Diferitele practici sau metode de meditaţie au efecte diferite asupra creierului, conform rezultatelor unuia dintre cele mai mari studii realizate până în prezent asupra meditaţiei şi efectelor acesteia, informează Live Science.

Acest studiu a fost realizat de o echipă de neurologi de la Institutul Max Planck pentru Cogniţie Umană şi Ştiinţe Neurologice din Germania pe un grup de 300 de voluntari, timp de 9 luni. Proiectul, denumit „ReSource”, a fost împărţit în trei perioade a câte trei luni fiecare. În aceste intervale de timp participanţii au practicat trei tipuri diferite de meditaţie, axate pe îmbunătăţirea atenţiei, a compasiunii şi respectiv a abilităţilor cognitive.

La începutul programului şi apoi la sfârşitul fiecărei perioade de câte trei luni, cercetătorii au evaluat creierele voluntarilor folosind o varietate de tehnologii de analiză şi diagnostic, cum ar fi imagistica prin rezonanţă magnetică (RMN). Cercetătorii au ajuns la concluzia că un interval de timp de doar trei luni este suficient pentru a înregistra o serie de modificări substanţiale în anumite zone ale creierului în urma practicării diferitelor tipuri de meditaţie.

„Am fost surprinşi despre cât de multe se pot schimba în doar trei luni, pentru că trei luni nu înseamnă foarte mult”, a comentat Veronika Engert, neurolog la Institutul Max Planck. Engert este coordonatoarea unuia dintre cele două articole pe tema acestui studiu publicate la 4 octombrie în revista Science Advances.

Veronika Engert a declarat pentru LiveScience că, deşi modificări în structura creierului după programe intensive de meditaţie au mai fost observate şi de alte studii, aceasta este pentru prima oară când oamenii de ştiinţă pot observa modificările particulare rezultate după practicarea unor tipuri specifice de meditaţie.

Participanţii au fost împărţiţi în două grupuri şi au practicat fiecare tip de meditaţie în ordine diferită. Acest lucru le-a permis cercetătorilor să coreleze modificările observate în creier cu un anumit tip de meditaţie care era practicat.

Spre exemplu, într-o parte a studiului, voluntarii dintr-un grup au fost rugaţi să practice meditaţia prin tehnici de respiraţie pentru stimularea atenţiei, zilnic, timp de 30 de minute, şase zile pe săptămână, timp de trei luni. În timpul practicii acestui tip de meditaţie, participanţii au fost rugaţi să se concentreze asupra respiraţiei, cu ochii închişi sau să-şi monitorizeze punctele de tensiune din corp. La sfârşitul perioadei de trei luni, regiunea cortexului prefrontal a voluntarilor câştigase în grosime. Această regiune cerebrală este implicată în procesele complexe ale gândirii, în capacitatea de luare a deciziilor şi atenţie, conform lui Engert.

După încheierea celor trei luni, grupul a trecut la practicarea unui tip de meditaţie bazat pe dezvoltarea de abilităţi sociale, aşa cum este compasiunea sau empatia. La fel ca şi în cazul primei etape, cercetătorii au surprins schimbări în alte zone ale creierului decât cele modificate iniţial.

„Dacă oamenii se pregătesc pentru a-şi asuma diferitele perspective ale semenilor lor, observăm schimbări în regiuni ale creierului care sunt importante pentru aceste procese cognitive”, conform lui Engert. Iar dacă oamenii se concentrează asupra afectelor, sau emoţiilor, „observăm schimbări în regiuni ale creierului care sunt importante pentru reglarea emoţiilor”, a adăugat ea.

Însă nu doar creierele participanţilor la studiu s-au modificat. Cercetătorii au observat şi schimbări comportamentale ale acestora, conforme cu modificările cerebrale înregistrate.

Într-o altă parte a studiului, cercetătorii au evaluat modul în care participanţii răspundeau la o situaţie stresantă, aşa cum este un interviu pentru un job sau un examen. Conform concluziilor studiulul, toţi cei care au practicat meditaţia s-au simţit mai puţin stresaţi decât cei care nu au practicat meditaţia, însă doar participanţii care au practicat meditaţia pentru compasiune au înregistrat nivelurile cele mai scăzute ale hormonului de stres, cortizolul, în salivă, după încheierea situaţiei stresante la care au fost expuşi.

„După un astfel de test se înregistrează, de obicei, o creştere a nivelului de cortizol 20 de minute mai târziu. Această creştere a cortizolului a fost cu 51% mai redusă în cazul subiecţilor care au practicat meditaţia socială”, a explicat Engert.

Una dintre limitările studiului este că toţi participanţii erau sănătoşi şi astfel nu au fost formulate concluzii cu privire la posibilele efecte benefice ale meditaţiei asupra persoanelor suferind de anxietate sau de depresie, spre exemplu. Însă meditaţia combate stresul, iar acesta este unul dintre principalii factori declanşatori ai unor boli frecvente în lumea modernă, precum tulburările de anxietate, depresiile, maladiile cardiovasculare şi cele metabolice.

Echipa de la prestigiosul Institut Max Planck se va concentra în perioada următoare asupra studiului beneficiilor meditaţiei în cazul copiilor şi al persoanelor care au profesii în care se confruntă cu niveluri foarte ridicate de stres.

AGERPRES