Sărbătoarea SFÂNTULUI VALENTIN este legată de o serie de legende, prin care se explică originea acestei zile a îndrăgostiţilor.

În fiecare an, în 14 februarie, îndrăgostiţii din întreaga lume sărbătoresc Valentine’s Day, cunoscută și sub numele de Ziua Îndrăgostiților. Această sărbătoare, când oamenii trimit aproximativ 150 de milioane de felicitări, este considerată a doua cea mai populară sărbătoare, după Crăciun.

Originea acestei sărbători a îndrăgostiţilor nu este nici astăzi clară, existând doar legendele care înconjoară cu mister această zi şi care îl au în centrul lor pe Sfântul Valentin.

Una dintre legende spune că Valentin a fost preot în Roma, în secolele II-III. Acesta, în timpul împăratului Claudius al II-lea (268-270), ar fi ajutat tinerii, creştini sau păgâni, să se căsătorească. Împăratul roman era convins că bărbaţii ar fi soldaţi mult mai buni, dacă nu ar fi avut logodnice sau soţii, de aceea a interzis căsătoriile. Tânărul preot, dimpotrivă, susţinea că mariajul este parte din planul lui Dumnezeu şi unul dintre scopurile acestei vieţi. Astfel, a continuat să îi căsătorească pe tineri în secret, în numele iubirii. În momentul în care secretul său a ajuns la urechile împăratului, acesta a fost închis şi condamnat la moarte, fapt care s-a petrecut la 14 februarie 269. Aceeaşi legendă spune că Valentin, în timp ce se afla la închisoare, s-a îndrăgostit de fiica paznicului. Înainte de a muri, Valentin i-ar fi trimis acesteia o scrisoare, pe care a semnat-o ”De la al tău Valentin”. De aici a rămas obiceiul de a trimite în această zi mesaje de dragoste.

Pe de altă parte, alte legende susţin faptul că această zi este sărbătorită la începutul lunii februarie, deoarece în această perioadă avea loc sărbătoarea romană Lupercalia. Evenimentul se desfăşura în jurul datei de 15 februarie şi cinstea fertilitatea, pe Faunus, zeul roman al agriculturii, dar şi pe Romulus şi Remus, fondatorii Romei.

Abia la sfârşitul secolului al V-lea, în anul 496 d.Hr., Papa Gelasius I a decis ca ziua de 14 februarie, când a fost executat Valentin, să-i poarte numele şi să fie dedicată martiriului său. Sfântul Valentin, oficial cunoscut ca Sfântul Valentin al Romei, a existat ca persoană, fiind comemorat la 14 februarie, în calendarul romano-catolic. Martirul a fost înmormântat într-un cimitir de pe Via Flaminia, în zona de nord a Romei, fiind ridicată, atunci, şi o biserică.

Deşi spun poveşti diferite, toate legendele care au circulat îl descriu pe Valentin ca pe o figură eroică, devenind în Evul Mediu unul dintre cei mai populari sfinţi în zona anglo-saxonă. Totodată, în aceeaşi perioadă, se credea că ziua de 14 februarie este ziua în care un nou anotimp îşi face simţită prezenţa, natura revenind la viaţă, începând sezonul în care păsările îşi căutau perechea. Această credinţă s-a suprapus peste Ziua Sfântului Valentin, care a devenit ”sfântul patron al îndrăgostiţilor”.

Până în jurul anului 1375, când poetul medieval Geoffrey Chaucer a scris în ”Parliament of Foules” despre această zi ca fiind ziua în care ”orice pasăre îşi alege perechea”, celebrări ale acestei sărbători a dragostei nu au fost consemnate niciunde.

Urările îndrăgostiţilor transmise prin viu grai erau foarte populare în anii Evului Mediu, însă ”valentinele” scrise de mână au apărut după anul 1400. Cea mai veche scrisoare de acest gen, care există şi astăzi, este un poem scris în 1415, către soţia sa, de Charles, duce de Orleans închis în turnul Londrei, capturat în urma Bătăliei de la Agincourt. Felicitarea face parte dintr-o colecţie de manuscrise ce află la Biblioteca britanică din Londra, se menţionează pe site-ul www.history.com. Câţiva ani mai târziu, se pare că regele Henric al V-lea a angajat un poet, pe numele John Lydgate să compună o felicitare a îndrăgostiţilor pentru Catherine de Valois.

Nu se cunoaşte cum a evoluat obiceiul în timp, dar tradiţia modernă a apărut în special în Statele Unite, când americanii au început trimiterea de ”valentine” scrise de mână pe la începutul anului 1700. În 1840, britanica Esther A. Howland a început comercializarea primelor felicitări realizate în masă, una dintre acestea aflându-se expusă la British Museum. Felicitările create de Howland erau nişte mici opere de artă, acestea fiind realizate din dantelă adevărată, panglici şi imagini colorate.

De-a lungul timpului, tehnologia şi cadourile simple sau extravagante au înlocuit treptat ”valentinele” scrise de mână. Unii îndrăgostiţi aleg modul clasic – acela de a trimite o felicitare, fie ea şi electronică sau un cadou ce conţine bomboane de ciocolată, fructe sau bijuterii, iar alţii aleg să-şi petreacă această zi invitându-şi partenerul la un restaurant select sau aleg ceva cu totul inedit, cum ar fi o plimbare cu balonul sau o excursie în doi într-un loc special. Alţi tineri hotărăsc să-şi unească destinele în această zi.

Ziua Îndrăgostiţilor se sărbătoreşte în întreaga lume sub diferite nume, dar şi în alte zile, fapt ce ţine, cu alte cuvinte, de unicitatea fiecărei ţări. În America Latină, Sfântul Valentin este cunoscut sub numele de Ziua Iubirii şi a Prieteniei. În Brazilia este celebrată pe 12 iunie, cu o zi înainte de Sfântul Anton, patronul căsătoriei. În zona asiatică, Ziua Îndrăgostiţilor a devenit extrem de populară creând noi tradiţii în China, Japonia, Republica Coreea, Singapore, unde cel mai popular cadou este ciocolata.

După 1990, românii au început să sărbătorească Ziua îndrăgostiţilor fiind atraşi de dinamica cu care se celebra în Occident această zi. În folclorul românesc există ziua de 24 februarie, când se sărbătoreşte Dragobetele, zeul tinereţii în Panteonul autohton, patron al dragostei şi al bunei dispoziţii.

Sursa: ziarulunirea.ro