Ne găsiți și pe:
pergole retractabile

Nutriție

Urzicile, ştevia, spanacul, loboda şi leurda, nelipsite de pe mese, primăvara

Publicat

acum 9 ani

pe

Urzicile, ştevia, spanacul, loboda sau leurda au reale puteri terapeutice asupra organismului privat de câteva luni de soare şi hrană vie, explică, pentru AGERPRES, nutriţionistul Lygia Alexandrescu.

„Spanacul este o plantă din familia amarantaceelor şi a fost cultivată pentru prima oară în Asia de sud-vest. Încă din copilărie am fost cu toţii admiratori ai lui Popeye Marinarul şi ne-am străduit să mâncăm spanac doar ca să fim la fel de puternici ca el. Şi puterea acestui personaj de desen animat venea din cantitatea mare de fier pe care o conţine spanacul. Între noi fie vorba, în anii ’30 s-a publicat o statistică eronată privind alimentele cele mai bogată în fier. Astfel, pentru spanac s-a raportat o cantitate de fier de 10 ori mai mare decât în realitate. Asta nu îl face mai puţin valoros din punct de vedere nutritiv. Spanacul conţine fier, calciu, clorofilă, beta-caroten (necesar pentru formarea vitaminei A), vitamina C, B6, sodiu şi potasiu”, susţine nutriţionistul.

Sulful pe care-l conţine spanacul ajută la detoxifierea ficatului iar vitamina A ajută la îmbunătăţirea vederii pe timp de noapte, datorită conţinutului mare de compuşi flavonoizi(13), spanacul fiind un aliment anticancerigen. Fiind bogat în calciu, fier, acid folic, vitamina E şi K, spanacul este numit de francezi „mătura stomacului”. „De asemenea el este bogat şi-n acid oxalic, care ajută la absorbţia calciului, prevenind formarea pietrelor la rinichi. Substanţele fitochimice şi clorofila pe care le conţine spanacul au rol anticancerigen, de reglare hormonală şi o compoziţie apropiată de cea a sângelui uman. Spanacul este, aşadar, un tonifiant excelent al întregului organism, însă în mod special pentru sânge, ficat şi colecist. Se poate consuma în salate sau ca sote şi-n ciorbe de zarzavat”, a arătat Lygia Alexandrescu.

Au fost produse extracte din spanac şi în urma studiilor clinice asupra acestora s-a constatat că ele ajută la inhibarea dezvoltării celulelor canceroase de la nivelul stomacului şi pielii. Spanacul se poate consuma proaspăt sub formă de salată sau fiert, ca sote. Frunzele proaspete se menţin în frigider 7-8 zile iar în congelator – 6 luni.

„Salata verde sau lăptuca este o plantă care face parte din familia asteraceelor şi a fost cultivată cu mii de ani în urmă în zona bazinului mediteranean, fiind prezentă şi în bucătăria antică greacă sau egipteană. Există mai multe soiuri de salată verde şi de multe ori e dificil de ales tipul de salată cel mai bun. Ca şi regulă generală, cu cât culoarea frunzelor este mai închisă, cu atât salata respectivă este mai bogată în fitoelemente. Din punct de vedere nutritiv, salată verde este apreciată pentru conţinutul ei caloric foarte redus (90% apă), în plus aduce un aport de acid folic, vitamina C, beta-caroten şi potasiu şi o substanţă fitochimică numită lactucin, care are proprietăţi sedative”, a spus nutriţionistul.

Ca şi beneficii aduse asupra sănătăţii, salata verde ajută ficatul, reduce riscul de boala cardiacă, cancer şi combate insomnia.

Salata verde poate fi consumată proaspătă (în cele mai multe cazuri şi este cea mai recomandată formă de consum), dar şi sub formă de supă de salată verde sau sote preparat la cuptor. În funcţie de soi, salata verde poate fi menţinută proaspătă în frigider între 5 şi 10 zile, timp în care există riscul să mai piardă din fitoelemente.

„Ştevia este o plantă bogată în minerale esenţiale sănătăţii noastre: calciu, magneziu, fier şi potasiu, dar şi în vitamine hidrosolubile B şi C. Se poate consuma în supă, ciorbe, ca piure sau pur şi simplu ca ceai. Leurda este o plantă cu frunze verzi, care miroase a usturoi (se mai numeşte şi usturoiul ursului sau usturoi sălbatic pentru că după hibernare ursul consumă multă leurdă să se întremeze) şi care se foloseşte şi intern, şi extern. Sub formă de salate sau suc proaspăt este indicată în hipertensiune arterială, ateroscleroză, diaree şi constipaţie. Se poate folosi însă şi extern, local în reumatism, răni, eczeme, prurit etc”, a adăugat nutriţionistul.

De asemenea, loboda este recunoscută sub trei forme: roşie, galbenă şi verde şi se poate consuma în salate, soteuri, suc proaspăt sau în ciorbe. Bogată în vitaminele E şi K, loboda este folosită intern ca adjuvant în tratarea chisturilor ovariene şi mamare, în afecţiuni dermatologice, în bronşite asmatiforme sau sub formă de cataplasme pentru dureri abdominale.

„Urzicile nu trebuie nici ele uitate, pentru că sunt un tonifiant general extraordinar. Prin conţinutul lor bogat în aminoacizi esenţiali, vitamine B (acid folic), C, A, E şi K, calciu, fier şi magneziu şi în special clorofilă, urzicile pot fi considerate atât aliment, cât şi plante medicinale. Astfel, este cunoscută folosirea urzicilor în afecţiuni hematologice (combat anemia), afecţiuni respiratorii (deschid căile respiratorii, reduc tusea şi reduc şi fluidifică mucusul bronho-pulmonar), combat constipaţia prin stimularea digestiei, au acţiune hipoglicemiantă (scad glicemia) şi acţionează pozitiv în afecţiunile dermale (eczeme, mătreaţă)”, a mai spus Alexandrescu.

Potrivit acesteia, în urma unui program alimentar bazat pe verdeţuri de primăvară, creşte cantitatea de vitamine şi minerale consumate, acestea ajutând la întărirea sistemului imunitar, menţinând oasele puternice. De asemenea, aceste verdeţuri ajută digestia şi reduc greutatea corporală la normalitate.

AGERPRES

0
Știri asemănătoare
Citeste mai mult
Click pentru a comenta

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nutriție

Rețete de la mănăstire. Brânza feta, benefică pentru susținerea sistemului imunitar

Publicat

acum 4 ani

pe

30 octombrie 2020

de

Brânza feta este un produs grecesc cu denumire de origine protejată, ceea ce înseamnă că poate fi fabricat sub denumirea de „feta” doar în anumite zone din Grecia. Este, mai exact, un tip de telemea realizată din lapte de oaie și de capră, care se remarcă prin gustul deosebit, dar și prin efectele benefice asupra organismului uman.

Brânza feta are un gust ușor astringent, este lipsită de găurele și nu are un înveliș gros. Realizată după rețetă tradițională, această brânză este mai sănătoasă decât cea din lapte de vacă. Este mai ușor de digerat, are potențial alergic mai mic și generează mai puțină inflamație în organism, ceea ce înseamnă că este o variantă mai bună la telemeaua de vacă. În com­poziția ei se găsesc minerale și vitamine: fosfor, calciu, magneziu, vitamina B2, proteine, carbo­hi­drați, sodiu, vitaminele B6, B12, A, D, PP, seleniu etc.

Unul dintre marile beneficii ale brânzei feta este protecția împotriva cancerului. De asemenea, ajută la îmbunătățirea sistemului imu­nitar, protejează oasele, îm­bu­nă­tățește sănătatea intestinelor, datorită efectului probiotic pe care îl are, previne durerile de cap, protejează ochii, tratează anemia etc.

Pentru că este bogată în sodiu și, în plus, conține grăsimi saturate, brânza feta este recomandată pentru consumul ocazional, nu zilnic. Brânza feta poate fi adăugată în salate, sendvișuri, aperitive, deserturi, consumată ca topping etc.

Tartă cu spanac și brânză feta

Ingrediente: câteva felii de pâine, 4 ouă, lapte, unt, 150 g brânză feta, 100 g cașcaval, 100 g spanac, 4 linguri de smântână, câteva felii de șuncă, ceapă verde, piper, roșii cherry.

Preparare: Se bate un ou și se amestecă cu laptele, se unge o foaie de tartă cu unt, apoi se așază feliile de pâine, muiate în prealabil în oul cu lapte, apoi se pun câteva bucățele de unt deasu­pra. Spanacul se călește cu o lingură de unt și se condimentează, apoi se călește și ceapa verde. ­Deasupra feliilor de pâine se așază alternativ șunca, spanacul și brânza feta, iar la final roșiile cherry. Se bat 3 ouă cu smântâna, apoi se pun deasupra tartei și se răzuiește cașcaval. Se pune tava pentru 20 de minute la cuptor până se rumenește puțin. Se ser­vește caldă.

Parmigiana cu brânză feta

Ingrediente: 1 kg vinete cură­țate și tăiate felii, 1 lingură sare rasă, 150 ml ulei de măsline, 1 ceapă mare curățată și tăiată mărunt, 700 g roșii proaspete cu­rățate și tăiate, piper negru măcinat, 60 g făină, 30 g parmezan ras, 350 g brânză feta, 2 linguri busuioc proaspăt tăiat subțire.

Preparare: Se presară sare peste feliile de vinete și se lasă să iasă sucul amar. Într-o cratiță se pune ceapa la călit cu puțin ulei de măsline, se adaugă roșiile, sare și piper; se fierb la foc mic 10-15 minute, după care se dau deoparte și se adaugă busuiocul. Se călesc feliile de vinete și se scurg bine de zeamă. Se așază un strat de vinete pe fundul unei tăvi rotunde, se presară parmezanul, o parte din brânza feta și o parte din sosul de roșii, apoi se mai pune un strat de vinete, parmezan, sos de roșii și restul de brânză deasupra pentru decor. Se pune la cuptor la 180 de grade, timp de 30 de minute.

sursa: Monahia Ecaterina Vicleanu, Ziarul Lumina

0
Citeste mai mult

Nutriție

STUDIU. „Postul intermitent“ – soluția unei sănătați echilibrate

Publicat

acum 5 ani

pe

9 ianuarie 2020

de

Dacă mâncăm pe parcursul unei zile într-un interval de numai 6-8 ore, abținându-ne de la mâncare pentru restul zilei, am putea fi mai sănătoși și am putea trăi mai mult, este concluzia unei echipe de cercetători americani de la Universitatea Johns Hopkins, Maryland.

„Postul intermitent”, cum au denumit autorii studiului acest program de alimentație zilnică, declan­șează o schimbare metabolică prin care organismul își consumă rezervele de grăsime și le transformă în energie. Astfel, devine mai rezistent la stres și scade riscul de a ne îmbolnăvi, inclusiv de cancer sau obezitate, și, în plus, ne putem bucura de o viață mai lungă.

Locuitorii insulei japoneze Okinawa, din Marea Chinei de Est, au cea mai mare speranță de viață la nivel global și o stare de sănătate excelentă, care le permite să fie independenți până la vârste înaintate. Regimul lor alimentar obișnuit este unul slab caloric, dar bogat în nutrienți.

Studiul cercetătorilor de la Universitatea Johns Hopkins, publicat de „The New England Journal of Medicine” și preluat de CNN, pune longevitatea locuitorilor din Okinawa și pe seama obiceiului lor de a nu mânca nimic într-un interval de până la 18 ore pe zi. Acest program zilnic de alimentație ar avea capacitatea de a regla nivelul de zahăr din sânge. În cadrul unui alt studiu, efectuat în 2018 pe un eșantion restrâns, trei bărbați cu diabet de tip II nu au mai avut nevoie de medi­cație după ce au slăbit, respectând acest program de „post intermitent”. Este un rezultat încurajator, care practic demontează ceea ce se credea până acum, și anume faptul că diabetul este o boală incurabilă.

Pacienții care au ținut acest tip de regim au dezvoltat o rezistență mai mare la stres, printr-o creștere a capacității creierului de adaptare la experiență (neuroplasticitatea). În cazul persoanelor în vârstă care au respectat perioadele zilnice de repaos alimentar s-a constatat o îmbunătățire a memoriei verbale comparativ cu subiecții neincluși în acest program. Pentru a cunoaște mai bine, însă, efectele pe termen lung ale „postului intermitent” este nevoie de mai multe cercetări. Studiile clinice efectuate de cercetătorii americani s-au concentrat doar pe adulți tineri și de vârstă mijlocie supraponderali, astfel încât beneficiile și siguranța nu pot fi generalizate la alte grupuri de vârstă.

Programul alimentar obișnuit include în general trei mese principale pe zi și una sau două gustări între ele. Concentrarea celor trei mese și a gustărilor într-un interval de cel mult 8 ore zilnic este, se pare, pentru mulți dintre noi un obiectiv destul de dificil. Apariția senzației de foame provoacă iritabilitate și lipsă de concentrare, ceea ce ne-ar putea descuraja să ne schimbăm obiceiurile alimentare.

Când creierului i se transmite senzația de foame, hipotalamusul, în care se află centrii nervoși ai foamei, eliberează hormonii care provoacă pofta de mâncare. Apare, astfel, tentația de a mânca mai mult decât avem nevoie. Dar nu este un obstacol de nesurmontat, dacă avem răbdare și voință de a ne schimba orele de masă, susțin specialiștii americani. Senzația de foame și apariția unei stări de iritare sunt normale în această situație, iar ele dispar, de regulă, în două săptămâni sau cel mult o lună, pe măsură ce corpul se obișnuiește cu noul program de alimentație.

0
Citeste mai mult

Nutriție

Cele mai bune rețete de Crăciun de la mănăstiri

Publicat

acum 5 ani

pe

23 decembrie 2019

de

În Ajunul Crăciunului creștinii se pregătesc, după tradiție, să întâmpine Nașterea Domnului. Este vremea gătitului pentru masa de sărbătoare, inclusiv la trapezele mănăstirilor. În multe dintre aceste locașuri nu se pregătesc preparate din carne, dar, cu rugăciunea pe buze și bucuria apropierii Nașterii Mântuitorului în suflet, măicuțele fac delicioase bucate din pește.

Maica Ecaterina de la bucătăria Trapezei monahale a Catedralei Patriarhale din incinta Arhiepiscopiei Bucureștilor propune un meniu de Crăciun, pe cât de simplu, pe atât de gustos: ca aperitiv – salată de ton cu maioneză; felul principal – știucă umplută cu legume; iar desert turte – `scutecele Domnului.

Și măicuțele de la Mănăstirea Pasărea vor avea pe masa de Crăciun pește.

Salată de ton cu maioneză

Ingrediente: 5 rădăcini de morcov, 2 rădăcini de pătrunjel, 1 rădăcină de țelină, 1 kg de cartofi, 250 grame de castraveți murați, un borcan de mazăre de 400 grame, ton din conservă. Pentru maioneză sunt necesare 6 ouă.
Legumele se fierb, iar după ce se răcesc, se curăță și se taie cuburi mici. Castraveții se curăță de coajă și se taie, de asemenea, cuburi. Mazărea se scurge de zeamă și se amestecă cu legumele, castraveții murați, tonul din conservă și maioneza. Se adaugă, după gust, sare și piper alb măcinat.
Maioneza – Se pun la fiert 3 ouă, iar după ce se răcesc se curăță de coajă. Gălbenușurile fierte se amestecă cu cele crude, se adaugă sare după gust și se continuă mixul, în timp ce uleiul se toarnă „în ploaie” treptat până când e gata maioneza. Dacă se întărește, se poate pune zeamă de la o lămâie și 1-2 linguri de muștar. Se opresc câteva linguri pentru ornat, apoi cealaltă parte se amestecă cu salata.

Știucă umplută cu legume
Ingrediente: 1 știucă potrivită, 2-3 cepe potrivite ca mărime, 2 morcovi, 1 rădăcină de pătrunjel, mărar verde, boia de ardei dulce, piper alb măcinat.
Știuca se curăță, se spală și se depelează, începând de la cap, având grijă să nu se rupă pielea.
Legumele se taie rondele, se călesc și se pun la răcit. Carnea scoasă din pește se dezosează și se dă prin mașina de tocat odată cu legumele și usturoiul. Se adaugă sare după gust, piper, boia de ardei dulce, mărar tocat, 1-2 ouă, 2-3 linguri de griș. Se amestecă toate la un loc și se umple știuca, începând de la coadă la cap, inclusiv capul, apoi se coase și se pune la cuptor, într-o tavă căptușită cu hârtie de copt. Separat se face un sos din 250 ml vin alb, 150 ml apă, 1 lingură de zahăr, sare după gust, 250 ml suc de roșii sau 2-3 linguri pastă de tomate. Se omogenizează, se toarnă în tavă și se dă la cuptorul preîncălzit la 150 de grade, timp de 50-60 de minute. În timpul coacerii se mai stropește cu sos din când în când. Se poate servi atât cald, cât și rece, ca aperitiv sau fel de bază.

Scutecele Domnului
Ingrediente: 500 g făină, un pic de sare, apă cât cuprinde (125-150 ml).
Pentru sirop: miere de albine sau zahăr, apă (se stabilește cantitatea în funcție de preferință), esență de rom și de vanilie, coajă de portocală și de lămâie.
Pentru umplutură: 500 g nucă măcinată, zahăr pudră cu aromă de vanilie, coaja de la o lămâie și de la o portocală.
Din făină, apă și un pic de sare se face un aluat ca la pâine, dar nedopsit. Pe o planșetă se întind foi foarte subțiri care se coc pe plită sau pe o tavă teflonată. După ce se coc, se lasă la uscat între 24 și 48 de ore, apoi se umplu, de regulă, cu o zi înainte de Ajunul Crăciunului (deoarece acestea se servesc în ziua de Ajun). Din apă, zahăr/miere, esențele de rom și vanilie, coaja de lămâie, portocala, se face un sirop care se înfierbântă, apoi se umplu turtele cu zahăr vanilat, coaja de lămâie, portocală.
Se însiropează turtele și se pun pe un platou, apoi se presară amestecul de nucă și se procedează astfel până se umplu toate. Se acoperă cu folie și se dau la rece. Se servesc ca desert.

Crap umplut
Ingrediente: un crap de 2-3 kg, două fileuri de pește, 300 g nucă, 2 ouă, pătrunjel tocat.
Se amestecă bine carnea de pește (fileurile) cu nuca, ouăle și cu pătrunjelul. Se adaugă sare și se umple crapul cu această compoziție. Se unge o tavă cu ulei, se pun crapul și se bagă la cuptor pentru 30 de minute.

Sarmale cu carne în foi de varză
Pentru cei care pregătesc în gospodăriile lor și preparate din carne am cules dintre vestitele rețete tradiționale o rețetă de sarmale:
Ingrediente sarmale în foi de varză dulce: 1 kg carne tocată de porc; 110 grame orez; 3 frunze de dafin; 2 cepe; 100 g bulion/pastă de tomate sau roşii; 1 varză mare dulce; piper; 1 lingură sare; mărar; cimbru.
Mod de preparare: Varza se opărește, în prealabil, în apă cu sare. Se alege carne de porc (pulpă, costiţă, ceafă) şi se trece o dată prin maşina de tocat. Carnea tocată se amestecă cu orezul curăţat şi spălat în câteva ape, ceapa tăiată cubuleţe foarte mici, piperul, sarea, frunzele de dafin tăiate mărunt şi 100 ml de apă.
Foile de varză se taie selectându-se bucăţile în care carnea poate să fie împachetată. În mâna stângă se pune foaia de varză, aproape de încheietura mâinii, se aşază puţină carne şi se rulează foaia de varză. Sarmalele se fierb în recipiente mari tapetate cu foi de varză, în care se dispun concentric, în straturi succesive în formă de melc. Peste ultimul strat de sarmale se pune apă (în aşa fel încât să acopere sarmalele), pastă de tomate şi două linguri de untură (ulei). Afumătura se aşază printre sarmale, la fel şi mărarul, foile de dafin şi cimbrul. După ce au dat în primul clocot, sarmalele sunt lăsate să fiarbă la foc mic timp de 2 ore.

Sursa: ziarullumina.ro

0
Citeste mai mult

Articole recente

TIMIȘOARA Vremea

Cele mai citite