Ne găsiți și pe:
pergole retractabile

Spiritualitate

Sunt așteptați peste 3.000 de oameni la hramul Mănăstirii Sfântul Nectarie

Publicat

acum 8 ani

pe

Peste 3.000 de persoane sunt așteptate să participe miercuri 9 noiembrie la hramul Mănăstirii Sfântul Nectarie Taumaturgul din satul Feneș, comuna Armeniș (Caransebeș). Aproape din nimic, în mai puțin de trei ani, la Feneș a înflorit o manastire frumoasă, totul sub îndrumarea și cu râvna starețului Hristofor Abălașei și oamenilor pe care i-a strâns în jurul lui. Miercuri va avea  loc și sfințirea bisericii construite în curtea mănăstirii. La orele 07,00 va fi ceremonia de sfințire a apei, la 08,00 Taina Sfântului Maslu, iar la orele 10,00 va începe Sfânta Liturghie, oficiată de P.S. Lucian, episcopul Caransebeșului, alături de un sobor de preoți. 

 ”Lucrările au mers mai bine decât ne-am fi așteptat, și am avansat destul de mult, cu ajutorul bunului Dumnezeu. Am găsit aici oameni minunaţi, inimoşi care ne-au ajutat și sunt alături de noi. Cu sprijin de la Centrul Eparhial, al Ministerului Culturii şi Cultelor, de la Primăria Armeniș şi nu în ultimul rând al unor oameni de bună-credinţă, s-a amenajat o capelă pentru desfăşurarea sfintelor slujbe, stăreţie, trapeză, iar în altă clădire chilii pentru vieţuitorii acestui aşezământ, în prezent se fac demersurile pentru proiectarea întregului ansamblu mănăstiresc”, a declarat starețul Hristofor Abălașei. 

Miercuri, aici va avea loc Sfințirea Mare a bisericii care va avea hramul Sfântului Nectarie Taumaturgul (9 noiembrie) și al Sfântului Ierarh Luca al Crimeii (10 august). Pentru că are loc sfințirea bisericii, în mod excepțional, femeile vor putea intra în Sfântul Altar.

Sfintele Moaște ale Sf. Nectarie Taumaturgul vor fi așezate în Sfânta Masă. Despre Sfântul Nectarie se spune că, în timpul vieții, tămăduia prin simpla mângâiere, iar după moarte prin atingerea moaștelor sale. Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, părintele Constantin Stoica, a declarat recent pentru Gindul, că: în ultimii ani sunt tot mai multi credincioși care s-au vindecat de o serie de boli incurabile după ce s-au închinat la moaștele Sfântului Nectarie de le Egina, vindecătorul de boli”. 

 Sfantul Nectarie Taumaturgul (1846 -1920) este unul dintre cei mai iubiți și mai căutați sfinți, de către toți credincioșii din Grecia de astăzi dar și de către români. Pe langă faptul că este un sfânt contemporan, un sfânt al secolului nostru, el atrage îndeosebi prin mulțimea minunilor săvârșite, atât în timpul viețuirii sale, cât și după adormirea sa întru Domnul.

Olimpiu Bulzan

 

ACATISTUL SFANTULUI NECTARIE TAUMATURGUL  (sursa: crestinortodox.ro)

 

Condacul 1

 

Pe steaua cea nou stralucitoare a Ortodoxiei,

Pe al Bisericii nou zid de aparare,

Cu bucurie in inimi sa il laudam.

Slavit fiind de lucrarea Duhului,

Izvoraste tamaduiri si har bogat,

Pentru aceea ii strigam, bucura-te parinte Nectarie.

 

Icosul 1

 

Om purtator al bucuriilor celor ceresti, te-ai aratat in lume Nectarie, arhiereule al lui Hristos, in viata neprihanita petrecand, drept, cuvios si de Dumnezeu inspirat, in toate daruit; pentru aceasta si de la noi auzi unele ca acestea:

Bucura-te, cel prin care se inalta cei credinciosi;

Bucura-te, cel prin care sunt risipiti cei dusmanosi;

Bucura-te, vas aurit al intelepciunii;

Bucura-te, cel prin care se invinge rautatea lumii;

Bucura-te, locas al sfinteniei si al lucrarii ceresti;

Bucura-te, carte dumnezeiasca a noii cetati ingeresti;

Bucura-te, cel care pe deplin Sfant te-ai aratat;

Bucura-te, cel care de cele materiale te-ai lepadat;

Bucura-te, a credintei rasplata stralucitoare;

Bucura-te, mijlocitor al harului cucernic si tare;

Bucura-te, cel prin care Biserica se slaveste;

Bucura-te, cel prin care insula Eghina se veseleste;

Bucura-te, parinte Nectarie.

 

Condacul al 2-lea

 

Intelepciune avand, inca din tinerete, de raza cea dumnezeiasca ti-ai luminat sufletul si stralucirii poruncilor celor sfinte ai urmat, Cuvioase. De aceea, in virtuti inaintand, de mic copil ai cantat lui Hristos: Aliluia!

 

Icosul al 2-lea

 

Mergand in orasul Sfantului Constantin, ai avut frica de Dumnezeu ca indrumator si cercetarea celor sfinte ca aparator. De aceea, hranindu-te din intelepciunea cea dumnezeiasca, pe cei pe care cu cuvantul tau i-ai umplut de bucurie sfanta, ii auzi strigand unele ca acestea:

Bucura-te, vita a vesniciei;

Bucura-te, nectar al ambroziei;

Bucura-te, ca de Mantuitorul ne-ai fost trimis vindecator luminat;

Bucura-te, ca parintilor celor din vechime ai urmat;

Bucura-te, piatra cea noua a zidirii cugetatoare;

Bucura-te, cununa nou impletita, a Bisericii dreptmaritoare;

Bucura-te, cel ce te-ai aratat ca un trandafir proaspat inflorit;

Bucura-te, cel ce de Dumnezeu ai fost daruit;

Bucura-te, steaua cea noua a credintei poporului;

Bucura-te, cel ce stralucesti in slava Creatorului;

Bucura-te, bunule chivenisitor al poruncilor ceresti;

Bucura-te, chip al slavitelor virtuti ingeresti;

Bucura-te parinte Nectarie.

 

Condacul al 3-lea

 

Slavita intelepciune ai cautat-o si ti-ai dorit-o din tineretile tale, si pe Hristos L-ai rugat cu lacrimi fierbinti ca sa te impodobeasca cu inalta ei frumusete. Pentru aceea Nectarie, cu credinta si plecaciune strig catre Domnul: AIiluia!

 

Icosul al 3-lea

 

S-a bucurat sufletul tau, ca oarecand al marilor Parinti, Vasile si Grigorie, mergand la Atena sa dobandesti invatatura cea folositoare. Pentru aceea, cu bucurie iti strigam unele ca acestea:

Bucura-te, fiu al luminii celei ceresti;

Bucura-te, vlastar al evlaviei celei ingeresti ;

Bucura-te, cel ce ai fugit de amagirile cele lumesti ;

Bucura-te, ca cele spre indumnezeire n-ai incetat sa doresti ;

Bucura-te, minte purtatoare de Dumnezeu, plina de intelesuri divine;

Bucura-te, carbune al dumnezeiescului Duh, focul aprins al cugetarii  crestine;

Bucura-te, cel ce viata fara de pata ai trait;

Bucura-te, cel ce inselaciunea lui Veliar ai zdrobit;

Bucura-te, cel ce ai deschis usa sufletului, iubirii lui  Hristos;

Bucura-te, cel in care a inflorit savarsirea binelui luminos;

Bucura-te, sprijinul cel tare al celor credinciosi;

Bucura-te, sageata de mult plans a celor dusmanosi;

Bucura-te parinte Nectarie!

 

Condacul al 4-lea

Avand in tine ravna cea dumnezeiasca a Cuviosilor Parinti, fara incetare ti-ai dorit viata cea ingereasca. De aceea, in Hios, cu bucurie ai intrat in cerescul cin monahal si pe vrajmasul l-ai  Iasat pagubit, cantand Domnului  neincetat: AIiluia!

 

IcosuI al 4-lea

 

Auzit-a Arhiereul Cel dintru inaltime rugaciunea ta, strigat-ai catre Dansul din toata inima ta. De aceea, de graba a Iinistit apele marii si furtuna a potolit. Vazand acestea, cei ce au fost salvati prin rugaciunile tale, cu multumire si credinta iti canta unele ca acestea:

Bucura-te, cel ce de Ia Dumnezeu ne-a  fost trimis vindecator;

Bucura-te, izvor nesecat al minunilor;

Bucura-te, astrul cel nou al Bisericii, prealuminat;

Bucura-te, ca in randul Tuturor Sfintilor ai intrat;

Bucura-te, vas nepretuit al darurilor ceresti ;

Bucura-te, gradina inflorita a fericitelor virtuti ingeresti;

Bucura-te, cel ce furtuna marii o Iinistesti ;

Bucura-te, ca strigatul huIitorilor il potolesti ;

Bucura-te, noule ales al lui Hristos;

Bucura-te, al virtutilor gradinar cuvios;

Bucura-te, iubitorule de viata duhovniceasca;

Bucura-te, cel ce ai fost rasplatit cu bucuria cereasca;

Bucura-te parinte Nectarie!

 

Condacul al 5-lea

 

Sfant Ierarh te-ai aratat, in aceste vremuri de pe urma, vrednic de cinstire, ca oarecand Sfintii cei de demult. Caci in acelasi chip ca si ei viata ti-ai  petrecut si slavite minuni ai savarsit, izbavindu-i din toate necazurile pe cei 

care striga: AIiluia! 

 

Icosul al 5-lea

 

Arhiereu intelept, ales de Dumnezeu te-ai aratat cu adevarat in tara Egiptului, pastor luminat al Pentapolisului, alergand, ca oarecand marele Pavel, spre viata in Hristos. De aceea si cei credinciosi, cunoscand virtutile tale, cu glas de bucurie striga unele ca acestea:

Bucura-te, a cetatii marire;

Bucura-te, a evlaviei fire;

Bucura-te, cel asemenea Cuviosilor pustiei;

Bucura-te, podoba cea noua a preotiei;

Bucura-te, vas al blandetii si tezaurul iubirii;

Bucura-te, datatorul pacii si izvoratorul milei;

Bucura-te, ca Bisericii te-ai aratat stralucitor;

Bucura-te, ca celor cuviosi te arati indrumator;

Bucura-te, chip al trairii celei neprihanite;

Bucura-te, candela a indumnezeirii primite;

Bucura-te, ca Arhiereu desavarsit celor inalte slujesti;

Bucura-te, cuvantator neintrecut al celor dumnezeiesti;

Bucura-te parinte Nectarie!

 

Condacul al 6-lea

 

Vazut-au crestinii din toata Biserica Egiptului, ca esti un adevarat pastor al Evangheliei. Pentru aceea, multimea credinciosilor ce ascultau cuvantul invataturii tale, gandeau ca au dobandit un nou Sfant parinte, ce cu putere invata. Si impreuna cu tine nu incetau sa strige Domnului: Aliluia!

 

Icosul al 6-lea

 

Stralucit-ai si in pamantul elen, asemenea unui nou Apostol, Iuminand inimile credinciosilor cu focul sfintelor invataturi si cu razele vietii tale, Cuvioase. Pentru aceasta, luminati fiind si noi de stralucirea ta, iti strigam unele ca acestea:

Bucura-te, luminator al Bisericii Domnului ;

Bucura-te, trambita cea tare a adevarului;

Bucura-te, cel ce ai avut ravna Apostolilor;

Bucura-te, izvorul harului si al vindecarilor;

Bucura-te, retor indumnezeit al cuvintelor vietii;

Bucura-te, ca pline de har sunt omiliile tale, intelept al cetatii;

Bucura-te, cel ce cureti sufletele, de robia patimilor;

Bucura-te, ca potolesti pornirile inimilor;

Bucura-te, mare invatator al credinciosilor;

Bucura-te,ascet tare, lui Hristos urmator;

Bucura-te, ca multe ispite ai indurat;

Bucura-te, ca sufletele, spre Hristos le-a indreptat;

Bucura-te, parinte Nectarie!

 

Condacul al 7 -lea

 

Mare intre Ierarhi si intelept intre invatatori, dar si smerit ascet al lui Hristos n-ai incetat a fi, Cuvioase. De aceea, parinte duhovnicesc, al celor ce se pregateau pentru slujirea preoteasca, ai fost chemat. Cu ei impreuna, te slavim si strigam: AIiluia!

 

Icosul al 7-lea

 

Nectar al dreptatii, si fruct de viata sfanta, caii dumnezeiesti ai urmat si norului duhovnicesc; iar pe noi  cei aflati la vreme de stramtoare, neincetat ne-ai izbavit. Pentru aceasta, sufletele noastre se bucura, cand iti canta tie unele ca acestea:

Bucura-te, carare a bucuriei;

Bucura-te, adiere a vesniciei;

Bucura-te, cel ce izvorasti apele harului;

Bucura-te, cel ce ai pecetluit gura balaurului;

Bucura-te, primavara sfinteniei, ce alungi iarna din gand;

Bucura-te, stralucire ce luminezi intunericul cel adanc;

Bucura-te, cel ce incurci gandurile celor pacatosi;

Bucura-te, cel ce bucuri inima celor credinciosi;

Bucura-te, sprijin al dreptmaritorilor;

Bucura-te, nimicitorul ereziilor;

Bucura-te, caderea defaimatorilor;

Bucura-te, vindecatorul bolnavilor !

Bucura-te, parinte Nectarie!

 

Condacul al 8-lea

 

Straine minuni parinte, izvorasc din mila ta cea mare, si ii ridica pe cei aflati in dureri. De aceea, si la Sfanta ta Manastire, fara incetare soseste multime de lume, cerand vindecarea si izbavirea de boli si cantandu-ti neincetat: Aliluia!

 

Icosul al 8-lea

 

Liman izbavitor, in insula Eghina, este Manastirea ta, Sfinte. Aici, sufletele monahiilor le-ai condus duhovniceste spre mantuire si Ie-ai indreptat cu intelepciune spre Hristos. Pentru aceasta, neincetat se vor ruga catre tine zicand:

Bucura-te, a mintii sfanta Iucrare;

Bucura-te ocean de rabdare;

Bucura-te, chip viu al smereniei;

Bucura-te, tezaur sfant al curatiei:

Bucura-te, candela a puritatii si chivot al nepatimirii;

Bucura-te, Iocas al virtutilor si sanctuar al cumpatarii;

Bucura-te, ca spre Dumnezeu conduci Manastirea ta;

Bucura-te, ca toata puterea si ravna, ti-ai pus pentru ea.

Bucura-te, al Eghinei stralucit veghetor;

Bucura-te, ca degrab’credinciosilor le dai ajutor;

Bucura-te, ca pre multi din pericole i-ai salvat;

Bucura-te, ca pe amagitorul, in prapastia cea adanca l-ai aruncat;

Bucura-te, Parinte Nectarie!

 

Condacul al 9-lea

 

Pline de har sfant si de miros de buna mireasma duhovniceasca sunt Sfintele tale Moaste. Mirul ce izvoraste din ele bine inmirezmeaza, nu doar Sfanta ta Manastire, ci si intrega insula a Eghinei, sfintindu-i pe aceia care, nu inceteaza a striga catre tine: Aliluia!

 

Icosul al 9-lea

 

Izvoratoare de har sunt Sfintele tale Moaste si de bogate daruri ceresti. Multime de bolnavi sunt vindecati si cei slabanogi indreptati. De aceea si noi, impreuna cu dansii, strigam unele ca acestea:

Bucura-te, scaldatoarea vindecarilor;

Bucura-te, dezlegarea suferintelor;

Bucura-te, cel ce degraba alergi in ajutor;

Bucura-te, ca in vis sau in chip tainic te arati tuturor;

Bucura-te, fantana ce parinteasca iubire izvorasti;

Bucura-te, liman al bucuriei sufletesti;

Bucura-te, ca de ingrozitorul cancer, pe multi i-ai vindecat;

Bucura-te, ca demonilor rana de mult plans le-ai dat;

Bucura-te, cel ce vanitatea intelepciunii lumesti ai ingenunchiat;

Bucura-te, ca in chip minunat pe credinciosi i-ai ajutat;

Bucura-te, podoaba de mult pret a Ierarhilor;

Bucura-te, cel ce luminezi mintea nestiutorilor;

Bucura-te Parinte Nectarie!

 

Condacul al 10-lea

 

Ajutor si acoperitor te numesc toti credinciosii, care s-au indulcit de hrana binefacerilor tale. Caci  dintre cei ce te-au chemat cu credinta, nici unul nu a ramas nemangaiat prin harul tau. De aceea, toti cu bucurie canta: Aliluia!

 

Icosul al 10-lea

 

Vestea minunilor tale s-a raspandit pretutindeni, purtatorule de Dumnezeu. Iar tu, si celor de departe, degraba le-ai venit in ajutor salvandu-i de pericole si de necazuri. De aceea, catre tine alearga zicand:

Bucura-te, ca Mare ai fost numit intre parinti;

Bucura-te, ca loc de cinste ai intre Sfinti ;

Bucura-te, ca la fel cu cei de demult esti laudat;

Bucura-te, ca intre Sfintii parinti ai fost incununat;

Bucura-te, triumf al credintei, zid de aparare al crestinilor;

Bucura-te, izvor al harului, rusinarea necredinciosilor;

Bucura-te, cel ce ne descoperi slava adevarului;

Bucura-te, cel ce pecetluiesti gura pacatosului;

Bucura-te, bucuria si puterea credinciosilor;

Bucura-te, sprijinul si intarirea sufletelor;

Bucura-te, cel prin care Hristos se slaveste;

Bucura-te, cel prin care diavolul se starpeste;

Bucura-te, parinte Nectarie! 

 

Condacul al 11-lea

 

Imne de multumire nenumarate, iti inaltam tie parinte, noi cei izbaviti sub acoperamantul tau. Caci in toate necazurile noastre, de graba ai venit sa ne alungi tristetea. De aceea, cu ajutorul tau, il slavim pe Hristos strigand: Aliluia!

 

Icosul al 11-lea

 

Ai ars zelul demonilor, cu flacarile minunilor tale si cu osardie ai venit in ajutorul credinciosilor. In suferinte grele le-ai stins durerea si i-ai vindecat de multime de boli. Pentru aceea, cu evlavie rostesc unele ca acestea:

Bucura-te, vindecatorul bolnavilor;

Bucura-te, spaima demonilor;

Bucura-te, ca pe cei chinuiti de friguri i-ai vindecat;

Bucura-te, ca pe slabanogi i-ai indreptat;

Bucura-te, cel ce ai inmultit apa fantanii secate;

Bucura-te, ca ai binecuvantat Eghina, cu rugaciuni neincetate;

Bucura-te, ca prin tine, mila lui Dumnezeu se arata;

Bucura-te, cel ce seceta ai oprit si ai dat ploaie bogata;

Bucura-te, izvorul harului nesecat;

Bucura-te, stea care pe toti i-a luminat;

Bucura-te, cel ce al Manastirii iscusit duhovnic te-ai aratat;

Bucura-te, ca de la monahii imne auzi neincetat;

Bucura-te parinte Nectarie.

 

Condacul al 12-1ea

 

Harul Mangaietorului, cu bogatie se revarsa prin Sfintele tale Moaste. Si asemenea unui izvor nesecat, adapa sufletele chinuite si vindeca bolile trupesti ale celor ce striga neincetat catre Domnul:Aliluia!

 

Icosul al 12-lea 

 

Cantand impreuna cu Cetele cele Ingeresti, imnul Treimii Celei Intreit Sfinte, priveste dintru inaltime si spre noi pacatosii si cu milostivirea ta cea mare, nu inceta sa ne ajuti, pe cei ce cu credinta, strigam catre tine unele ca acestea:

Bucura-te, fiu al Silivriei;

Bucura-te, slava Bisericii;

Bucura-te, mandria Eghinei;

Bucura-te, pazitorul Eladei;

Bucura-te, chip si model de cucernic Ierarh;

Bucura-te, pavaza si scapare pentru orice monah;

Bucura-te, Luceafarul cel nou al Bisericii;

Bucura-te, darul prin care se intaresc cucernicii;

Bucura-te, cel prin care patimile se curatesc;

Bucura-te, ca prin tine pe Dumnezeu Il slavesc; .

Bucura-te, aparator neobosit al credinciosilor;

Bucura-te, grabnic mijlocitor catre Creator;

Bucura-te, Parinte Nectarie.

 

Condacul al 13-lea

 

O, Preabunule parinte, luminatorul Ortodocsilor, Ierarhule al lui Hristos, Nectarie! Stand in fata Tronului lui Dumnezeu, roaga-te neincetat, pentru iertarea pacatelornoastre si pentru intoarcerea noastra spre infierea harului. Caci neincetat catre Mantuitorul strigam: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori ) 

 

Pe steaua cea nou luminoasa a Ortodoxiei ,

Si pe al Bisericii nou zid de aparare,

Cu bucurie in inimi sa il laudam.

Slavit fiind de lucrarea Duhului,

Izvoraste tamaduiri si har bogat,

Pentru aceea ii strigam, bucura-te Parinte Nectarie.

 

Apoi se zice iarasi Icosul intai: Om purtator al

bucuriilor celor ceresti… si se face otpustul.

 

Troparul Sfantului Nectarie AUDIO

0
Știri asemănătoare
Citeste mai mult
Click pentru a comenta

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spiritualitate

IPS Ioan, în Pastorala de Paști: „ Să vă aibă Dumnezeu veșnic în paza Sa și să vă ferească de tot răul, pe voi și țara pe care azi v-o lăsăm moștenire!“

Publicat

acum 3 zile

pe

3 mai 2024

de

† IOAN, Din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Timișoarei și Mitropolit al Banatului

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi drept-credincioşilor creştini, har, milă şi pace de la Dumnezeu Tatăl, iar de la noi, părintească binecuvântare.

„Vrăjmașul cel din urmă care va fi nimicit este moartea.” (I Corinteni 15, 26)

Hristos a înviat!

Iubiți fii duhovnicești,

Binecuvântat să fie Dumnezeu Care ne-a învrednicit să ajungem azi, după zilele de pocăință din Postul Mare, să prăznuim împreună cu Înviatul Hristos biruința Lui asupra morții!

Hristos Și-a biruit moartea Sa, dar și moartea noastră. Moartea nu ne îngăduia să ne întoarcem în Casa Tatălui Ceresc. Până la Învierea lui Hristos, Tatăl aștepta trist la porțile Cerului întoarcerea noastră. Tristul Dumnezeu azi Se bucură cu toate cetele îngerești văzând că Fiul Său, chiar purtând rănile piroanelor, Se întoarce biruitor „Acasă” și nu Se întoarce singur, ci cu un tâlhar.

O, ce dar Îi duce Fiul de aici, de pe pământ! Nu Îi aduce un sfânt, ci pe cel mai căzut dintre pământeni: un tâlhar! Mare taină și mare semn de iubire a Fiului față de tot omul cel căzut în robia morții!

De ce oare n-a intrat Hristos în Cer împreună cu un sfânt, cu un drept?! Însuși El ne spune: „N-am venit să chem pe cei drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă” (Marcu 2, 17). Pentru un drept poate s-ar găsi cineva să moară, dar pentru un păcătos, oare cine s-ar găsi? În Epistola către Romani, Sfântul Apostol Pavel ne spune: „Căci cu greu va muri cineva pentru un drept, dar pentru cel bun poate se găsește cineva să moară. Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoși” (Romani 5, 7-8).

Iată nemărginita și nepărtinitoarea iubire a lui Dumnezeu! Hristos duce lupta cu moartea tuturor, Se jertfește pentru toți, buni și răi.

De aici învățăm că Iisus Hristos S-a jertfit și pentru mine și pentru tine, n-a privit la fața noastră, ci pentru Hristos noi suntem comoară lui Dumnezeu aici, pe pământ.

Omul este comoara cea vie a lui Dumnezeu aici, pe pământ.

Iubiți frați și surori în Domnul,

În tradiția iudaică, în Vechiul Testament, la templul din Ierusalim se aduceau jertfe ca ardere de tot animale, miei, pentru iertarea păcatelor și ca mulțumire adusă lui Dumnezeu. Pentru a noastră mântuire vine Hristos să Se jertfească pe Sine, El Care era Mielul lui Dumnezeu: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29). El nu Se aduce jertfă pe altarul templului din Ierusalim, ci pe altarul Crucii, al suferinței, afară din cetate, alături de cei osândiți, de doi tâlhari. Hristos a fost prieten și cu tâlharii. El n-a spus stăpânirii vremii: Nu mă răstigniți între tâlhari, căci Eu sunt Sfânt. Și-a asumat frăția cu cei păcătoși până la moarte.

Hristos Se află în fața morții și arată că, nu doar pentru drepți a venit să-i ridice din robia ei, ci și pentru cei păcătoși.

Ce stare divină: Hristos între doi tâlhari! Fiul lui Dumnezeu între tâlhari! Și este unul din momentele cele mai de seamă din istoria chenozei Fiului lui Dumnezeu. Același soare săruta și fruntea încununată cu spini a Fiului lui Dumnezeu și fruntea fiecărui tâlhar. Tatăl privea din cer împlinirea tainei iubirii. Tatăl Își iubea și Fiul, dar și pe omul tâlhar. Așezați pe cele trei tronuri- cruci- ale iubirii, Tatăl îi aștepta la poarta Cerului. Fiul Se întoarce din marea bătălie cu moartea cu un tâlhar pocăit. Celălalt a ales între bucuria Raiului și tristețea păcatului pe cea din urmă.

Vedeți, nici pe Cruce Hristos nu S-a atins de mintea, de voința, de cugetul liber al tâlharului. L-a lăsat să aleagă între bine și rău. Și noi, cei ce am rămas, suntem liberi să alegem dacă dorim să urcăm pe treptele tăcerii spre poarta Cerului, tăinuind nerostitele cuvinte ale pocăinței.

Iubiți credincioși,

Ne naștem spre a deveni fii ai veșniciei. Creștinismul dă sens vieții noastre, sens pe care îl pierduserăm prin păcat. Păcatul îl orbise pe om și el nu mai vedea calea către cer, rătăcea în lume, căutând lumea de nicăieri, nu pe Înviatul Hristos. Creștinismul dă sens vieții, suferinței și morții omului.

Veți zice: Are sens oare moartea? Da, pentru că prin ea a trecut și Hristos spre Înviere. Moartea ne dă și nouă sensul spre Înviere, dar spre care: spre cea a veșniciei întru bucuria Raiului sau spre cea a veșniciei suspinelor?!

Iubiților,

Dacă la templu, pe altar, se aduceau miei jertfă ca ardere de tot, vedem că nimeni nu a îndrăznit să dea foc lemnului Crucii pe care Se jertfește Hristos. Sfântul Său Trup nu va fi ars, pentru că din Trupul Lui ne hrănim noi, azi, creștinii, cu acea Pâine Cerească, Pâinea vieții. Noi, creștinii, nu ne împărtășim cu trupul ars al lui Hristos, cu cenușă, ci cu Trupul Său cel Sfânt.

După cum bine știți, ziua Răstignirii a fost vinerea, urma praznicul Paștilor iudaice și nu era îngăduit ca trupurile celor răstigniți să rămână în zi de praznic spânzurate pe lemn. Deci Trupul lui Hristos a fost pus în mormânt până seara. Dacă ar fi rămas peste noapte, ar fi fost expus fiarelor sălbatice, însă Dumnezeu așa a îngăduit ca Răstignirea să fie în acel moment, căci nu pentru fiarele sălbatice S-a jertfit Hristos. Trupul Său era Pâinea vieții pentru noi: „Eu sunt Pâinea vieții; cel ce vine la Mine nu va flămânzi și cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată” (Ioan 6, 36). Hrăniți-vă cu Trupul lui Hristos să aveți viață veșnică împreună cu El.

Iubiți frați și surori în Domnul,

De astăzi nimeni să nu se mai teamă de moarte. Sfântul Apostol Pavel le scria corintenilor: „Dar acum Hristos a înviat din morți fiind începătură (a învierii) celor adormiți. Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om, și învierea morților. Căci precum în Adam toți mor, așa și în Hristos toți vor învia. Dar fiecare în rândul cetei sale: Hristos începătură, apoi cei ai lui Hristos, la venirea Lui” (I Corinteni 15, 20-23). Sfântul Apostol Pavel le mai face o mărturisire celor din Corint, zicându-le: „Mor în fiecare zi!” (I Corinteni 15, 31), adică lui nu îi era frică de moarte. Apostolul știa că într-o zi se va întâlni cu ea, dar semănat în pământ ca bobul de grâu, va învia. În centrul propovăduirii sale, Sfântul Apostol Pavel a pus în fața oamenilor adevărul de credință că Iisus Hristos era Fiul lui Dumnezeu și apoi le-a grăit despre Învierea lui Hristos și învierea noastră. Pentru aceste adevăruri Sfântului Apostol Pavel i s-a tăiat capul la Roma, în anul 67 d. Hristos. Pentru adevăr a murit și întru adevăr va învia prin Hristos Domnul.

Iubiților,

Ce-ar fi vântul dacă n-ar bate și ce-ar fi omul dacă nu ar învia?! De azi să nu vă mai căutați loc în morminte, ci să vă căutați loc în cer. Stejarul uită primăvara că e bătrân. De ce atunci unii dintre noi uităm în clipa morții că suntem veșnici?

Omul nu este nici tânăr, nici bătrân, ci este veșnic. Și iară zic: nu vă fie frică de veșnicie, fie-vă frică de a păcătui.

Când moare omul?! Când nu mai iubește.

Mintea omului are rădăcinile în sus. Nu le smulgeți, nu le răsădiți în alt ogor decât în cel al lui Dumnezeu în Treime lăudat. Necontenit să nu încetăm lupta de a uita, lupta de a iubi și lupta de a trăi în duhul Evangheliei lui Hristos.

Timpul se odihnește în om, apoi trece în veșnicie. Pentru noi, cei ce credem în Înviere, de azi începe trecutul.

Așadar să ne bucurăm împreună cu cetele îngerilor, care, după ce L-au văzut pe Hristos pe Cruce și în mormânt, acum Îl văd biruitor revenind Acasă, la Tatăl.

Să aveți parte, iubiți frați și surori, de bucuria pe care au avut-o îngerii, Maica Domnului, femeile mironosițe, Apostolii și ucenicii în ceasul Învierii Domnului. Neodihnitul timp ne-a adus și în primăvara aceasta Praznicul Paștilor, al Învierii Domnului: „Ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm să ne veselim întru dânsa” (Psalm 117, 24).

Hristos a înviat!

Iată marele adevăr pe care îl mărturisim toți cei botezați în Biserica lui Hristos, în numele Sfintei Treimi. Strămoșii noștri, de două milenii mărturisesc acest mare adevăr. Să-l facem cunoscut și noi tuturor semenilor noștri și să știe toți că Hristos S-a jertfit pentru toți și a înviat pentru toți.

Biserica păstrează de două milenii cel mai bogat tezaur: „Adevărul” creației și al existenței noastre vremelnice pe pământ și veșnice în Împărăția lui Dumnezeu sau în împărăția osândei.

Iubiți fii duhovnicești,

Împărtășiți-vă bucuria acestui praznic cu semenii voștri și mai ales cu cei aflați în suferință. Vă îndemn duhovnicește să nu lăsați nicio familie la care să nu ajungă azi bucuria Învierii lui Hristos și o bucată de pâine care să-i îndestuleze pe cei săraci, pe cei din închisori, din spitale și din așezămintele sociale. Să luăm chip de mironosiță ducând semenilor noștri vestea Învierii Domnului și tămâia faptelor noastre bune.

Iubiți tineri,

Vouă vă încredințăm azi adevărul de necontestat al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, pe care să îl duceți mai departe, peste veacuri, iar la a Doua Sa Venire, Hristos să găsească în țara Carpaților credință ortodoxă și buni și iubitori de Dumnezeu români.

Luptați cu moartea albă, fiți biruitori în fața ei și salvați-vă frații din lanțurile ei.

Iubiți-L pe Dumnezeu, țara și familia.

Să vă aibă Dumnezeu veșnic în paza Sa și să vă ferească de tot răul, pe voi și țara pe care azi v-o lăsăm moștenire!

Iubiți frați și surori în Hristos, vă doresc tuturor ca acest Praznic al Învierii Domnului să îl petreceți în pace, în sănătate și în viață neprihănită!

Bucurați-vă, Hristos a înviat!

Al vostru, al tuturor, de tot binele voitor,

† Ioan, Mitropolitul Banatului

0
Citeste mai mult

Spiritualitate

Vinerea Mare. Punerea în mormânt a Mântuitorului

Publicat

acum 4 zile

pe

2 mai 2024

de

Vinerea Mare sau Vinerea Paştilor, Vinerea Seacă, Vinerea Patimilor, este o zi de mare doliu a întregii creştinătăţi pentru că în această zi a fost răstignit şi a murit Mântuitorul lumii, Iisus Hristos, informează crestinortodox.ro.

În această zi se face pomenire de sfintele, mântuitoarele şi înfricoşătoarele Patimi ale Mântuitorului. Este ultima vineri din Postul Paştilor şi, potrivit tradiţiei, este zi de post negru, adică nu se bea decât apă toată ziua. Conform tradiţiei, în Vinerea Mare nu este bine să mănânci urzici şi nu e bine să fie folosit oţetul, pentru că pe cruce Iisus a fost bătut cu urzici, iar buzele Mântuitorului au fost udate cu oţet, notează crestinortodox.ro.

Vinerea Mare este zi aliturgică, adică nu se săvârşeşte niciuna dintre cele trei Sfinte Liturghii. Ceremonia principală din această zi este scoaterea Sfântului Epitaf din altar şi aşezarea lui pe o masă în mijlocul bisericii. Din străbuni se ştie că prin scoaterea Sfântului Epitaf retrăim coborârea de pe Cruce a lui Hristos şi pregătirea Trupului Său pentru înmormântare.

Din strămoşi se spune că pe cei ce trec de trei ori pe sub Sfantul Aer nu-i doare capul, mijlocul şi salele în cursul anului, iar dacă îşi şterg ochii cu marginea epitafului nu vor suferi de dureri de ochi.

În acestă zi de vineri, seara, se cântă Prohodul şi se înconjoară biserica cu Sfântul Epitaf, care simbolizează trupul Mântuitorului. După procesiunea din jurul bisericii, Sfântul Epitaf este aşezat pe Sfânta Masă din altar, unde rămâne pănă la Înălţare. Punerea pe Sfânta Masă reprezintă punerea Domnului în mormânt, potrivit crestinortodox.ro.

La terminarea slujbei se seară din Vinerea Mare, femeile obişnuiesc să meargă la morminte, unde aprind lumânări şi-şi jelesc morţii. La sfârşitul slujbei, preotul împarte uneori florile aduse, care erau considerate a fi bune de leac. În trecut, lumea pleca acasa cu lumânările aprinse pe drum, ca să afle şi morţii de venirea zilelor mari. Aceştia ocoleau casa de trei ori şi, atunci când intrau, se închinau, făceau câte o cruce cu lumânarea aprinsă în cei patru pereţi sau doar la grinda de la intrare şi păstrau lumânarea pentru vremuri negre.

Din moşi strămoşi se crede că dacă plouă în Vinerea Mare anul va fi mănos, iar daca nu plouă, nu va rodi. Unii consideră că, daca se scufundă în apă rece de trei ori în această zi, vor fi sănătoşi tot anul.

Unii obişnuiesc să afume casa cu tămâie în Vinerea Mare, înconjurând-o de trei ori, în zorii acestei zile, pentru ca gângăniile şi dihaniile să nu se apropie de casă şi de pomi scrie crestinortodox.ro.

Iată ce nu ai voie să faci în acestă zi sfântă:

În Vinerea Mare trebuie să se evite lucrările agricole, în special mersul pe câmp, semănatul sau alte activităţi asemănătoare. Această zi mai poartă şi numele de Vinerea Seacă şi asta pentru că tot ceea ce se seamănă nu rodeşte.

În acestă zi nu se sacrifică păsări sau animale, aşa că dacă doriţi să sacrificaţi un animal sau păsări pentru a avea produse din carne de Paşte, este bine să faceţi acest lucru din timp.

În Vinerea Mare este interzis spălatul. De asemenea, în această zi nu se coase şi nu se face curăţenie.

În această zi nu se merge la frizer. Cei mai superstiţioşi evită să se tundă în Vinerea Mare, deoarece se spune că le va muri cineva din familie. Cu toate acestea, există anumite zone, cum e cazul Moldovei, unde oamenii cred că vor fi feriţi de anumite afecţiuni şi boli dacă merg la frizer.

Rugăciuni puternice care se rostesc în Vinerea Mare

0
Citeste mai mult

Spiritualitate

Joia Mare – ziua în care Iuda l-a vândut pe Iisus Hristos

Publicat

acum 5 zile

pe

1 mai 2024

de

În Joia Mare se prăznuieşte spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos, Cina cea de Taină, la care s-a instituit Taina Împărtăşaniei (Euharistia), rugăciunea din grădina Ghetsimani şi vinderea Domnului de către Iuda. În seara acestei zile, creştinii merg la Denia celor 12 Evanghelii. Joia Mare este cunoscută, mai ales în cultura populară actuală, ca ziua în care se înroşesc ouale.

Joi este ziua în care gospodinele trebuie să vopseasca ouăle în roşu, urmând ca în Sâmbata Mare să coacă pasca şi cozonacul care vor fi duse la biserică în noaptea de Înviere pentru a fi sfinţite.

În tradiţiile românilor, Joia Mare se mai numeşte Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagră, Joimăriţa. Este termenul până la care femeile trebuiau să termine de tors cânepa. La cele leneşe se spunea că vine Joimăriţa să vadă ce-au lucrat, iar dacă le prinde dormind, le va face neputincioase a lucra tot anul. Uneori, o femeie bătrână mergea pe la casele cu fete mari şi dădea foc cânepii netoarse. La fel, copiii, unşi pe faţă cu negreală, mergeau să le îndemne la lucru pe fetele de măritat şi să primească ouă pentru încondeiat de Paşte.

În Sudul ţării, fetele fac câte 12 noduri unei aţe, punându-şi la fiecare câte o dorinţă şi dezlegându-le când dorinţa s-a împlinit. Acesta aţă şi-o pun sub pernă seară, crezând că-şi vor visa ursitul. Tot aici se păstrează obiceiul de a spăla picioarele celor din casă (copii) de către femeile mai în vârstă.

În Vestul ţării, o familie care prepară pâinea pentru Paşte, pentru biserică, o aduce acum cu vase noi, cu lumânări şi vin, pentru a rămâne până la Paşti. Din Joia Mare până în ziua de Paşti se zice că nu se mai trag clopotele bisericilor, ci doar se toacă.

Joia Mare este considerată binefăcătoare pentru morţi – acum se face ultima pomenire a morţilor din Postul Mare.

Joia Mare este cunoscută, mai ales în cultură populară actuală, ca ziua în care se înroşesc ouăle – se spune că ouăle înroşite în această zi nu se strică tot anul. Ouăle se spală cu detergent, se clătesc, se lasă la uscat, apoi se fierb în vopsea. Demult, ouăle se vopseau cu coji de ceapă, cu sunătoarec, cu flori de tei, iar luciul li se dădea ştergându-le, după ce au fiert, cu slănină sau cu untură.

Spiritualitatea românească păstrează câteva legende referitoare la înroşirea ouălor. Cea mai cunoscută spune că, întâlnindu-se cu fariseii, Maria Magdalena le-a spus că Hristos a înviat, iar ei au răspuns că Hristos va învia atunci când se vor înrosi ouăle din coşul ei, iar ouăle s-au făcut roşii. Se mai spune că, după Înviere, fariseii au aruncat cu pietre în Maria Magdalena, iar pietrele s-au transformat în ouă roşii.

0
Citeste mai mult

Articole recente

TIMIȘOARA Vremea

Cele mai citite