Ne găsiți și pe:

Psihologie

DEZVOLTARE PERSONALĂ. Ce este și cum ne poate ajuta antrenamentul autogen

Publicat

pe

Antrenamentul autogen, cunoscut și sub numele de terapie autogenă, utilizează răspunsul natural de relaxare a corpului pentru a contracara simptomele mentale și fizice nedorite. Prin utilizarea tehnicilor de respirație, a stimulilor verbali specifici și a meditației conștiente, antrenamentul autogen ne poate ajuta să reducem stresul, pentru a realiza relaxarea corpului și a minții. Antrenamentul autogen este adesea utilizat în psihologia sportului, dar poate oferi beneficii persoanelor care se confruntă cu o gamă largă de preocupări.

Istoric și dezvoltare
Antrenamentul autogen a fost dezvoltat în Germania de Johannes Schultz în anii 1920. Schultz a fost un psiholog care a studiat sub îndrumarea neurologului Oscar Vogt, fiind influențat de multe dintre ideile acestuia. Cei doi au cercetat somnul și hipnoza și au constatat că unii pacienți au experimentat senzații de greutate, căldură și alte semne de relaxare profundă în timp ce erau hipnotizați. Pe baza acestor constatări, Schultz a formulat o modalitate sistematică de a induce pacienților acest răspuns de relaxare, pentru a-și îmbunătăți starea de sănătate, creând în cele din urmă un antrenament autogen.  În 1926, Schultz a prezentat descoperirile sale cu privire la formarea autogenă Societății Medicale din Berlin. El și Wolfgang Luthe, au efectuat cercetări suplimentare cu privire la impactul antrenamentului autogen asupra diferitelor probleme de sănătate fizică și mentală. În 1932, Schultz a publicat “Autogenic Training”, primul dintre cele șapte volume despre terapia autogenă. Aceste volume, folosite și astăzi, au fost modificate ulterior de Luthe pentru a prelungi durata perioadei de antrenament și pentru a crește nivelul de siguranță pentru cei care practică această tehnică de relaxare auto-administrată.
Dr. Herbert Benson, fondatorul Institutului Medical Minte-Corp din Massachusetts, a inclus instruirea autogenă pe lista Institutului de tratamente utilizate pentru relaxare pentru prima dată în anii ’70. British Autogenic Society a fost înființată în anii 1980, iar în 1984 “British Journal of Medical Psychology” a recunoscut formarea autogenă ca un tratament rentabil pentru stres și anxietate.

Cum funcționează antrenamentul autogen?
Dezvoltat ca metodă de relaxare, antrenamentul autogen este comparat cu yoga, hipnoza și meditația prin faptul că influențează sistemul nervos autonom al corpului. Antrenamentul autogen este o metodă de relaxare confirmată și dovedită. Este un tip de autohipnoză: repetăm anumite fraze pe care le-am ales, cum ar fi: „brațul meu drept este greu”. Autosugestia funcționează asupra sistemului nervos vegetativ, care ne reglează tensiunea și respirația.
Potrivit cunoscutul psiholog român Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), autogen înseamnă „auto-generare”, scopul principal al acestei forme de terapie fiind acela de a ne instrui să folosim singuri răspunsul de relaxare al corpului, după cum avem nevoie. Vom învăța să folosim această metodă pentru a ne gestiona răspunsurile emoționale la stres și control, simptome fizice, cum ar fi tensiunea arterială, ritmul cardiac și respirația rapidă.

“În cadrul antrenamentul autogen utilizăm șase tehnici de bază, care vor fi accesate în decursul unui tratament într-un ritm lent și constant, care poate dura mai multe luni. Aceste tehnici sunt concepute pentru a stimula un sentiment de greutate în sistemul musculo-scheletic și o senzație de căldură în sistemul circulator. Terapeutul va direcționa atenția către lucruri precum bătăile inimii, respirația și alte senzații corporale. Sesiunile durează de obicei între 15 și 20 de minute, dar participanții, uneori denumiți „stagiari”, sunt încurajați să practice zilnic acasă, folosind tehnicile după cum este necesar”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

O sesiune tipică de formare autogenă
O sesiune tipică de antrenament autogen poate avea următorul format:
1. Cursantul va fi îndrumat să se așeze într-o poziție cât mai confortabilă: așezat în poziție verticală, înclinat sau culcat. Este foarte important ca postura aleasă să promoveze relaxarea calmă.
2. Terapeutul va începe să utilizeze indicii verbale pentru a ghida respirația cursantului și pentru a-i direcționa atenția asupra anumitor părți ale corpului. Indiciile verbale pot încuraja senzații de greutate și căldură, care pot duce apoi la o relaxare profundă. Terapeutul va conduce indicațiile, și va solicita cursantului să le repete sau să le spună în tăcere, în funcție de nivelul de pregătire pe care cursantul l-a primit.

Unele indicii verbale care pot fi învățate includ:

  • Sunt complet calm (spune o dată).
  • Brațul meu drept este greu (să zicem de șase ori).
  • Sunt complet calm (spune o dată).
  • Brațul meu drept este cald (să zicem de șase ori).
  • Sunt complet calm (spune o dată).
  • Inima îmi bate calm și regulat (de șase ori).
  • Sunt complet calm (spune o dată).
  • Respirația mea este calmă și regulată (de șase ori).
  • Sunt complet calm (spune o dată).

“Odată terminată ședința, terapeutul îl va ajuta pe cursant să „închidă” sesiunea de relaxare. O expresie care este frecvent utilizată este: „Brațele ferme – Respirați profund – Deschideți ochii”. Sesiunea se încheie, iar cursantul este va fi încurajat să practice ceea ce a învățat acasă, în afara sesiunii. Ultima sesiune se încheie atunci când terapeutul decide că procesul poate fi condus independent”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

Fiecare ședință se va concentra pe o senzație diferită, generată în corp, fiind necesar să luăm rând următoarele etape:
1. Inducând greutate.  Indiciile verbale sugerează greutate în corp.
2. Inducând căldură.  Indiciile verbale induc sentimente de căldură.
3. Practica inimii. Indiciile verbale atrag atenția asupra bătăilor inimii.
4. Practica respirației.  Indiciile verbale se concentrează pe respirație.
5. Practica abdominală.  Indiciile verbale se concentrează pe senzațiile abdominale.
6. Practica capului. Indiciile verbale se concentrează pe răcoarea frunții.

Scopul fiecărei sesiuni este ca persoana să simtă un sentiment de calm la încheierea ei și să aibă un control mai bun asupra răspunsurilor emoționale, fiziologice și fizice nedorite la stimuli. Cei care practică antrenamentul autogen și îl utilizează în mod regulat îl pot găsi ca un tratament eficient pentru o gamă largă de probleme de sănătate fizică și mentală.

Pentru a practica singuri antrenamentul autogen sunt necesari următorii pași:
1. Respirăm de câteva ori lent și uniform. Dacă nu am făcut-o deja, petrecem câteva minute practicând respirația diafragmatică. Spunem în liniște: „Sunt complet calm”.
2. Ne concentrăm atenția asupra brațelor. Repetăm încet de șase ori: „Brațele mele sunt foarte grele”. Apoi spunem în liniște: „Sunt complet calm”.
3. Reorientăm atenția asupra brațelor. Repetăm liniștit și încet de șase ori: „Brațele mele sunt foarte calde”. Apoi spunem în liniște: „Sunt complet calm”.
4. Ne concentrăm atenția asupra picioarelor. Repetăm încet de șase ori: „Picioarele mele sunt foarte grele”. Apoi spunem în liniște: „Sunt complet calm”.
5.Redirecționăm atenția asupra picioarelor. Repetăm încet de șase ori: „Picioarele mele sunt foarte calde”. Apoi spunem în liniște: „Sunt complet calm”.
6. Repetăm liniștit și încet de șase ori: „Bătăile inimii mele sunt calme și regulate”. Apoi spunem în liniște: „Sunt complet calm”.
7. Repetăm încet de șase ori: „Respirația mea este calmă și regulată”. Apoi spunem în liniște: „Sunt complet calm”.
8. Repetăm liniștit și încet de șase ori: „Abdomenul meu este cald”. Apoi spunem în liniște: „Sunt complet calm”.
9. Repetăm liniștit și încet de șase ori: „Fruntea mea este plăcut de răcoroasă”. Apoi spunem în liniște: „Sunt complet calm”.
10. Ne bucurăm de senzația de relaxare, căldură și greutate. Când suntem gata, spunem în liniște: „Brațele mele sunt ferme, respir profund, cu ochii deschiși”.

Cum ne poate ajuta antrenamentul autogen?
“Deși este cunoscut ca fiind un tratament eficient pentru stres, antrenamentul autogen poate avea multe alte efecte benefice.  Cele mai multe studii confirmă că antrenamentul autogen este un tratament eficient pentru: (1) migrene, hipertensiune, astm, somatizare, anxietate, depresie, distimie, insomnie sau altele probleme de somn, (2) tratarea unor probleme de sănătate psiho-emoțională, psiho-somatică și fiziologică, cum ar fi: atacurile de panică, fobiile, durerea cronică, problemele stomacale, palpitațiile inimii etc, (3) dezvoltarea capacității de a face față stresului mai eficient atunci când acesta apare. Antrenamentul autogen ne ajută să ne simțim mai pozitivi, (4) dezvoltarea unui sentiment mai puternic de abilitare și control asupra vieții noastre. Practicarea  antrenamentului autogen ne ajută să experimentăm o mai mare încredere în sine și o stimă de sine crescută”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

Cum are impact antrenamentul autogen asupra sănătății?
Exercițiile individuale ne induc o stare de relaxare profundă – baza pentru sănătatea fizică și mentală. Corpul nostru are o reacție detectabilă la simpla imaginație a căldurii sau a greutății: pielea se încălzește, mușchii se relaxează, pulsul încetinește. Devenim mai calmi, mai atenți și mai rezistenți. Stresul cronic, pe de altă parte, subminează funcțiile cheie ale corpului, cum ar fi sistemul imunitar.

„În deceniile de la începutul antrenamentului autogen, zeci de studii au sugerat eficiența acestuia. Antrenamentul autogen poate fi practicat individual, dar cel  mai bun mod de a obține rezultate reușite în urma antrenamentului autogen este să învățăm mai întâi tehnica de la un terapeut certificat. Există un anumit grad de risc asociat cu încercarea de formare autogenă fără sprijinul terapeutului. Dacă este utilizat incorect, ar putea duce la o severitate crescută a preocupărilor emoționale. Trebuie să ne asigurăm că tehnicile sunt predate eficient și administrate corespunzător. În plus, terapeuții experimentați sunt de obicei capabili să discearnă dacă instruirea autogenă este adecvată pentru preocupările prezentate. Experții în antrenamentul autogen au indicat mai multe probleme de sănătate fizică și mentală care nu ar trebui tratate cu această abordare: probleme cardiace severe, comportament delirant, paranoia și disociere, simptome de psihoză și diabet. Situația pandemiei actuale se joacă în mintea noastră. Izolarea și emoțiile negative, cum ar fi frica și anxietatea, cresc tensiunea mentală. Acest lucru poate avea un efect negativ asupra bunăstării noastre. Antrenamentul autogen combate stresul, anxietatea, problemele legate de somn și ne ajută să ne restabilim calmul interior”, conchide psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).
Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației ”Generația Iubire” este Psihoterapeut şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică.
Imagine de Alfonso Cerezo de la Pixabay

Psihologie

DEZVOLTARE PERSONALĂ. Emoția – cărarea prin care omul călătorește mai ușor către ce-și dorește

Publicat

pe

Emoția ne ghidează trupul să mergem, să facem, să alegem și să acţionăm. Aceasta pretinde că știe uneori mai mult decât mintea, iar noi tindem să o credem.
În opinia psihologului Alexandru Pleșea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minții, limbajul nostru interior păstrează o anumită formă asupra realității, din care este greu să ieși.

“Emoția este cărarea prin care omul călătorește mai ușor către ce-și dorește. Vrea o stare de zmeu, se face puternic, vrea dragoste, o caută și își deschide inima, vrea să vadă căldura altora, se transformă în căldură interioară, și tot așa. Emoțiile nu sunt bune sau rele. Ele doar sunt, și corpul nostru reacționează într-un fel sau altul la ele. Doar că nefiind civilizate, educate, emoțiile ajung să ne controleze, sa ne domine comportamentul și de multe ori ne îndepărtează obiectivele. Cei mai mulți dintre noi suntem o adunătură de sentimente și senzații, care noi credem că sunt emoții. Ele nu sunt. Emoțiile sunt ceva de nivel înalt, pozitive și aducătoare de acea stare din care nu vrei să ieși. E ca și cum ești îndrăgostit de cineva în primele zile – săptămâni. Acea energie din tine, o numești emoție pozitivă, dragoste, îndrăgosteală, etc. Imaginează-ți acea emoție că este prezentă tot timpul în viață, și ai energie pentru tot ce vrei, poți și-ți dorești. In acest caz, devii tu liderul emoțiilor tale și le ghidezi către ce vrei. În cazul adunăturilor de sentimente și senzații care distrag omului atenția de la ce-i frumos și ce își dorește, omul nu mai este în controlul vieții sale”, afirmă psihologul Alexandru Pleșea.

Află ce emoții te “guvernează”!
Ca să testezi din care categorie faci parte, observă aceste lucruri:
– observă cu ce energie te trezești dimineața
– observă dacă poți lucra mai mult decât ceilalți
– observă dacă atunci când ești în natură, chiar simți natura
– observă dacă atunci când porți o discuție, poți avea energie să fii pozitiv și optimist până la capătul ei
– observă câte ore dormi pe noapte și dacă te trezești odihnit
– observă ce simți când stai între mulți oameni
– observă câte emoții negative ai într-o zi, notează-le
– observă la alții ce vrei sau ce nu vrei să fie în tine
– observă dacă te poți trezi cu o oră sau două mai devreme decât ceilalți
– observă dacă poți sta treaz când ai energie bună în jur
– observă ce oferi când ai pe cineva drag în jur
– observă cum vorbești și privești când ai oameni în jur

“Aceste observații conduc pe om către schimbări interioare puternice. Transformarea este rapidă, de la a fi sclavul unor sentimente și senzații, la a controla și ghida către un TU (EU) mai puternic, emoții și trăiri mai înalte. Procesul poate dura și o viață, doar depinde de efortul pe care îl faci omul. Un secret: Omul care exprimă emoții sau sentimente negative ca: îngrijorări, frici, anxietăți, frustrări, gânduri de răzbunare, gânduri la viitor sau trecut, lene, neacceptare, teamă, etc, poate ajunge sa nu ai aibă energie pentru el cât își dorește. Emoțiile negative trag energie din om. Emoțiile pozitive ca: empatia, altruismul, compasiunea, atenția, dragostea, răbdarea, voința, perseverența, etc, aduc energie și păstrează energia în TU (EU)”, explică psihologul Alexandru Pleșea.Un exercițiu de schimbare a emoțiilor pentru această săptămână:

1. Transferă atenția din minte către inimă.
2. Simte sentimentul de iubire – gândește-te la cineva pe care îți este ușor să îl iubești și concentrează-te la acel sentiment de iubire 15 minute.
3. Trimite acest sentiment de iubire și ție și celor din jur.
Alexandru Pleșea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minții, este sociolog, psihoterapeut, hipnoterapeut și trainer în programare neuro-lingvistică. A studiat natura minții umane în trei sisteme educaționale diferite – Statele Unite ale Americii, Marea Britanie și România și de peste 10 ani organizează cursuri și traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să afle ce posibilități au când își folosesc resursele intelectuale și să arate abilitățile pe care mintea noastră încă le are latente.

Citeste mai mult

Psihologie

DEZVOLTARE PERSONALĂ. Cum să scăpăm de plictiseală

Publicat

pe

Dacă viața în esența ei naturală ar fi trăită ca valoare pozitivă și cu un conținut real, nu ar exista plictiseală … simpla noastră existență ne-ar împlini și satisface.
De cele mai multe ori, descoperim că simțim o plăcere, o senzație de bucurie deplină și de împlinire interioară mult mai evidente atunci când lăsăm lucrurile să curgă simplu, observând plusurile și bucurându-ne de lucrurile mărunte, decât atunci când ne străduim cu orice preț să facem ceva, să atingem un obiectiv sau când suntem angajați într-o activitate pur intelectuală.

Potrivit psihologului Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), plictiseala este un sentiment comun, iar a te simți nemulțumit de o activitate sau neinteresat de ea poate duce la plictiseală. “Plictiseala poate apărea atunci când ne simțim energici, dar nu avem unde să ne direcționăm energia. Poate apărea și atunci când avem dificultăți în concentrarea asupra unei sarcini. Plictiseala este o problemă frecventă în rândul copiilor și adolescenților. În unele cazuri, ei se pot plânge de plictiseală atunci când nu se simt în confort să rămână cu atenția asupra gândurilor sau sentimentele lor”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

Care sunt simptomele plictiselii?
1.    Plictiseala este marcată de un sentiment de ”gol”, precum și de un sentiment de frustrare față de acest gol. Când ne plictisim, este posibil să avem o atenție limitată și lipsă de interes față de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Este posibil să ne simțim apatici, obosiți, nervoși sau iritați.
2.    Plictiseala poate fi definită în termeni de atenție: conform Eastwood, apare atunci când nu suntem capabili să ne atragem atenția cu informații interne sau externe (gânduri și sentimente și, respectiv, stimuli de mediu) necesare pentru participarea la o activitate satisfăcătoare.
3.    Într-un studiu (Eastwood și colab., 2007), 204 studenți au completat chestionare despre susceptibilitatea lor la plictiseală și despre emoțiile lor și au răspuns inclusiv la întrebări despre descrierea sentimentelor și concentrarea externă. Studenții care au spus că au suferit de mai multă plictiseală s-au concentrat mai mult pe exterior și au raportat dificultăți în identificarea emoțiilor lor.

Ce cauzează plictiseala?
Potrivit psihologului Laura Maria Cojocaru, oamenii identifică și experimentează plictiseala în mod ușor diferit. Aceasta poate să apară din cauze ca:
1.    odihnă sau nutriție inadecvată
2.    nivel scăzut de stimulare mentală
3.    lipsa de alegere sau control asupra activităților zilnice
4.    lipsa unor interese recreative diversificate
5.    percepție slabă asupra timpului
6.    pierderea interesului
7.    instrucțiuni confuze
8.    frica de a greși
9.    repetarea unei activități pentru prea mult timp
10. senzația de a nu reuși noi activități sau noi abordări ale activității

Cine riscă să se plictisească?
Specialistul este de părere că aproape toată lumea experimentează plictiseala din când în când. Unele grupe de vârstă ar putea experimenta mai multă plictiseală decât altele.
a.    Copiii – un copil plictisit poate dori să fie angajat într-o activitate și poate fi ușor angajat atunci când îi oferim ceva „distractiv”, în timp ce un copil deprimat poate evita acest lucru.
b.    Adolescenții – ei se confruntă frecvent cu plictiseala. Deși li se oferă mai multă libertate de a alege ce să facă cu timpul lor, ei încă învață despre ei înșiși și despre interesele lor. Când nu știi clar unde, când și pe ce să te concentrezi, poți experimenta senzația de plictiseală.
c.    Adulții – dacă plictiseala interferează cu capacitatea noastră de a îndeplini sarcinile necesare sau ne îngreunează calitatea vieții, este indicat să discutăm cu un specialist, psihoterapeut, coach etc.

Cum este diagnosticată plictiseala și cum o putem trata?
“Plictiseala este un răspuns normal la unele situații. Însă, deși nu există teste pentru a diagnostica plictiseala, dacă aceasta durează perioade lungi de timp sau apare frecvent, poate fi un semn de depresie. Simptomele plictiselii și depresiei sunt uneori similare. Un psihoterapeut vă poate ajuta să faceți distincția între plictiseală și depresie și să beneficiați de abordarea și/sau tratamentul necesar. Nu există tratament specific pentru plictiseală (decât dacă implică o depresie). Cu toate acestea, există o mulțime de soluții dacă vă confruntați cu plictiseala. De exemplu, ar fi o idee să luați în considerare abordarea unor noi hobby-uri sau alte activități diversificate. A te alătura unui club cu o anumită tematică poate fi o modalitate bună de a împiedica apariția plictiselii. Cluburile de lectură, grupurile ”hobby” sau grupurile de dezvoltare personală sunt toate locuri excelente pentru a începe. Alăturarea la un grup comunitar sau de voluntariat care organizează diverse activități și ieșiri este o altă idee bună. În cazul copiilor, îi puteți ajuta să facă față sentimentelor de plictiseală atunci când apar. Când se plâng de plictiseală, încurajați-i să comunice. Abordați ceea ce simt fără a pune la îndoială validitatea sentimentelor lor. Făceți-vă timp pentru a-i ajuta să identifice cauzele plictiselii lor și să găsească soluții creative”, declară psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI)..

Pentru cele mai bune rezultate:
1.    Nu puneți la îndoială dacă „ar trebui” să se plictisească copilul dumneavoastră.
2.    Evitați să răspundeți la plângerile copilului dvs. de plictiseală cu nerăbdare sau anxietate.
3.    Puneți întrebări deschise pentru a le stimula creativitatea în găsirea de soluții interesante pentru ameliorarea plictiselii.
4.    Recunoașteți faptul că plângerea copilului dvs. de plictiseală poate fi modul lor de a încerca să vă atragă atenția sau de a cere să participe la o activitate.
5.    Ajutați-l pe copil să identifice orice alte probleme emoționale sau sentimente pe care le-ar putea identifica ca plictiseală.
6.    Ajutați-vă copilul să găsească o activitate antrenantă sau una la care să participați împreună.

Prevenirea plictiselii
Pentru a preveni plictiseala:
1.    Păstrați o evidență a circumstanțelor în care dumneavoastră sau copilul dvs. vă plictisiți. Rețineți momentul din zi, locul și activitățile care preced starea, astfel încât să puteți evita aceste circumstanțe sau să vă pregătiți pentru o posibilă plictiseală în viitor.
2.    Faceți sarcinile de rutină mai interesante prin adăugarea unui element unic.
3.    Combinați mai multe sarcini repetitive, astfel încât acestea să poată fi realizate împreună.
4.    Împărțiți sarcinile mai mari în unele mai mici și planificați pauze sau recompense la etapele cheie.
5.    Creați o listă de activități pe care să le faceți când vine plictiseala. Dacă copilul dvs. se simte plictisit, creați împreună această listă.
6.    Stabiliți o zonă specială în care singur/ă sau împreună cu copilul puteți desfășura activități rezervate ”luptei cu plictiseala”.
“Plictiseala este frecventă la toate vârstele, iar unele ”plictiseli” sunt inevitabile. Cu toate acestea, învățarea modului de a face față plictiseli de la o vârstă fragedă, ne dezvoltă abilități de rezolvare a problemelor care ne vor ajuta în viitor. Dacă plictiseala face parte dintr-o problemă mai mare, cum ar fi depresia, va trebui să contactați un specialist psihoterapeut/coach sau psihiatru, care să vă ofere o schemă de lucru personal sau de tratament. Dacă discutați cu un psihoterapeut despre sentimentele dvs., îl veți ajuta să vă înțeleagă nevoile și să se asigure că veți primi abordarea potrivită dumneavoastră”, conchide psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației ”Generația Iubire” este Psihoterapeut şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică.

Imagine de Free-Photos de la Pixabay

Citeste mai mult

Psihologie

DEZVOLTARE PERSONALĂ. Meditația reglată ne scapă de stres

Publicat

pe

Viața în general poate fi solicitantă și agitată și, de la an la an, nivelurile de stres exponențial. Ce se întâmplă însă dacă am lua în calcul o modalitate de a ajunge la sursa emoțiilor și gândurilor noastre – creierul – și de a-l controla, astfel încât să putem atinge starea mentală dorită: memorie, concentrare, somn bun, relaxare, bucurie, liniște interioară etc.?

„Controlul minții” se referă în general la monitorizarea activității creierului și, în particular la schimbarea sau consolidarea tiparelor de unde cerebrale dorite.

Creierul este format din miliarde de celule specializate, printre care și neuronii. Neuronii comunică în permanență între ei, iar activitatea electrică emisă prin această comunicare poate fi detectată folosind o tehnică numită electroencefalografie sau EEG, cu senzori atașați la nivelul scalpului care se reglează în acele ”explozii” de energie și le înregistrează ca unde. Forma undei este diferită în stare de repaos față de momentul când cineva își folosește toată atenția și focalizarea asupra unui subiect, unei activități.

Potrivit psihologului Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), controlul undelor noastre cerebrale ar putea ajuta la optimizarea relaxării și productivității.

„După cum se știe, undele cerebrale pot fi modificate de diferiți stimuli externi, inclusiv stimularea auditivă.Iată câteva dintre beneficiile și funcțiile asociate cu frecvențele cheie ale undelor cerebrale: Gamma: învățare, concentrare și autocontrol, Beta: niveluri crescute de energie, concentrare, vigilență și gândire clară, Alfa: ajută la dureri de cap tensionate, memorie, anxietate ușoară și stări de flux creativ, Theta: poate ajuta procesarea emoțională, relaxarea profundă, intuiția, consolidarea memoriei, Delta/subdelta: poate ajuta la ameliorarea durerii, funcției imune, vindecării și somnului profund.

Creierul nostru folosește 13Hz (alfa crescut sau beta scăzut) pentru inteligența „activă”. Există persoane care prezintă deficiențe de învățare și probleme de atenție care au o deficiență de activitate de 13Hz în anumite regiuni ale creierului, care afectează capacitatea de a efectua cu ușurință sarcini de secvențiere și calcule matematice. Activitățile neuronilor cerebrali au informații bogate despre activitățile neuronale. Când neuronii sunt activați, ei produc impulsuri electrice. Până de curând, măsurarea undelor cerebrale a fost limitată la un mediu medical sau de laborator, deoarece necesită instrumente precum electroencefalografia (EEG) – prin care senzorii atașați la nivelul scalpului „citesc” undele cerebrale, similar cu modul în care monitorul ritmului cardiac ne citeste pulsul – sau neuroimagistica, care scanează creierul utilizând imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) sau altă tehnologie”, explică specialistul.

Cum ne controlăm undele cerebrale?

Psihologul Laura Maria Cojocaru este de părere că există o modalitate foarte simplă de a ne schimba undele cerebrale pentru a ne simți mai centrați și mai puțin stresați: meditația.

„S-a constatat că meditația regulată crește activitatea alfa și scade beta în stările de veghe, meditațiile mai scurte “începătoare”, fiind asociate cu undele alfa.

De asemenea, s-a demonstrat că îmbunătățește stările undelor gamma, ceea ce are sens, deoarece se crede că gama crește gradul de conștientizare și ne face să fim foarte în ton cu noi înșine și cu mediul nostru.” (Gândiți-vă la acest lucru ca mai mult la un scop avansat de meditație.). Dacă doriți să treceți la un anumit tip de undă cerebrală în timp ce vă angajați într-un anumit tip de sarcină – cum ar fi să atingeți undele alfa dacă nu puteți dormi sau atmosfera de flux theta în timp ce alergați – vă sugerăm să ascultați ritmurile binaurale, care sunt sunete în buclă care promovează stări specifice undelor cerebrale.

Le puteți găsi pe Youtube sau Spotify căutând tipul de undă cerebrală pe care o urmăriți, cum ar fi „bătăile theta binaurale”. Fie că suntem activi din punct de vedere mental, în stare de odihnă sau adormiți, creierul are întotdeauna un anumit nivel de activitate electrică.În timpul unui test, participanții au fost practicanți experimentați de meditație. Li s-a cerut să se odihnească, cu ochii închiși, timp de 20 de minute și să mediteze încă 20 de minute, în ordine aleatorie. Abundența și localizarea undelor cerebrale electrice lente până la rapide (delta, teta, alfa, beta) au furnizat un bun indiciu al activității creierului”, declară psihologul Laura Maria Cojocaru.

Atenție relaxată cu theta

Potrivit specialistului, în timpul meditației, undele theta au fost cele mai abundente în părțile frontale și medii ale creierului.

„Aceste tipuri de valuri provin probabil dintr-o atenție relaxată care monitorizează experiențele noastre interioare. Aici se află o diferență semnificativă între meditație și relaxare fără nicio tehnică specifică. Studiile anterioare au arătat că undele theta indică relaxare profundă și apar mai frecvent la practicienii cu meditație cu experiență. Sursa este probabil părțile frontale ale creierului, care sunt asociate cu monitorizarea altor procese mentale. Când măsurăm calmul mental, aceste regiuni semnalizează părțile inferioare ale creierului, inducând răspunsul de relaxare fizică care apare în timpul meditației”, conchide psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației ”Generația Iubire” este Psihoterapeut şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică.

Citeste mai mult

Articole recente

TIMIȘOARA Vremea

Cele mai citite