Concursul deschis de proiecte pentru instalația arhitecturală temporară organizat de Asociaţia Timişoara-Capitală Culturală Europeană în cadrul proiectului ”Memoriile Cetății”, care marchează anul Centenarului Marii Uniri, a fost câștigat de Studioul de arhitectură PARASITE STUDIO, prin echipa de arhitecți: Claudiu Toma, Attila Wenczel, Norbert Ianko, Attila Domokos și Alexandra Vitan.

La concursul de proiecte s-au înscris patru firme de arhitectură, iar lucrările au fost jurizate de comisia compusă din: Cristian Rusu, Vlad Gaivoronschi, Bogdan Cotîrță, Șerban Țigănaș și Valeri Gyurov.
Cel de-al doilea apel deschis din cadrul proiectului Memoriile Cetatii continuă până în 3 iunie. 10 premii a câte 3000 de euro vor fi oferite artiștilor sau grupurilor de artiști români care vor interveni chiar pe structurile desemnate câștigătoare în urma prezentului concurs.
Detalii și înscrieri puteți găsi aici http://www.timisoara2021.ro/2018/04/19/memoriile-cetatii-apel-de-proiecte-artistice/

Reprezentanții Studioului de arhitectură Parasite Studio își motivează conceptul care a stst la baza proiectului, astfel:
”Tema cere doua părți ale zidului, diferite, asemenea orașului lui Calvino – una a artistului, alta a oamenilor orașului, aversul și reversul. Dar orașul rămâne de fapt o singură imagine, complexă și uneori contradictorie, formată din mii de imagini diferite care concură toate la totalitatea sa, individuale, dar in acelasi timp nedespărțite. Astfel, proiectul propune un altfel de zid, continuu, atât interior cât și exterior, care protejează dar și expune, care adună dar și desparte.

Este propus un tub simplu care are o parte exterioară și una interioară, divizată dar fără delimitare clară, în spiritul temei dar și al orasului pe care evenimentul îl reprezintă. Tubul suport este din beton armat, suprafața pe care se poate expune, se poate interveni în modul cel mai direct, desenând cu creta chiar. Este o suprafață care datorită curburii mari este potrivită expunerii aproape în orice condiții. În același timp suprafața interioară este gândită astfel încât să poată găzdui – lucru deosebit de firesc pentru un spațiu care adună comunitatea. Poate fi gazda unor mici evenimente sau proiecții, a unor expuneri ce necesită o oarecare protecție, dar poate fi și un spațiu pentru odihnă sau care oferă pur și simplu umbră trecătorilor. Mai important poate decât orice este că, odată încheiată expoziția, acest tub de beton poate fi reutilizat. Poate fi ușor recondiționat pentru o nouă expunere dar, poate la fel de ușor să devină un mic spațiu informațional, poate deveni prin compunere și interventii minime o locuință minimală pentru cei care au nevoie, ca un semnal a ceea ce ar trebui să reprezinte atenția acordată nevoilor reale ale orașului și chiar, ca o ultimă utilizare, la un moment dat poate deveni ceea ce a fost construit să fie. Proiectul propus este gândit să recompună la final fațetele orașului, în toată complexitatea pe care o presupune imaginea sa completă, mult după încheierea evenimentelor pentru care a fost proiectat.

Proiectul este realizat din tuburi prefabricate din beton armat, elemente care necesită intervenții minime pentru transport, amplasare și utilizare. Stabilitatea este asigurată de elemente metalice, așezate simplu pe sol (indiferent de suprafață).  Suprafața din beton respecta cerința antivandalism, fiind rezistentă și putând fi ușor recondiționată. Modul în care sunt alcătuite elementele prefabricate le face deosebit de flexibile în utilizare, putând fi folosite ca elemente izolate dar și compuse, dacă este nevoie.

O componentă importantă a soluției este post-utilizarea modulului care poate căpăta diferite utilizări după evenimentul pentru care a fost creat. Într-unul dintre scenarii el poate deveni cu mici modificari un punct info, plasat în diferite puncte importante ale orașului ghidând trecătorii, purtând semnele intervențiilor asupra sa. Mutarea și recondiționarea sa în vederea transformării nu necesită resurse importante. De asemenea, cele zece module pot deveni printr-o simplă cuplare cinci locuințe/adăpost pentru persoanele care au nevoie, într-un exercițiu arhitectural cu o largă răspândire la ora actuală. Poate deveni astfel un semn pe o perioadă lungă de timp, un semnal al modului în care orașul este atent la tot ceea ce-l compune și îl face să existe ca organism complex si complet, găzduind evenimente culturale dar și viața de zi cu zi a fiecăruia dintre noi”.