Ne găsiți și pe:
pergole retractabile

Cultură

Teatrul Național Timișoara, în vacanță. Când revin actorii pe scenă

Publicat

pe

Astăzi, 2 iunie 2020, Teatrul Național din Timișoara intră în mod oficial în vacanța dintre stagiuni. Stagiunea 2019-2020 a fost o stagiune de care ne vom aminti cu toții multă vreme – și publicul, și noi.

O stagiune care, poate nu întâmplător, s-a plasat de la bun început sub semnul întâlnirii – sau a imposibilității acesteia. O stagiune care a luptat cu fiecare spectacol, cu fiecare acțiune a sa pentru a păstra intactă esența interrelaționării umane, atât de greu încercată în aceste timpuri, în dorința și disponibilitatea de a-l descoperi pe cel de alături și de a ne lăsa descoperiți de cel de alături, în înțelegerea și acceptarea atât a punctelor comune, cât și a diferențelor dintre noi.

Titluri importante, spectacole importante: stagiunea 2019 – 2020 a Teatrului Național a avut consistența și forța pe care le dau necesitatea și urgența mesajului. Pericolele născute de „somnul rațiunii”, de neasumarea prezentului la nivel individual, dezlănțuirea iraționalului, istoria halucinantă și cumva lăsată în suspensie a lumii din ultimele luni, toate acestea au făcut, poate nu întâmplător, din cea mai recentă premieră a Naționalului, Rinocerii lui Eugène Ionesco, un spectacol pe care majoritatea spectatorilor l-a perceput ca fiind premonitoriu.

Nu mai puțin,  Sunt o babă comunistă, scenariu de Călin Ciobotariu după romanul lui Dan Lungu și Casa de pe graniță de Sławomir Mrožek deschid multiple căi de reflecție asupra istoriei și a societății noastre trecute, prezente și – dacă nu deschidem ochii – viitoare, perfect posibile în contururile unei lumi în care viața fiecăruia dintre noi, supusă unor jocuri ale căror reguli îi sunt refuzate, se contaminează de „istoria mare”, își pierde reperele și își ratează șansele.

În același demers de conștientizare, Mătușa Julia și condeierul după Mario Vargal Llosa, Și caii se împușcă, nu-i așa? după Horace McCoy sau Pisica verde de Elise Wilk pun omul față în față cu societatea, cu alienarea, cu singurătatea și, nu în ultimul rând, amintind fermecătorul one woman show Prin oglindă al Mălinei Petre, cu sine însuși.

Cu luciditate și, mai cu seamă, cu enorm de multă empatie, Teatrul Național și-a deschis sălile de spectacol pentru a crea momente care au puterea să schimbe ceva în fiecare – spectatori, actori, participanți la proiecte – construind legături, învățând astfel să împărtășească un spațiu geografic și cultural comun. Și a făcut acest lucru prin fiecare dintre spectacolele din repertoriu, prin fiecare spectacol nou, dar și prin alt fel de premiere.

Astfel, atelierul Central Park – Vocile orașului a oferit unui grup de persoane cu deficiențe de auz emoția unică a sălii de teatru, a exprimării prin dans, alături de câțiva actori ai Naționalului timișorean și de un mare coregraf, Pál Frenak; Atelierul Identitate și show-ul său, Pe unde umblă copilu ăsta? au (re)pus în contact comunitatea muzicii underground cu sala și spectacolul de teatru; programul Ora de teatru a reunit în jurul Naționalului oameni de toate vârstele care au început să descopere prin teatru lucruri noi despre ei și despre ceea ce îi înconjoară. Nu în ultimul rând, FEST-FDR a fost o sărbătoare a teatrului și a spectacolului, reunind în cele 9 zile de festival, 21 de spectacole, într-o ediție care stă sub semnul căutării Sensului și a Umanității, la 30 de ani de la Revoluția din decembrie 1989.

Lansând această stagiune concentrată, puternică, direcționată, profund asumată, Teatrul Național din Timișoara construiește direcțiile anului 2021, plasate exact sub acest semn important al Întâlnirii, din punctul nostru de vedere. Deși istoria de ultimă oră a lumii pare să pună sub semnul întrebării exact capacitatea de a ne fi alături unii celorlalți în momente dificile, Teatrul Național continuă împreună cu publicul său. Acesta este, de altfel, punctul de plecare al proiectului „Întâlniri la voi acasă”, prin care, timp de peste o lună, o serie de spectacole din repertoriul Naționalului a fost disponibilă pe canalul său youtube, adunând circa 45.000 de vizualizări.

De la 1 august vom începe o nouă stagiune. Trăim cu speranța că ne vom putea reîntâlni cu spectatorii noștri în sălile de spectacol, căci sala de spectacol – spațiul în care se construiește spectacolul de teatru – face parte din el și are un rol major în percepția acestuia. Trăim cu speranța că ne vom putea reîntâlni nedespărțiți nici chiar de măștile chirurgicale, nepotrivite pentru miracolul apropierii și înțelegerii naturii umane.

Ne dorim și dorim spectatorilor Teatrului Național ca din 1 august să repornim împreună această călătorie de acum 3 luni, să încercăm împreună să construim comunități de idei și de  emoții și să transformăm din nou sălile de spectacol în spații ale libertății și ale adevărului.

Foto: Adrian Pîclișan / TNTm

Cultură

Sărbători pe rit vechi. Bilja Krstić & Bistrik Orchestra, pe scena Târgului de Crăciun de la Timișoara

Publicat

pe

Sâmbătă, 4 ianuarie, la ora 18:00, vor urca pe scena din Piața Victoriei Bilja Krstić și orchestra sa, Bistrik, într-un concert ce promite să cucerească inimile tuturor celor prezenți, anunță Casa de Cultură a municipiului Timișoara.

Bilja Krstić este o artistă emblematică a muzicii tradiționale sârbești și balcanice, cu o carieră de peste 40 de ani, în care a reinterpretat folclorul, printr-o fuziune originală de armonii vocale, elemente etno și influențe contemporane.

Cu un repertoriu impresionant, ce include cântece din Serbia, Macedonia, România, Bulgaria și alte țări din Balcani, Bilja & Bistrik aduc în prim-plan esența tradițiilor din regiune. De-a lungul carierei, Bilja a lansat șapte albume, dintre care cel mai recent, „Biljur” (2023), reflectă pasiunea sa pentru păstrarea moștenirii muzicale.

Vor răsuna pe scenă, așadar, pe 4 ianuarie, melodii premiate și recunoscute internațional, cum ar fi „Niska Banja”.

Experiența lor live este caracterizată de o atmosferă caldă, sinceră și plină de emoție, care conectează publicul la rădăcinile muzicii tradiționale.

Partener: Radio Banat Link 93,3 FM Timisoara

Citeste mai mult

Cultură

Spectacolele „Ierbar“ și „Absurdinia“ încheie FEST-FDR 2024

Publicat

pe

Joi, 19 decembrie, de la ora 19, în Sala Mare a Teatrului Național din Timișoara are loc  așteptatul spectacol „Ierbar“ de Simona Popescu și Radu Afrim, un spectacol al Teatrului Național din Târgu-Mureș, Compania „Liviu Rebreanu”.

O meditație poetică despre viață, având ca sursă de inspirație poezia însăși, dar și natura, spectacolul „Ierbar“ prezintă o perspectivă inedită – filtrată prin sensibilitatea artistică inconfundabilă a lui Radu Afrim – asupra trecerii timpului. După cum precizează producătorii spectacolului, Ierbar este o experiență teatrală multisenzorială, dar şi una interioară, o călătorie în care magicul însoțește concretul așa cum, atunci când respirăm în ger, nu putem opri șuvoaiele de aburi să ne încadreze volatil chipurile.

Nu întâmplător, ultimul spectacol al FEST-FDR 2024 este o premieră.

Vineri, 20 decembrie, de la ora 19, în Studio UȚU, Teatrul Național din Timișoara prezintă cel mai nou spectacol al său, „Absurdinia“, pe un scenariu de Gavriil Pinte după I.L. Caragiale, Urmuz, Tudor Arghezi și Matei Vișniec.

Aducând laolaltă rânduri uimitor de contemporane ale unor autori care acoperă mai bine de un secol de literatură, scenariul lui Gavriil Pinte construiește un real parcurs al teatrului românesc al absurdului prin patru marcanți exponenți ai săi. Gavriil Pinte inventează o lume năstrușnică și neprevăzută care funcționează ca un fel de scut, amendând absurdul unui prezent năucitor printr-o „privire burlescă asupra unei lumi în care legea o face principiul aberației, al nonsensului, iar logica este ieșită din făgașul rațiunii”, după cum declară el însuși. Cu umor și cu enorm de multă imaginație, „Absurdinia“ își transformă spectatorii în exploratori care întorc spatele, pe deplin conștient, unei lumi guvernate cu intransigența nesiguranței de sine, descoperind că dincolo de lipsa de comunicare, de privarea limbajului de bogăția sensurilor multiple, de însingurare, mai există rost și sens, mai există râs, bucurie și speranță, pentru că, în cuvintele regizorului Gavriil Pinte, „lumea se vindecă, lumea rezistă, și rezistă fiindcă ea, lumea, e o alcătuire uluitoare”.

Echipa de creație a spectacolului este completată de scenografa Roxana Ionescu și de talentații actori ai Teatrului Național din Timișoara – Laura Avarvari, Oana Iovița, Andrei Chifu, Bogdan Spiridon, Cristian Szekeres și Darius Zet.

A doua reprezentație a spectacolului este programată sâmbătă, 21 decembrie.

Biletele pot fi achiziționate on-line, pe www.tntm.ro sau fizic, la Agenția „Mărășești”, str. Mărășești nr. 2, deschisă între orele 11.00 și 19.00.

Citeste mai mult

Cultură

Actorul Mircea Diaconu a murit din cauza unui cancer de colon

Publicat

pe

Actorul Mircea Diaconu a murit, sâmbătă, la vârsta de 74 de ani, după ce în ultima perioadă a suferit de cancer de colon.

Anunțul a fost făcut de soția sa, actrița Diana Lupescu.

Trupul neînsuflețit al lui Mircea Diaconu va fi depus luni, între orele 12:00 și 16:00, la Teatrul Nottara, acolo unde apropiații vor putea veni să-și aducă un ultim omagiu. Înmormântarea va avea loc marți, la cimitirul din Săftica.

Mircea Diaconu ar fi împlinit 75 de ani în ajunul Crăciunului.

Actorul Mircea Diaconu s-a născut la 24 decembrie 1949 în comuna Vlădeşti, judeţul Argeş. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti în anul 1971, notează Agerpres.

În 1972, a fost angajat la Teatrul Bulandra, de Liviu Ciulei, unde a rămas până în 1982, după care a fost angajat la Teatrul Nottara. S-a implicat şi în activitatea didactică: în perioada 1977 – 1978, a fost asistent la Actorie, IATC Bucureşti (clasa Olga Tudorache), iar între 1991-1998 a predat cursuri de actorie de film, la Academia de Teatru şi Film Bucureşti, în sistem atelier. În 1995, a devenit profesor la UNATC.

A debutat pe scena Teatrului Bulandra, în 1970, cu piesa „Harfa de iarbă” după Truman Capote. Pe scena acestui teatru a mai jucat în „Revizorul” de Gogol (r. Lucian Pintilie, 1972), „A 12-a noapte” de Shakespeare (r. Liviu Ciulei, 1973), „Răceala” de Marin Sorescu (r. Dan Micu, 1977), „Furtuna” de Shakespeare (r. Liviu Ciulei, 1978) ş.a. La Teatrul Nottara şi-a reconfirmat calităţile de actor complex, atât în comedie, cât şi în dramă: „Cum vă place” de Shakespeare (r. Lucian Pintilie, 1982), „Pădurea” de Ostrovski (r. Constantin Marinescu, 1983), „Ultimul bal” după Liviu Rebreanu (r. Dan Micu, 1984), „Burghezul gentilom” după Moliere (r. Dan Micu, 1988) ş.a. A colaborat şi cu alte teatre: Theatrum Mundi („Teatrul descompus” de Matei Vişniec), Teatrul Naţional Bucureşti („Ghetou” de Joshua Sobol, regia Victor Ioan Frunză) etc.

A fost primul actor din România care şi-a dat demisia, devenind liber profesionist, în anul 1990.

Ca actor de film se impune, ca şi în teatru, atât în registrul dramatic, cât şi în cel comic.

Citeste mai mult

Articole recente

TIMIȘOARA Vremea

Cele mai citite