste să se răspîndească și să-i afecteze atât pe cei 5% nevaccinați (poate n-au împlinit vârsta, poate sunt alergici) sau cu sistemul imunitar slăbit (sub tratament cu chemoterapice, de exemplu) cât și pe cei vreo 3% care, deși vaccinați, nu au dezvoltat imunitate. Este așa-zisa imunitate de turmă, în care rata mare de vaccinare îi protejează pe mai toți, nu mai apar epidemii, iar șansele sunt ca cei vaccinați, dar neimunizați, să facă forme ușoare.

Dacă rata de vaccinare scade la 90%, virusul se răspândește din prima mai ușor, și te trezești cu epidemii în care mai toți cei 10% nevaccinați riscă să se îmbolnăvească, dar și câteva procente dintre ceilalți. Și dincolo de suferințele lor, inclusiv costurile pentru societate explodează.

10. Vaccinurile conțin mercur, care pune viața copiilor în pericol. Deși Organizația Mondială a Sănătății s-a căznit încă din 2002 să stabilească o legătură clară între Thimerosal și autism și nu a reușit asta, substanța a fost scoasă totuși, preventiv, de pe lista ingredientelor tuturor vaccinurilor, cu excepția unui singur vaccin comun (cel antigripal, dar chiar și acesta există în variante fără Thimerosal).

Sursa: www.romaniatv.net