Organizația Mondială a Sănătății (OMS) emite un nou semnal de alarmă în privinţa amenințării tot mai mari reprezentate de bacteriile rezistente la antibiotice şi afirmă că există o „lipsă gravă de programe de dezvoltare a unor antibiotice noi”. Omenirea riscă să se întoarcă la era dinaintea penicilinei dacă nu sunt găsite mijloacele pentru a finanța cercetarea într-o medicină nouă, mai eficientă, a avertizat recent şi ministrul sănătății din Germania.

Rezistența la antimicrobieni este o urgență sanitară mondială, care pune serios în pericol progresele medicinei moderne, se spune în ultimul raport al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) care îl citează pe Tedros Adhanom Ghebreyesus, directorul general al OMS. Oficialul consideră că este „urgent să se multiplice investițiile în programele de cercetare și dezvoltare a unor medicamente eficiente contra infecțiilor rezistente la antibiotice, inclusiv împotriva tuberculozei”.

OMS a recenzat recent 51 de noi produse, aflate în teste clinice, pentru tratarea agenților patogeni prioritari rezistenți la antibiotice. Dar, dintre toate aceste medicamente, „doar opt reprezintă tratamente inovatoare”, a dezvăluit OMS în același comunicat, potrivit AFP.

Noul raport al OMS a subliniat „o gravă lipsă în privința opțiunilor de tratament” pentru tuberculoza rezistentă, care ucide aproximativ 250.000 de persoane pe an, dar și pentru alte bacterii rezistente la medicamente, inclusiv Acinetobacter și enterobacteriile (precum Klebsiella și E.coli). Acestea din urmă pot să cauzeze infecții grave și adeseori mortale și reprezintă o amenințare deosebit de serioasă în special în spitale.

Un mesaj de avertisment la fel de sever a transmis şi ministrul sănătăţii din Germania, Hermann Grohe, la o reuniune a omologilor săi din Grupul celor 20 de economii dezvoltate și în curs de dezvoltare. Potrivit lui Grohe, omenirea riscă să se întoarcă la era dinaintea penicilinei dacă națiunile nu cooperează pentru a combate amenințarea pe care o reprezintă bacteriile rezistente la antibiotice și nu sunt găsite mijloacele pentru a finanța cercetarea într-o medicină nouă, mai eficientă.

Referitor la abuzul de antibiotice care duce la dezvoltarea unor tulpini rezistente ale multor bacterii, profesorul Adrian Streinu Cercel, managerul Institutului de Boli Infecţioase „Matei Balş”, a atenţionat că una dintre cele mai mari greşeli este administrarea antibioticelor pentru gripă şi răceală.

„Gripa şi răceala sunt cauzate de viruşi în raport cu care antibioticele nu au absolut niciun efect. Cele mai multe antibiotice pe care le folosim doar ajută bacteriile să devină mai rezistente. Suprasolicitarea şi abuzul de antibiotice pentru infecţiile virale contribuie masiv la creşterea rezistenţei la antibiotice, la nivel mondial”, a declarat dr. Adrian Streinu Cercel pentru news.ro.

Potrivit acestuia, cei mai vulnerabili în faţa rezistenţei la antibiotic sunt pacienţii cu imunitate scăzută, „imunodeprimaţi”, printre care sunt bolnavii de cancer, diabet zaharat, ciroză hepatică, hipertensiune arterială şi boli reumatice.

Potrivit unei estimări pe termen lung a unui grup internațional de experți, înființat în 2014 în Marea Britanie, autor al mai multor rapoarte pe această temă, bacteriile rezistente la antibiotice ar putea ucide până la 10 milioane de persoane pe an până în anul 2050, la fel de mult precum cancerul.

Fenomenul provoacă deja 700.000 de decese pe an, dintre care 50.000 în Europa și Statele Unite, potrivit acestui grup de experți, prezidat de economistul Jim O’Neill.

Simptomele unei infecţii sunt febra, frisoanele, transpiraţiile, durerile de cap, de muşchi şi oboseala.  Diareea, vărsăturile, greaţa, durerile abdominale, balonarea dureroasă şi deshidratarea pot fi urmarea unei infecţii intestinale. Tusea, strănutul, durerea în piept şi gât, congestia nazală şi lăcrimarea ochilor sunt semne ale infecţiei respiratorii.
 
Urinarea dureroasă şi frecventă, urina cu miros neplăcut sau cu sânge sau mâncărimile vaginale pot să apară într-o infecţie a vezicii urinare.  Erupţii, răni, inflamaţie, mâncărimi ale pielii, înroşire, vezicule sau coşuri pot să fie provocate de infecţii ale pielii.
 
Durere, iritaţie sau sensibilitate locală pot apărea în infecţii ale urechilor, ochilor, gurii, dinţilor sau gingiilor.  Mâncărimi anale intense pot să însoţească o infecţie cu viermi a intestinului gros.  Durerea şi inflamaţia artritică, deseori localizate, pot semnala o infecţie articulară.

Infecţiile minore au durată scurtă şi se vindecă de obicei de la sine, dar bolile infecţioase grave necesită tratament medical. Infecţiile bacteriene sunt vindecate prin uciderea bacteriilor cu antibiotice, cum este penicilina şi derivatele sale.
 
Multe infecţii micotice (cu ciuperci) şi parazitare răspund, de asemenea, la antibiotice sau chimioterapice antimicrobiene.
 
Singurul dezavantaj este că utilizarea excesivă eronată a antibioticelor poate suprima reacţii imune naturale proprii ale organismului.
 
Antibioticele sunt inutile în infecţiile virale. Deşi unele medicamente antivirale pot reduce simptomele, este dificil sau imposibil să se inventezetratamente mai eficiente, deoarece virusurile diferă atât de frecvent mutaţii îşi schimbă forma.
 
Terapia standard pentru cele mai multe infecţii virale constă doar în a ameliora simptomele, a preveni infecţia bacteriană secundară şi a permite organismului să se vindece singur. Medicamentele eliberate cu sau fără reţetă pot ameliora simptomele tipice şi accelerează vindecarea după infecţiile minore. Vaccinurile preventivesunt de departe cel mai bun tratament împotriva infecţiilor virale şi sunt disponibile pentru multe boli infecţioase.