Într-o lume în care standardele și așteptările sunt mereu în creștere, mulți dintre noi ne confruntăm cu un fenomen psihologic insidios cunoscut sub numele de sindromul impostorului.

Această afecțiune îi face pe cei care o experimentează să se simtă ca și cum nu ar fi vrednici de succesele sau realizările lor, chiar și atunci când acestea sunt evidente pentru toți ceilalți.

Sindromul impostorului este experiența psihologică în care te simți ca un fals sau un impostor, în ciuda oricărui succes autentic pe care l-ai realizat. Poate apărea în contextul muncii, relațiilor, prieteniilor dar și în orice alt context al vieții.

Despre cum recunoști acest tipar psihologic, hipnoterapeutul Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză, afirmă: „Imaginează-ți că ai obținut un loc într-o echipă de proiect sau ai primit o promovare la locul de muncă. În loc să te simți mândru și împlinit, te cuprinde o senzație de disconfort și neliniște. Chiar dacă ceilalți îți spun că meriți pe deplin aceste reușite, tu te simți ca și cum ai fi un impostor care a reușit să se strecoare printre ceilalți. „Am avut noroc. Nu am făcut mare lucru.” Îți sună cunoscut? Pe scurt, acest sindrom se manifestă prin acel sentiment pe care îl ai atunci când simți că nu aparții unui loc sau unei situații, atunci când simți că parcă „nu meriți” sau că nu ți se cuvine ceva, teama de a nu fii „descoperit”, teama că ceilalți vor „afla”, „ce ești tu cu adevărat”, „adevărata” ta față”.

Sindromul impostorului este un fenomen psihologic care a fost descris pentru prima dată în anii 1970 de către psihologi Pauline Clance și Suzanne Imes, care au observat că mulți oameni de succes se simt, în secret, nesiguri în privința capacităților lor.

Studiile ulterioare au confirmat că sindromul impostorului este o problemă reală, care afectează o gamă largă de persoane, indiferent de statutul socio-economic sau realizările profesionale. Este adesea asociat cu perfecționismul și autodisciplina excesivă și poate avea un impact negativ asupra stimei de sine și bunăstării mentale.

Cum recunoști Sindromul Impostorului?

Autocritica excesivă: Persoanele care suferă de sindromul impostorului sunt adesea prea dure cu ele însele, punându-și mereu la îndoială abilitățile și realizările lor. Chiar dacă obțin rezultate bune, se vor concentra asupra defectelor și eșecurilor lor.

Perfecționismul exagerat: Cei afectați de acest sindrom se străduiesc întotdeauna să atingă standardele cele mai înalte și să nu facă niciodată greșeli.

Frica de eșec: Persoanele cu sindromul impostorului se tem constant că vor fi descoperite ca impostori și că vor eșua în cele din urmă. Această frică îi poate împiedica să-și asume noi provocări și să-și îndeplinească potențialul.

Compararea constantă: O persoană afectată de sindromul impostorului se compară mereu cu ceilalți și se simte mereu inferioară. Chiar și atunci când este apreciată sau recunoscută pentru realizările sale, va găsi întotdeauna pe cineva care pare să fie mai talentat sau mai capabil.

Disocierea succesului: Când au succes, persoanele afectate de sindromul impostorului îl atribuie adesea norocului sau circumstanțelor externe, refuzând să recunoască propriile lor eforturi și talente.

Teamă de a se promova: Ezită să-și promoveze propriile realizări sau să se afirme în fața altora, de teama că vor fi percepuți ca fiind aroganți sau că vor fi dezvăluiți ca impostori.

Stres și anxietate: Sindromul impostorului poate duce la niveluri ridicate de stres și anxietate, pe măsură ce persoanele se luptă să facă față presiunii de a se menține la nivelul așteptărilor lor exagerate.

„Sindromul impostorului nu are o încadrare clinică, ci este un tipar psihologic, care însă poate avea un impact semnificativ asupra stimei de sine și bunăstării mentale. Este important să recunoaștem și să conștientizăm aceste simptome pentru a putea să ne gestionăm mai bine sentimentele și să ne depășim fricile și îndoielile. Prin acceptarea și îmbrățișarea propriei noastre valori și realizări, putem învinge sindromul impostorului și să ne trăim viața cu încredere și autenticitate” recomandă Eugen Popa.

Eugen Popa este unul dintre cei mai cunoscuţi şi bine pregătiţi traineri din România şi preşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză. De-a lungul carierei s-a specializat atât în metode de terapie și dezvoltare personală Occidentale (Hipnoză, NLP, Mindset, Habits, Psihologie Pozitivă) cât și Orientale (Meditație, Yoga, Spiritualitate), fiind astăzi un trainer holistic în toată puterea cuvântului. Studiile sale l-au purtat pe trei continente, în Europa, Asia și Statele Unite, iar până în prezent a susţinut conferinţe, traininguri şi workshop-uri în Thailanda, Statele Unite ale Americii, Brazilia, Turcia, Grecia, Anglia, Germania etc., la care au participat mii de oameni.

Toată lumea procrastinează. Ne amânăm atribuţiile până în ultima clipă, suntem rapid distrași de lucrurile din jurul nostru și desfăşurăm unele activităţi fără a face realmente ceva util.

Şi, de cele mai multe ori, nu ne simțim deloc bine pentru că nu am terminat lucrurile importante. Ne uităm la alții, care sunt mai activi decât noi, și începem să credem că suntem doar nişte oameni leneși, incapabili, care nu vor realiza niciodată nimic măreţ.

Lupta cu procrastinarea este ca o luptă cu un monstru lăuntric care nu moare niciodată – și această fiară trăiește în fiecare dintre noi.

Despre obiceiul de a amâna lucrurile, hipnoterapeutul Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză, afirmă: „Procrastinarea (tergiversarea) este o problemă cu care se confruntă mulți oameni în viața lor de zi cu zi. Este definită ca amânarea acțiunilor sau a sarcinilor importante în favoarea activităților mai puțin urgente sau plăcute. Cu toate că poate părea inofensivă la început, procrastinarea poate avea consecințe negative asupra stării de sănătate, a relațiilor și a performanței în diverse domenii ale vieții.”

Dar cum putem să depășim obiceiul de a amâna și să devenim mai eficienți în gestionarea timpului nostru?

Stabilește obiective clare și realiste.

Începe prin a-ți stabili obiective clare și realizabile. Divizează sarcinile mari în sarcini mai mici și setează termene limită realiste pentru fiecare dintre ele. Acest lucru te va ajuta să te concentrezi pe lucrurile pe care trebuie să le faci și să eviți sentimentul de copleșire care poate duce la procrastinare.

Renunţă la perfecționism.

Una dintre cele mai frecvente cauze ale procrastinării este perfecționismul, căci din cauza lui te poţi îndrepta direct către eşec. În loc să aștepți ca lucrurile să se întâmple așa cum îţi închipui, concentrează-te asupra acțiunilor. Succesul se obţine, de cele mai multe ori, prin limitarea câştigurilor minore la acţiunile propriu-zise.

Descoperă costul non-acțiunii.

Atât în economie, cât și în procesul de luare a deciziilor, avem tendința de a evita pierderile, în loc să obţinem câștiguri echivalente. Psihologii numesc acest fenomen aversiune pentru pierderi. Procrastinăm pentru că nu vrem să pierdem confortul pe care îl avem. Interesant este faptul că putem folosi acest lucru în favoarea noastră prin conştientizarea costului non-acțiunii. Gândeşte-te la ceea ce vei pierde – oportunități, bogăție, timp – dacă nu iei măsuri. Acest lucru poate deveni un stimulent, împingându-te înainte și scăpându-te din ghearele stagnării.

Trucul de 2 minute.

Mintea noastră are nevoie de o satisfacție instantanee. Vrem rezultate rapide şi bune fără a face eforturi. Este dificil să faci primul pas când ceea ce te aşteaptă este îngrozitor, adică două ore de muncă. În acest moment, nu te mai concentra asupra finalizării unei sarcini. În schimb, concentrează-te pe efectuarea acestei sarcini timp de doar două minute. Și gândeşte-te că cele două minute vor ușura următoarele două minute și, în cele din urmă, vei termina ceea ce trebuie să faci.

Înlătură stimulii care încurajează procrastinarea.

Adesea procrastinarea este un obicei. Fiecare obicei are declanșatorul său: atunci când apare declanșatorul, intrăm într-o rutină automată – în acest caz, amânăm munca sau ne lăsăm distraşi, apoi primim o recompensă – de obicei relaxarea sau iluzia de a fi productiv. Una dintre cele mai bune modalități de a elimina procrastinarea este de a identifica aceste declanșatoare și, apoi, de a schimba rutina. Deci, în loc să te laşi distras, citeşte o carte sau mergi la o plimbare atunci când nu te poţi concentra.

Recompensează-te.

Oferă-ți recompense pentru a-ți motiva munca și pentru a-ți menține concentrarea. Stabilește-ți obiective intermediare și oferă-ți mici recompense după ce le-ai atins. Aceste recompense pot fi orice, de la o pauză scurtă pentru o gustare preferată sau pentru a face o plimbare, până la o seară de relaxare cu prietenii sau o activitate pe care o iubești.

Începe chiar acum.

Uneori, cel mai greu pas este să începi. În loc să mai amâni, începe chiar acum. Chiar dacă începi cu o mică acțiune, acest lucru te va ajuta să intri în flux și să îți crești motivația pentru a continua.

„Majoritatea dintre noi ne putem identifica cu plictiseala, frustrarea și stresul pe care procrastinarea le poate provoca. Depășirea procrastinării nu este un eveniment care se petrece peste noapte, este un proces. Asta înseamnă că nu trebuie să faci totul imediat, ci să începi cu pași mici dar siguri, de la cele mai de bază activități.” concluzionează Eugen Popa.

Eugen Popa este unul dintre cei mai cunoscuţi şi bine pregătiţi traineri din România şi preşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză. De-a lungul carierei s-a specializat atât în metode de terapie și dezvoltare personală Occidentale (Hipnoză, NLP, Mindset, Habits, Psihologie Pozitivă) cât și Orientale (Meditație, Yoga, Spiritualitate), fiind astăzi un trainer holistic în toată puterea cuvântului. Studiile sale l-au purtat pe trei continente, în Europa, Asia și Statele Unite, iar până în prezent a susţinut conferinţe, traininguri şi workshop-uri în Thailanda, Statele Unite ale Americii, Brazilia, Turcia, Grecia, Anglia, Germania etc., la care au participat mii de oameni.

Crezurile negative sunt convingerile limitative care ne împiedică să trăim din plin, în bucurie, liniște interioară și echilibru, făra frici, fără limite care ne răpesc energia creatoare, iubirea și stima de sine.

Aceste crezuri adânci sunt convingeri pe care le susținem (despre noi înșine) care se reduc în mod esențial la „În adâncul sufletului nu sunt suficient de bun pentru că …”  Și de aici putem face o listă cu sute de “pentru că…”

Despre crezurile care ne limitează viața, Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză, afirmă “Crezurile, credințele pe care le avem și valorile, principiile în care credem sunt factori decisivi în felul în care ne trăim viața și ne atingem scopurile. Atât timp cât tu nu ești conștient de crezurile tale, de valorile, de aspectele care îți construiesc viața, atunci ele sunt cele care te conduc pe tine. Dacă crezurile tale sunt negative, nesănătoase, neconstructive, atunci ai din start convingeri limitative care sunt adevărate piedici în calea fericirii și succesului personal.”

Iată o listă cu zece crezuri care te împiedică să-ți trăiești viața la adevăratul ei potențial:

Crezul că trebuie să ai dragoste sau aprobare din partea tuturor persoanelor semnificative din viața ta.

Crezul că trebuie să fii competent sau talentat într-un domeniu important.

Crezul că ceilalți oameni nu trebuie să acționeze în mod nedrept și că, atunci când o fac, ar trebui să-i învinovățești și să-i vezi ca indivizi răi, greșiți sau imorali.

Crezul că trebuie să vezi lucrurile ca fiind îngrozitoare, teribile și catastrofale atunci când ești frustrat sau tratat incorect.

Crezul că trebuie să te simți oribil când treci prin presiuni și experiențe dificile; și că nu ai capacitatea de a controla și de a-ți schimba sentimentele.

Crezul că, dacă ceva este periculos sau de temut, trebuie să încerci într-un mod extrem să-l eviți.

Crezul că poți evita cu ușurință să te confrunți cu multe dificultăți și responsabilități și să duci totuși o existență extrem de împlinită.

Crezul că trecutul tău rămâne extrem de important și că dacă ceva ți-a influențat la un moment dat puternic viața, trebuie să continue să te afecteze și astăzi.

Crezul că oamenii și lucrurile trebuie să fie mai bune decât sunt și că este îngrozitor dacă nu poți schimba anumite fapte ale vieții după cum ți se potrivesc.

Crezul că poți atinge fericirea maximă prin inerție și inacțiune sau bucurându-te pasiv și fără angajament.

De cele mai multe ori, crezurile limitative sunt un rezultat al mediului social, familiei, educației, religiei. Acestea încep să se contureze încă din copilărie și se ajustează corespunzător de-a lungul vieții. Dacă în copilărie este greu să conștientizezi și să respingi sau modifici orice credință negativă insuflată de familie și mediul social, acum ai toată puterea să schimbi și să alegi în ceea ce vrei să crezi. Prin crezurile tale îți creezi viața.

Cei mai mulți oameni care nu au succes nu sunt conștienți de faptul că au crezuri care le limitează puterea. Sunt și oameni conștienți de crezurile care le dăunează dar care aleg să nu încerce să le schimbe, rămân blocați în ceea ce sunt și ceea ce au. În oricare dintre situații, conștientizarea credințelor negative este esențială pentru evoluție și succes personal. Fără conștientizare nu există schimbare!

Orice credință negativă îți influențează viața. Poți alege să te supui sau poți alege să preiei controlul asupra ei. Le controlezi sau te controlează ele pe tine. În orice moment poți pune punct unui crez care te ține pe loc indiferent cât timp te-a însoțit în viață.

Despre cum ne descoperim și cum putem începe să schimbăm aceste crezuri, Eugen Popa afirmă: “În primul rând observi ce aspecte din viața ta te deranjează, în ce direcții din viața ta ești nefericit, neîmplinit. Iei pas cu pas cu elementele din viața ta care te deranjează, te folosești de ele și începi să le modifici în sensul în care îți dorești tu. Dacă analizezi cu atenție orice situație din viața ta vei găsi și sursa neîmplinirilor. Orice crez negativ poate fi combătut prin transformarea lui într-unul pozitiv. Focusează-ți toată atenția pe ceea ce vrei să obții. Vrei fericire, atunci concentrează-te pe starea de bine. E nevoie să înțelegi că ai o responsabilitate față de tine, de ceea ce gândești, de ceea ce alegi să faci. Orice acțiune are la bază unul sau mai multe crezuri. Ai responsabilitatea să alegi ce plantezi în mintea ta.”

Eugen Popa este unul dintre cei mai cunoscuţi şi bine pregătiţi traineri din România şi preşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză. De-a lungul carierei s-a specializat atât în metode de terapie și dezvoltare personală Occidentale (Hipnoză, NLP, Mindset, Habits, Psihologie Pozitivă) cât și Orientale (Meditație, Yoga, Spiritualitate), fiind astăzi un trainer holistic în toată puterea cuvântului.