După anotimpul de iarnă, în care alimentația a fost bazată, în principal, pe produse din carne și cu mare carență în legume proaspete, natura intervine cu două plante de mare valoare pentru întărirea organismului: leurda și păpădia. Frunzele de leurdă au componente asemănătoare cu cele ale usturoiului, dar și carotenoizi, vitaminele A și C, levuloză, ulei eteric complex și săruri minerale de calciu, fier, fosfor, natriu, cupru.

Proprietățile terapeutice ale leurdei reliefează, în primul rând, rolul depurativ, respectiv capacitatea de curățire a sângelui, ficatului, stomacului și intestinelor, mult mai activă decât usturoiul. Pentru această acțiune, se recomandă ca, în fiecare primăvară, să se facă o cură de patru săptămâni cu frunze proaspete (de remarcat că, prin uscare, frunzele își pierd din proprietăți). În plus, sunt evidente efecte antiseptice, bactericide, antitoxice, diuretice, hemostatice, hipotensive, antisclerotice, vermifuge și stimulatoare ale peristaltismului intestinal și ale contracțiilor uterine.

Afecțiuni tratate cu leurdă

În bolile gastrointestinale are efecte în diaree acută și cronică, dizenterie, indigestii, insuficiență biliară, colici abdominale, balonări și în distrugerea viermilor intestinali.
În afecțiuni cardiovasculare curăță sângele de substanțe toxice, reduce hipertensiunea arterială, intervine în ateroscleroză coronariană, hematurie, scăderea colesterolului datorită conținutului în adenozină, previne accidentele vasculare, evitând apariția trombozei și tromboflebitei prin fluidificarea sângelui și dizolvarea plăcilor de colesterol.
În bolile aparatului respirator este benefică la persoane cu bronșite, tuberculoză pulmonară și infecții la nivelul căilor respiratorii superioare (gripe, răceli).
În afecțiunile sistemului nervos întărește memoria prin mărirea capacității de memorare, combate momentele de lapsus, amneziile, insomniile, amețelile de dimineață, depresiile psihice, presiunea din cap și stările de anxietate (frică) și de neliniște.

În boli renale curăță rinichii și vezica urinară, favorizează urinarea și elimină excesul de acid uric.

Prin uz extern, leurda are bune efecte în combaterea reumatismului degenerativ, eczeme, herpes, răni greu vindecabile, scrofuloză și alte boli cronice de piele. Cataplasmele cu frunze sunt indicate contra furunculilor.

Formele de utilizare

Având un excelent rol purificator, prin eliminarea deșeurilor toxice din ficat și din sânge, precum și un important rol fortifiant al întregului organism, leurda este recomandată într-o cură benefică de primăvară.

Frunzele proaspete se consumă primăvara într-o cură de 3-4 săptămâni, fiind amestecată cu diferite preparate culinare, având atât rol decorativ, cât și condimentar foarte gustos, în locul usturoiului.

Salata din frunze proaspete, consumată înainte de mesele principale pe tot sezonul de primăvară, are un rol evident în oprirea procesului de îmbătrânire.

Tinctura din frunze sau bulbi tocați mărunt se prepară în alcool de 38-40 de grade, unde se macerează timp de 14 zile la soare; se strecoară și se păstrează în sticle închise la culoare, în loc răcoros și întunecos. Zilnic se iau câte 10-15 picături, în puțin ceai sau apă, de trei-patru ori pe zi, având efecte deosebite în dobândirea unei memorii excelente. Tinctura bine păstrată permite să se beneficieze tot timpul anului de puterea curativă a leurdei.

Infuzia de leurdă se prepară din două lingurițe frunze tocate la 200 ml apă clocotită; se beau două ceaiuri pe zi.

Vinul de leurdă se prepară dintr-un pumn de frunze proaspete sau bulbi mărunțiți care se fierb 5 minute în 50 ml vin alb; se infuzează acoperit timp de 10 minute, se strecoară și se îndulcește după gust cu miere sau sirop. Se bea dimi-neața câte un păhărel, timp de 14 zile, fiind considerat un minunat remediu pentru persoanele în vârstă, chinuite de tuse rebelă, insuficiență respiratorie, expec¬torații persistente și tuberculoză pulmonară.
Sucul de leurdă extras din frunze proaspete prin presare se consumă în cure de trei săptămâni, luând câte două pahare pe zi, dimineața pe stomacul gol și după-amiaza, având efecte în combaterea reumatismului degenerativ, mastită și noduli la sân și în înlăturarea efectelor nocive ale tutunului, printr-o acțiune puternic antitoxică.

Păpădia
În toate organele acestei plante se ascund adevărate comori de sănătate, fiind apreciată ca un elixir în vindecarea unei game largi de afecțiuni. Toate organele plantei au un complex de substanțe care explică multiplele proprietăți terapeutice.
În rădăcini și rizomi predomină taraxacina, un principiu amar asemănător cu lactucopirina din salata verde. Mai există alcooli triterpenici, carotenoizi, flavonoizi, coline, substanțe proteice, aminoacizi (asparagină, arginină), gliceridele acizilor grași (palmitic, oleic, linoleic), inulină (25% din compoziția totală), levuloză, fructoză, mucilagii, vitamine (A, B, C, D), substanțe minerale cu potasiu, calciu, fier, fosforic.

Proprietăți terapeutice

Funcția principală depurativă și detoxifiantă a sângelui și ficatului asigură un tonus general al organismului. La nivelul sângelui acționează și ca hipoglicemiant și hipocolesterolemiant.
În afecțiunile digestive are proprietăți coleretice și colagoge (favorizând evacuarea bilei), astringente, hipoacidifiante, alcalinizante, laxative, stomahice, antiputride, stimulente ale secreției pancreatice, decongestive, antibiotice, mineralizante, aperitive și tonic amare.

În funcțiile cardiace are efecte venotonice, antidiabetice, antiplachetare și depurative sanguin. La nivelul rinichilor are acțiuni diuretice și dizolvante pentru calculi renali, tonifiante pentru piele.

Acțiuni specifice
Păpădia este o plantă cu calități terapeutice de excepție și ar trebui să nu lipsească din terapia de primăvară a fiecărei persoane. Intervine în:
– afecțiuni stomahice, gastrite hiperacide, protejează ficatul prin decongestionare, hepatită cronică, malarie, insuficiență hepatică, ciroză, mărește secreția biliară prin dublarea cantității de bilă produsă de ficat, combate icterul cataral, elimină calculii biliari (cură de câteva luni), dischinezie biliară, colecistită, constipație, fermentație intestinală, avitaminoze, anorexie la convalescenți și copii anemici, intoxicații, hemoroizi;
– afecțiuni cardiovasculare, insuficiență cardiacă cu edeme, tulburări circulatorii, ateroscleroză, hipertensiune arterială;
– afecțiuni renale, calculoză renală, sporește cantitatea de urină cu eliminarea excesului de apă și a toxinelor din corp, ușurează activitatea rinichilor;
– reumatism, artroze și gută;
– dezechilibru hormonal, combate obezitatea și celulita dato¬rată bolilor endocrine, reduce inflamația ganglionilor;
– infecții ale ochilor, cataractă, conjunctivită;
– previne îmbătrânirea prematură.

Forme de utilizare
Infuzie din două lingurițe plantă uscată la 250 ml apă clocotită; se infuzează 10-15 minute, se strecoară și se beau zilnic două-trei ceaiuri puțin amărui, după mesele principale, având efecte în purificarea sângelui, icter, colecistite, dischinezie biliară, normalizarea circulației sângelui, ateroscleroză, reumatism, gută, afecțiuni cronice ale aparatului urinar, vindecarea varicelor și ulcerelor varicoase și eliminarea toxinelor din organism.

Decoct din 30-50 g rădăcini și frunze proaspete puse într-un litru de apă rece; se lasă la macerat peste noapte, iar în dimineața următoare se fierbe timp de 10 minute, se infuzează patru ore, se strecoară și se beau două ceaiuri îndulcite cu miere pe zi, una cu 30 minute înainte de micul dejun și alta la o oră după micul dejun, având efecte în bolile de rinichi, insuficiență hepatică, tulburări digestive, dispepsii, icter cataral și hemoragii interne.

Suc din rădăcini proaspete și frunze, preparat în lunile august-septembrie, prin adaos de glicerină (o lingură) și alcool de 90°; se ia câte o lingură, de 3 ori pe zi, timp de 3-6 săptămâni, fiind indicat în obezitate, reumatism, litiază, stimulent al func¬țiilor hepatice și renale, elimină calculii biliari și intervine în stări de oboseală, astenie nervoasă, revigorarea tenului și în boli circulatorii. Datorită proprietăților depurative, scade colesterolul din sânge. Este un bun aperitiv, tonic și reconfortant.

Prof.univ.dr. Constantin Milică, Ziarul Lumina