Există tot mai multe dovezi ştiinţifice că muzica are efecte terapeutice. Ceea ce era deja o intuiţie pentru Pitagora începe acum să capete contur în diverse studii medicale. Drept rezultate, unele evocă stabilizarea semnelor vitale ale pacienţilor, altele nevoia scăzută de sedare în timpul unei intervenţii chirurgicale sau faptul că ajută copiii prematuri să ia în greutate. Specializările medicale în care este folosită muzica în scop terapeutic sunt multiple – oncologie, terapie intensivă, pediatrie, cardiologie, recuperare sau psihiatrie. Ca şi cum ar fi un ”medicament” magic pentru pacient, care nu trebuie decât să o asculte, scrie ziarul spaniol ABC.

Muzica în sine este capabilă să influenţeze diverse funcţii. Activează zonele creierului legate de plăcere, determinând chimic şi electric un răspuns al unor neurotransmiţători precum dopamina. Poate modifica ritmul cardiac, respiraţia şi temperatura corpului. Dar pe lângă terapia prin muzică, care necesită participarea activă a pacientului şi este tot mai răspândită, trebuie strânse dovezi ştiinţifice despre efectele ascultării pasive, pentru a crea un protocol uniform pentru toate spitalele.

Spitalul universitar ”12 De Octubre” din Madrid şi ONG-ul spaniol ”Música en Vena” sunt în căutarea acestor dovezi medicale, într-o investigaţie aprobată de Comitetul de etică pentru cercetare ştiinţifică (CEIC) al spitalului. Prima descoperire a echipei ”Músicos Internos Residentes”, aşa cum a fost numit programul, sugerează că muzica ajută la reducerea anxietăţii, la îmbunătăţirea ritmului cardiac al pacienţilor internaţi la terapie intensivă, ajută la o recuperare mai rapidă, reduce percepţia de durere la pacienţii cu dureri cronice pelviene, are efect de relaxare şi facilitează alăptarea sugarilor.

Din noiembrie, au fost difuzate 720 de ore de muzică live pentru pacienţii de la terapie intensivă, neonatologie şi recuperare. Au participat 120 de pacienţi de la terapie intensivă, 28 de la recuperare şi 30 de nou-născuţi, în timp ce medicii au efectuat o monitorizare a parametrilor fiziologici şi neuropsihologici. Cu toate că datele sunt încă în curs de studiu, s-a putut vedea cum pulsaţiile unei persoane în terapie intensivă se stabilizează când pacientul ascultă o partitură de Bach sau cum un nou-născut se lipeşte de pieptul mamei sale şi începe să se hrănească atunci când ascultă prima dată un cântec de leagăn flamand şoptit. Studiul va fi în curând extins la Neurologie, Hematologie şi Cardiologie.

În urmă cu peste un deceniu, dr. Francisco Javier Ruza de la Spitalul de copii La Paz din Madrid a propus testarea efectelor muzicii asupra nou-născuţilor. Într-unul dintre primele studii în acest domeniu care au fost realizate în Spania, medicul şi echipa sa au descoperit că ascultarea muzicii de către copii de şase luni internaţi la terapie intensivă le-a îmbunătăţit ritmul cardiac şi respirator, saturaţia de oxigen în sângele arterial, funcţia pulmonară şi chiar rezultatele testelor de confort, care evaluează gradul de satisfacţie al copilului. ”Sunt îmbunătăţite toate aspectele la nivel medical şi biologic”, spune Ruza.

În acest spital continuă studiile asupra nou-născuţilor, pentru a confirma răspunsul lor la nivel biologic, dar şi asupra femeilor însărcinate. După confirmarea beneficiilor de către studiul pilot, utilizarea terapeutică a muzicii s-a extins şi în alte zone din spital. Se aplică, de exemplu, copiilor în preoperator, pentru a atenua anxietatea, sau celor care suferă de cancer. În plus, tehnica s-a extins cu succes la Spitalul General pentru adulţi, în neurologie, terapie intensivă şi îngrijiri paliative.

Tot mai mulţi medici explorează aplicarea muzicii în diferite specialităţi. În 2011, Stefan Koelsch, doctor în neuroştiinţe, muzician şi psiholog, a condus un studiu cu 50 de pacienţi care au suferit o intervenţie chirurgicală de şold cu anestezie locală şi a constatat că cei care au ascultat muzică clasică pe tot parcursul procesului au avut un consum mai mic de propofol, ceea ce înseamnă că nevoia lor de sedare a scăzut cu 10 – 15 la sută, în timp ce nivelurile de cortizol, hormonul stresului, au fost, de asemenea, cu circa 20 la sută mai scăzute decât la grupul de control.

”Percepţia durerii este unul dintre aspectele pentru care au fost adunate probe privind efectul muzicii”, spune neurologul Yerko Ivanóvic, care participă la proiectul muzical al spitalului ”12 de Octubre”. Durerea are trei dimensiuni, una senzorială, una emoţională şi alta cognitivă, iar muzica este capabilă să le modifice pe ultimele două. ”Muzica activează aceleaşi zone ale creierului ca şi plăcerea fizică. Aceasta are ca rezultat un răspuns chimic şi electric al unor neurotransmiţători care sunt eliberaţi în situaţii plăcute”, spune Ivanovic, citat de ABC în articolul publicat recent.

Dar toate tipurile de muzică au acest efect? ”Există muzică care are un efect evident, deoarece este cel mai mult studiată”, spune Ivanovic. El dă ca exemplu muzica clasică din perioada clasicismului muzical şi barocă. „Poate din cauza percepţiei arhitecturii muzicale, este atât de perfectă încât pare să aibă un efect pozitiv”, explică el. Cu toate acestea, există un alt factor clar care influenţează rezultatele: gusturile pacientului. „Efectul muzicii este modulat de gusturile lor”, spune medicul.

În acest sens, un studiu prezentat în 2013 la Societatea Europeană de Cardiologie a arătat că a asculta muzică timp de 30 de minute pe zi, în special muzica preferată de fiecare persoană, îmbunătăţeşte funcţia endotelială a inimii, vitală pentru reglarea funcţiei vasculare pentru producerea de oxid nitric şi alte vasodilatatoare.

În parte, introducerea muzicii în spitalele spaniole a fost legată de necesitatea de a umaniza mediul de asistenţă medicală. ”Trebuie să facem aceste locuri confortabile, prietenoase şi optimiste”, explică Carmen Martínez de Pancorbo, director al spitalului ”12 de Octubre”.

Totul influenţează recuperarea şi „spitalul nu este un loc uşor pentru pacienţi sau familiile lor şi de multe ori nici pentru profesioniştii din domeniul sănătăţii”. Spitalele îi schimbă pe oameni, le provoacă anxietate, frică, stres sau tulburări de somn. „(Spitalele) Nu sunt cei mai buni parteneri în drumul spre recuperarea sănătăţii. Pentru a atenua aceste efecte, trebuie să transformăm aceste locuri”, spune ea.

La fel gândeşte şi dr. Ruza. „În umanizarea vieţii din spital, terapia muzicală are propriul rol, îi face pe pacienţi să se simtă mai bine, iar o dispoziţie pozitivă ajută la lupta împotriva bolii, este foarte important”. În timp ce Yerko Ivanóvic este convins că muzica poate deveni un ”medicament” suplimentar, ”fără efecte secundare”.

AGERPRES