Principalele centre educaţionale din Europa tind să fie găzduite de oraşe importante precum Londra, Berlin şi Paris. Dar inima inovaţiei europene nu este o metropolă majoră, ci un mic oraş din regiunea Flandra din Belgia. Aceasta este concluzia celui de-al doilea clasament anual al celor mai inovatoare universităţi din Europa, realizat de Reuters.

Lista identifică şi clasifică instituţiile de învăţământ care fac cel mai mult pentru a promova ştiinţa, a inventa noi tehnologii şi a contribui la stimularea economiei globale.
Conform acestui clasament publicat la 3 mai, cea mai inovatoare universitate din Europa, pentru al doilea an consecutiv, este KU Leuven din Belgia.

Această instituţie de aproape 600 de ani a fost fondată de papa Martin al V-lea, dar în prezent este mai bine cunoscută pentru tehnologie decât pentru teologie: KU Leuven menţine una dintre cele mai mari organizaţii independente de cercetare şi dezvoltare din lume. În anul fiscal 2015, cheltuielile pentru cercetare ale acestei universităţi au depăşit 454 milioane de euro şi portofoliul său de brevete include în prezent 586 de familii active, fiecare reprezentând o invenţie protejată în mai multe ţări.
Cum poate o universitate catolică relativ mică să depăşească în materie de inovaţii instituţii mai mari şi mai bine cunoscute din Europa? KU Leuven a câştigat primul loc în clasament în parte prin producerea unui mare număr de invenţii influente.

Cercetătorii săi prezintă mai multe brevete decât majoritatea celorlalte universităţi de pe continent, iar cercetători din afara acestui centru citează frecvent invenţiile KU Leuven în propriile lor cereri de brevet. Acestea sunt criterii cheie în clasamentul Reuters al celor mai inovatoare universităţi din Europa, care a fost realizat în colaborare cu Clarivate Analytics şi care s-a bazat pe date de proprietate şi analiza unor indicatori precum înregistrări de brevete şi referinţe bibliografice.

Cea de-a doua cea mai inovatoare universitate din Europa este Imperial College London, instituţie ai cărei cercetători au fost responsabili pentru descoperirea penicilinei, dezvoltarea holografiei şi inventarea fibrei optice.

Locul al treilea este ocupat de Universitatea din Cambridge, care a fost asociată cu 91 de laureaţi ai premiilor Nobel de-a lungul istoriei sale de 800 de ani.
Iar instituţia de pe locul al patrulea, Universitatea Tehnică din München, a dus la crearea a peste de 800 de companii din 1990, inclusiv o varietate de startupuri high-tech în diverse industrii, precum energie regenerabilă, semiconductori şi nanotehnologie.

În general, aceleaşi ţări care domină politica şi afacerile europene domină şi clasamentul celor mai inovatoare universităţi din Europa. Universităţile germane reprezintă 23 din cele 100de instituţii de pe listă, mai mult decât orice altă ţară, iar Marea Britanie se află pe locul al doilea, alături de Franţa, fiecare cu câte 17 instituţii. Dar aceste trei ţări sunt, de asemenea, printre cele mai populate şi bogate pe continent. Raportându-ne la aceşti factori, constatăm că ţările cu populaţii mult mai mici şi economii modeste le depăşesc adesea pe cele mari.

Republica Irlanda are doar trei şcoli în această listă, dar, cu o populaţie de mai puţin de 5 milioane de locuitori, aceasta se poate lăuda cu mai multe universităţi inovatoare pe cap de locuitor în top 100 decât orice altă ţară din Europa. Pe aceeaşi bază pe cap de locuitor, a doua ţară cea mai inovatoare pe listă este Danemarca, urmată de Belgia, Elveţia şi Olanda. Germania, Marea Britanie şi Franţa se situează în mijloc, ceea ce ar putea indica faptul că performează mai puţin decât vecinii lor mai mici. Având în vedere calculul pe cap de locuitor, niciuna dintre aceste ţări nu deţine nici măcar jumătate din cât are Irlanda.

Pentru a realiza clasamentul celor mai inovatoare universităţi din Europa, Clarivate Analytics (fosta divizie Intellectual Property & Science a Thomson Reuters) a început identificând mai mult de 600 de organizaţii globale care au publicat cele mai multe articole în revistele academice, inclusiv instituţii educaţionale, organizaţii non-profit şi instituţii finanţate de guverne.

Această listă a fost redusă la instituţiile care au depus cereri pentru cel puţin 50 de brevete la Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale (World Intellectual Property) în perioada 2010-2015. Apoi autorii au evaluat fiecare candidat în funcţie de 10 parametri diferiţi, concentrându-se pe lucrări academice (care indică cercetarea de bază) şi brevete (ce indică capacitatea unei instituţii de a pune în practică cercetarea şi de a-şi comercializa descoperirile). În cele din urmă, lista a fost redusă astfel încât să includă numai universităţile europene care apoi au fost clasificate în funcţie de performanţele lor.

Desigur, scrie agenţia britanică de presă, clasificarea relativă a oricărei universităţi nu oferă o imagine completă a faptului dacă cercetătorii săi desfăşoară o muncă importantă, inovatoare.

Întrucât clasamentul măsoară inovaţia la nivel de instituţie, poate trece cu vederea departamente sau programe deosebit de inovatoare: o universitate ar putea avea un nivel scăzut de inovare generală, dar în cadrul ei să opereze unul dintre cele mai inovatoare laboratoare de informatică din lume, de exemplu.

De asemenea, este important de menţionat că, indiferent în care parte a topului se situează o universitate, aceasta se află totuşi în primele 100 de pe continent. Toate aceste universităţi produc cercetări originale, creează tehnologii utile şi stimulează economia globală, conchide Reuters.

AGERPRES