Primele şase luni ale lui 2016 au fost de departe cele mai călduroase de pe glob din anale, iar temperaturile sunt pe cale să înregistreze un nou record pentru acest an, în contextul în care încălzirea continuă, au arătat marţi climatologi ai NASA, citaţi miercuri de AFP.

„Temperaturile medii pentru prima jumătate a acestui an sunt cele mai mari pe care le-am înregistrat până în prezent pentru această perioadă”, afirmă Gavin Schmidt, director de studii spaţiale la Centrul Goddard al NASA. „2015 a fost un an foarte călduros, însă 2016 îl depăşeşte”, a adăugat el la o conferinţă de presă.

Din ianuarie până în iunie, temperatura la suprafaţa uscatului şi a oceanelor a depăşit recordul din 2015 cu 0,2 grade Celsius, fiind mai mare cu 1,05 grade decât media secolului trecut (13,5 grade), a anunţat şi Agenţia americană oceanică şi atmosferică (NOAA). Sunt cele mai calde şase luni de la începutul măsurării temperaturii, în 1880.

De altfel, luna trecută a fost cea mai caldă lună iunie înregistrată vreodată şi a 14-a lună consecutivă când s-a înregistrat pe glob un record de temperatură lunară. Alături de celelalte luni, ea formează cea mai lungă perioadă continuă de creştere a temperaturilor globale în 137 de ani.
„În medie, temperaturile au fost cu 1,3 grade Celsius mai ridicate decât la sfârşitul secolului al XIX-lea” din ianuarie până la sfârşitul lui iunie, a adăugat Gavin Schmidt.

Urcarea mercurului în termometre în primele şase luni ale lui 2016 „se apropie deja de obiectivul” Acordului de la Paris asupra climei, care vizează menţinerea creşterii temperaturii globale sub 2 grade Celsius, chiar şi 1,5, faţă de era preindustrială, a menţionat Schmidt. Potrivit acestuia, curentul ecuatorial cald din Pacific El Nino, reapărut anul trecut şi pe cale de a lua sfârşit, nu a contribuit decât „cu circa 40% la creşterea temperaturilor de la începutul anului faţă de 2015”. „Restul de 60% a fost cauzat de alţi factori, printre care puternica încălzire a Arcticii”, care se explică prin emisiile de gaze cu efect de seră din atmosferă.

Odată cu dispariţia lui El Nino şi cu apariţia curentului rece din Pacific La Nina, 2017 ar trebui să fie un an mai puţin călduros, a afirmat climatologul, subliniind că tendinţa de încălzire pe termen lung se menţine. „Valul de căldură dintre ianuarie şi sfârşitul lui iunie a fost resimţit în cea mai mare parte a globului, şi mai ales în Arctica, în timp ce în Antarctica s-a înregistrat singura excepţie”, a menţionat Gavin Schmidt.

Cele mai spectaculoase efecte de la începutul anului au fost observate în Arctica. „În fiecare lună, cu excepţia lui martie, a fost înregistrat un record” de retragere a gheţurilor arctice, a declarat Walt Meier, om de ştiinţă de la Centrul Goddard al NASA. Astfel, suprafaţa medie a banchizei era în iunie cu 11,4% – 1,3 milioane de kilometri pătraţi – mai mică decât media înregistrată din 1981 până în 2010, conform NOAA şi NASA. Este cea mai mică suprafaţă de gheaţă constatată de la începutul observaţiilor prin satelit, în 1979, cu 259.000 de kilometri pătraţi mai puţin decât precedentul record din 2010.

Astfel, suprafaţa gheţurilor din Oceanul Arctic în perioada cea mai caldă a verii, atunci când topirea este cea mai rapidă, este cu 40% mai mică decât la sfârşitul anilor ’70.

De la începutul anilor ’80, banchiza scade într-un ritm de 13,4% pe deceniu, încheie AFP.

AGERPRES