Asociația pentru Protecția Consumatorilor (APC) atenționează că 3 din 8 români consumă apă nepotabilă. De altfel, APC precizează și faptul că producătorii nu sunt obligați să declare compoziția chimică a apei după o structură standardizată, astfel unii consumatori cumpără apă îmbuteliată fără să știe ce conține.
Temerile majore legate de apa de consum vizează două aspecte: cantitatea de apă viitoare și calitatea apei pe care o folosim, ambele constituind provocări perene. De câteva decenii, toată populația lumii trăiește într-un adevărat vaier referitor la viitorul apei: presa scrisă, radioul, televiziunea, organizațiile de protecție a mediului, școala, instituțiile guvernamentale desfășoară campanii permanente de informare, conștientizare și incitare la atitudine în favoarea grijii față de apă. Se recunoaște că circuitul apei în natură constituie un lanț de procese deosebit de complexe și sensibile, în care acțiunile omului pot avea efecte grave, de durată.
Potrivit APC, 1000 de litri de apă de la robinet costă între 2,94 lei și 4,50 lei, în timp ce 1.000 de litri de apă minerală naturală plată îmbuteliată costă între 720 lei și 1.068 lei! Aceștia subliniază că cu 720 de lei putem cumpăra 248 mc de apă de la robinet, adică apa necesară unui adult timp de 5 ani la un consum mediu de 4 mc pe lună, precizând de altfel că 1.000 de litri de apă de masă îmbuteliată costă 395 lei, dar nu știe ce conține!
Consumul de apă se dublează la fiecare două decenii
Estimări pesimiste arată că apa va deveni în viitorul apropiat un mijloc în acțiunile teroriste și un element generator de conflicte între țări. Paradoxal, consumul de apă crește într-un ritm care depășește cu mult dinamica demografică, consumul de apă dublându-se la fiecare două decenii. În ultimii 17 ani costul apei potabile în București a crescut de 11 ori, de la 0,3967 lei în anul 2000 la 4,50 lei în anul 2017. Frecvența crescută a ploilor torențiale și a ruperilor de nori a evidențiat că rețelele de canalizare și preluare a apelor pluviale nu fac față acestor fenomene, revărsările rețelelor de canalizare producând daune uriașe și amenințând sănătatea publică.
În peisajul dezbaterilor pe această temă se remarcă și critici pertinente chiar din interiorul societăților „vinovate“ de această stare de lucruri: orientarea producției alimentare către formule de producție în sistem industrial solicită intens rețelele de apă, fiecare produs care face obiectul de consum sau folosință cotidiană fiind realizat cu cantități incredibil de mari de apă, comparabil cu sistemele clasice de producție (industria casnică, prepararea hranei în casă etc.). Într-un autoproces de conștiință, unii autori occidentali constată că Occidentul importă materii prime agricole din țările sărace care au mari probleme cu apa, importuri care înglobează de fapt uriașe cantități de apă din acele spații atât de încercate și estimează că nu va dura mult până când etichetele produselor din Occident vor menționa și cantitatea de apă consumată pentru realizarea lor.
Obligațiile producatorilor de apă potabilă
Producătorii de apă potabilă distribuită prin sistem public trebuie să asigure accesul populaţiei la datele privind calitatea apei potabile produse, să permită inspecţia de către reprezentanţii populaţiei la orice oră acceptabilă, la cel puţin un birou de relaţii cu publicul, să afişeze programul şi numărul de telefon la care se pot obţine date despre calitatea apei potabile produse şi distribuite. Datele privind calitatea apei potabile sunt disponibile fără plată pentru populaţia deservită de producător, respectiv de distribuitor. Pentru persoanele fizice sau juridice, altele decât cele din zona de aprovizionare a producătorului, respectiv a distribuitorului, se pot percepe taxe pentru obţinerea informaţiilor privind calitatea apei potabile.
Tarifele la apa potabilă și apa menajeră sunt aprobate prin avizul A.N.R.S.C. (Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice), după o verificare riguroasă a tuturor componentelor de preț, în conformitate cu regulile din Metodologia de analiză cost-beneficiu pentru investițiile în infrastructura de apă și de canalizare, finanțate prin fonduri publice acordate de la bugetul de stat și/sau din fonduri nerambursabile. Tariful trebuie să acopere costurile de operare ulterior finalizării investiției și o parte din costurile de amortizare a cheltuielilor de capital, ținând cont de nivelul acceptat al ratei de suportabilitate, calculată în condițiile legii.
Un alt cost suportat de către consumatori este cel al apei meteorice sau pluviale. Costul acesteia variază între 0,14 lei/mc (Pitești) și 0,92 lei/mc (București). Conform Contractului de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, stabilirea cantităţii de apă pluvială (Qm) preluată în reţeaua de canalizare se determină prin înmulţirea cantităţii specifice de apă pluvială comunicată de Autoritatea Naţională de Meteorologie pentru luna anterioară emiterii facturii, cu suprafeţele totale ale incintelor construite şi neconstruite, declarate de fiecare utilizator (cu excepţia persoanelor fizice și a asociaţiilor de proprietari/locatari), verificate cu datele din actul de proprietate şi cu coeficienţii de scurgere recomandaţi de SR 1846-1:2006.
Apele uzate menajere sunt apele de canalizare rezultate din folosirea apei de către persoanele fizice, care rezultă mai ales din metabolismul uman şi din activităţi menajere şi igienico-sanitare.
Tariful la apa potabilă furnizată în sistem centralizat în primele 10 orașe ale țării
București – 4,50 lei/mc
Constanța – 4,46 lei/mc
Galați – 4,19 lei/mc
Brașov – 4,09 lei/mc
Craiova – 3,97 lei/mc
Iași și Oradea – 3,49 lei/mc
Timișoara – 3,11 lei/mc
Ploiești – 3,01 lei/mc
Cluj – 2,94 lei/mc