Ne găsiți și pe:

Psihologie

Lansare de carte: „Despre hipnoză și regresii în vieți anterioare – povești din camera de terapie“

Publicat

pe

Cartea „Despre hipnoză și regresii în vieți anterioare – povești din camera de terapie“ scrisă de psiholog Ruxandra Bulzan va vedea lumina tiparului în câteva zile, urmând să fie disponibilă în format tipărit din 1 iunie.

Scopul acestei cărți este să aducă mai multă claritate și o perspectivă acordată cu realitatea din cabinet asupra hipnozei, hipnoterapiei și terapiei prin regresie. În carte se regăsesc cele mai frecvente întrebări primite de-a lungul anilor de la pacienții Ruxandrei Bulzan, întrebări pe care, cu siguranță, le-a avut fiecare dintre noi.

„Am scris această carte cu gândul la tine, dorindu-mi să te ajut să descoperi universul fascinant al istoriei sufletului tău. De-a lungul carierei mele de terapeut și trainer, am avut bucuria și onoarea să fiu martorul călătoriilor interioare de descoperire și transformare a mii de oameni. Această carte reprezintă o foarte mică parte a acestor experiențe de lucru și intenția ei este de a face lumină cu privire la domeniul hipnozei și terapiei prin regresie, concepte asupra cărora planează încă o mulțime de mituri nefondate, explică autoarea.

Cartea este structurată pe 9 capitole astfel:

Capitolul 1 – Hipnoza – între mit și realitate

Capitolul 2 – Reîncarnarea

Capitolul 3 – Regresia în vieți anterioare

Capitolul 4 – Vindecarea trecutului și transformarea prezentului

Capitolul 5 – Călătoria Sufletului: Viaţa dintre Vieți

Capitolul 6 – Criza spirituală

Capitolul 7 – Karma

Capitolul 8 – Despre entităţile ataşate și eliberarea lor în lumină

Capitolul 9 – Transformare şi vindecare

Cei care doresc să intre în posesia cărții pot să facă precomenzi online AICI.

Despre autor

Ruxandra Bulzan a urmat Facultatea de Psihologie și un master în psihologie clinică. Este hipnoterapeut certificat, terapeut Theta Healing și spiritual coach. A urmat câteva cursuri dedicate regresiilor în vieţi anterioare susţinute de dr. Brian Weiss și a finalizat un program de formare de lungă durată în cadrul Past Lives Regression Academy (UK). În cadrul aceleaşi Academii a urmat o pregătire pentru regresia în Viaţa dintre Vieţi.

În prezent este președintele asociației de Hipnoză şi Terapie prin Regresie și unul din cei 10 oameni certificaţi la nivel internaţional de către EARTh (Asociația Internațională de Terapie prin Regresie) să predea programe avansate aferente acestui tip de terapie.

Psihologie

DEZVOLTARE PERSONALĂ. Culorile din spatele stării noastre de spirit

Publicat

pe

Te simți neliniștit într-o cameră galbenă? Culoarea albastră te face să te simți calm și relaxat? Culoarea este un instrument puternic de comunicare și poate fi utilizată pentru a semnala acțiunea, influența starea de spirit și chiar influențarea reacțiilor fiziologice. Anumite culori au fost asociate cu tensiunea arterială crescută, metabolismul crescut și oboseala ochilor. Cum funcționează exact culoarea? Cum afectează culorile dispoziția și comportamentul?


Psihologia culorilor este definită ca efectul radiației electromagnetice a luminii asupra stării și comportamentului uman – o reacție psihofizică universală, care nu este atât de puternic influențată de cultură, vârstă și sex precum se crede în general.

În opinia cunoscutului psiholog român Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), este important să înțelegem că există o mare diferență între psihologia culorii și simbolistica culorii. Din punct de vedere istoric, ceea ce este adesea descris ca psihologie a culorii este de fapt simbolismul culorii – asocierile conștiente pe care suntem condiționați să le facem.

“Răspunsurile culturale la culoare provin dintr-o varietate de cauze: de exemplu, verde este culoarea sacră în tot Islamul, fiind culoarea hainei Profetului; în Irlanda este considerată o culoare norocoasă, poate pentru că atunci când lumea din jurul nostru conține mult verde, aceasta indică prezența apei și, prin urmare, puțin pericol de foamete. În Anglia culoarea verde este văzută ca o culoare care aduce ghinion, posibil din cauza asocierii sale cu degradarea și boala. Există multe exemple de simbolism al culorilor: movul este asociat cu regalitatea pentru simplul motiv că, până relativ recent în istoria noastră, era o vopsea extrem de scumpă și numai regalitatea și-o putea permite. Roșul este culoarea sângelui și a fost adeseori asociată cu războiul. Aceste asocieri coincid adesea cu psihologia culorii (de fapt roșu poate declanșa agresivitate), dar nu sunt în niciun caz același lucru”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

În 1666, omul de știință englez Sir Isaac Newton a descoperit că atunci când lumina albă pură trece printr-o prismă, aceasta se separă în toate culorile vizibile. Newton a mai descoperit că fiecare culoare este alcătuită dintr-o singură lungime de undă și nu mai poate fi separată în alte culori.

Alte experimente au demonstrat că lumina poate fi combinată pentru a forma alte culori.
De exemplu, lumina roșie amestecată cu lumina galbenă creează o culoare portocalie. Unele culori se anulează reciproc atunci când sunt amestecate și duc la o lumină albă.

Efectele psihologice ale culorii
De ce culoarea este o forță atât de puternică în viața noastră? Ce efecte poate avea asupra corpului și minții noastre? În timp ce percepțiile de culoare sunt oarecum subiective, există unele efecte de culoare care au sens universal.

“Culorile din zona roșie a spectrului de culori sunt cunoscute sub numele de culori calde și includ roșu, portocaliu și galben. Aceste culori calde evocă emoții, de la sentimente de căldură și confort la sentimente de furie și ostilitate. Culorile din partea albastră a spectrului sunt cunoscute sub numele de culori reci și includ albastru, violet și verde. Aceste culori sunt adesea descrise ca fiind calme, dar pot aminti și sentimentele de tristețe sau indiferență. Există patru culori psihologice primare – roșu, albastru, galben și verde. Ele se raportează respectiv la corp, la minte, la emoții și la echilibrul esențial dintre aceste trei”, declară psihologul Laura Maria Cojocaru

Proprietățile psihologice ale celor unsprezece culori de bază sunt următoarele:

  1. ROȘU. Fizic. Pozitiv: curaj fizic, forță, căldură, energie, supraviețuire de bază, „luptă sau fugă”, stimulare, masculinitate, entuziasm. Negativ: sfidare, agresivitate, impact vizual, încordare. “Fiind cea mai lungă lungime de undă, roșul este o culoare puternică. Deși nu este cel mai vizibil din punct de vedere tehnic, are proprietatea de a părea a fi mai aproape decât este și, prin urmare, ne atrage atenția mai întâi. De aici și eficiența sa în semafoarele din întreaga lume. Efectul său este fizic; ne stimulează și crește rata pulsului, dând impresia că timpul trece mai repede decât în realitate. Se leagă de principiul masculin și poate activa instinctul de „luptă sau fugă”. Roșul este puternic și foarte simplu. Roșu pur este cea mai simplă culoare, fără subtilitate. Este stimulant și plin de viață, foarte prietenos. În același timp, poate fi perceput ca fiind solicitant și agresiv”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.
  2. ALBASTRU. Intelectual. Pozitiv: Inteligență, comunicare, încredere, eficiență, seninătate, datorie, logică, răceală, reflecție, calm. Negativ: răceală, distanță, lipsă de emoție, neprietenie. “Albastrul este culoarea minții și este în esență liniștitor; ne impactează mental, mai degrabă decât reacția fizică pe care o avem la roșu. Un albastru puternic va stimula gândirea clară, în timp ce tonurile de albastru mai deschise vor calma mintea, vor ajuta la concentrare și în consecință, vor acționa ca un calmant mental. Albastrul este culoarea comunicării clare. Obiectele albastre nu par a fi la fel de aproape de noi ca cele roșii. Mai multe studii au dovedit că albastrul este culoarea preferată a lumii. Cu toate acestea, poate fi de asemenea perceput ca fiind rece, lipsit de emoții și neprietenos”, este de părere specialistul.
  3. GALBEN. Emoţional. Pozitiv: Optimism, încredere, stimă de sine, extraversiune, forță emoțională, prietenie, creativitate. Negativ: iraționalitate, frică, fragilitate emoțională, depresie, anxietate, sinucidere. “Lungimea de undă galbenă este relativ lungă și, în esență, stimulează. În acest caz stimulul este emoțional, prin urmare galbenul este cea mai puternică culoare din punct de vedere psihologic. Galbenul potrivit ne va ridica spiritul și stima de sine, fiind culoarea încrederii și optimismului. Prea mult galben, sau tonul greșit în raport cu celelalte tonuri dintr-o schemă de culori, poate provoca scăderea stimei de sine, dând naștere fricii și anxietății”, afirmă psihologul Laura Maria Cojocaru.
  4. VERDE. Echilibru. Pozitiv: armonie, echilibru, împrospătare, dragoste universală, odihnă, restaurare, reasigurare, conștientizare a mediului, echilibru, pace, amabilitate. Negativ: plictiseală, stagnare, enervare. „Verdele este odihnitor pentru ochi și nu necesită nici o ajustare. Fiind în centrul spectrului, este culoarea echilibrului – un concept mai important decât își dau seama mulți oameni. Când lumea din jurul nostru conține mult verde, acest lucru indică prezența apei și puțin pericol de foamete, așa că suntem liniștiți de verde, la un nivel primitiv. În mod negativ, poate indica stagnare și, utilizată incorect, va fi percepută ca fiind o culoare prea blândă”, declară specialistul.
  5. VIOLET. Spiritual. Pozitiv: conștientizare spirituală, izolare, viziune, lux, autenticitate, adevăr, calitate. Negativ: Introversiune, decadență, suprimare, inferioritate. „Cea mai scurtă lungime de undă este violet. Este nevoie de conștientizare la un nivel superior de gândire, chiar și în spectrul valorilor spirituale. Este extrem de introvertit și încurajează contemplarea profundă sau meditația. Are asocieri cu regalitatea și comunică de obicei cea mai bună calitate posibilă. Fiind ultima lungime de undă vizibilă înaintea razei ultraviolete, are asocieri cu timpul și spațiul și cosmosul. Utilizarea excesivă a violetului poate aduce prea multă introspecție, iar tonul greșit al acestuia comunică ceva ieftin și urât, mai rapid decât orice altă culoare”, explică Laura Maria Cojocaru.
  6. PORTOCALIU. Pozitiv: confort fizic, mâncare, căldură, securitate, senzualitate, pasiune, abundență, distracție. Negativ: privare, frustrare, frivolitate, imaturitate. “Deoarece este o combinație de roșu și galben, portocaliul este stimulant, iar reacția la acesta este o combinație între fizic și emoțional. Ne concentrează mintea pe probleme de confort fizic – mâncare, căldură, adăpost etc. – și senzualitate. Este o culoare „distractivă”. În mod negativ, s-ar putea concentra pe exact opusul – privarea. Acest lucru este mai probabil atunci când portocaliul cald este utilizat cu negru. La fel, prea mult portocaliu sugerează frivolitate și lipsa unor valori intelectuale serioase”, afirmă specialistul.
  7. ROZ. Pozitiv: Liniște fizică, hrană, căldură, feminitate, dragoste, sexualitate, supraviețuire a speciei. Negativ: inhibiție, claustrofobie emoțională, emasculare, slăbiciune fizică. “Fiind o nuanță de roșu, rozul ne afectează și fizic, dar calmează, mai degrabă decât stimulează. (Interesant este că roșul este singura culoare care are un nume complet separat pentru nuanțele sale. Nuanțele de albastru, verde, galben etc. fiind pur și simplu numite albastru deschis, verde deschis, etc.) Rozul este o culoare puternică din punct de vedere psihologic. Reprezintă principiul feminin și supraviețuirea speciei, este hrănitor și liniștitor fizic. Prea mult roz este drenant fizic și poate fi oarecum emasculant”, spune Laura Maria Cojocaru.
  8. GRI. Pozitiv: neutralitate psihologică. Negativ: Lipsă de încredere, umezeală, depresie, hibernare, lipsă de energie. „Griul pur este singura culoare care nu are proprietăți psihologice directe. Cu toate acestea, este destul de supresiv. O absență virtuală a culorilor este deprimantă și atunci când lumea devine gri, suntem condiționați instinctiv să ne retragem și să ne odihnim. Cu excepția cazului în care tonul precis este corect, griul are un efect de amortizare asupra altor culori folosite cu acesta. Folosirea intensă a griului indică de obicei lipsa de încredere și teama de expunere”, este de părere psihologul.
  9. NEGRU. Pozitiv: sofisticare, strălucire, mister, securitate, siguranță emoțională, eficiență, substanță. Negativ: opresiune, răceală, amenințare, greutate. “Negrul nu este o culoare primară, secundară sau terțiară. De fapt, negrul nu este pe paleta de culori, deoarece nu este considerat o culoare. Este esența tuturor culorilor. Sau mai bine zis, absorbția tuturor culorilor. Negrul absoarbe toată lumina din spectrul de culori. Potrivit psihologiei culorii, emoția legată de culoare depinde în mare măsură de preferințele noastre personale și de experiențele anterioare cu acea culoare anume. Culoarea neagră nu este diferită. Implicațiile psihologice ale acestora sunt considerabile. Creează bariere de protecție, deoarece absoarbe toată energia care vine spre tine și învelește personalitatea. Negrul este în esență o absență a luminii, deoarece nu se reflectă lungimi de undă și, prin urmare, poate fi amenințător, mulți oameni se temându-se de întuneric. În mod pozitiv, comunică o claritate absolută, fără nuanțe fine. Comunică rafinament și excelență fără compromisuri și funcționează deosebit de bine cu albul. Negrul creează o percepție a greutății și a seriozității. Este un mit că hainele negre slăbesc. Adevărul din spatele mitului este că negrul este cea mai recesivă culoare, o chestiune de a nu atrage atenția asupra ta, mai degrabă decât de a te face să arăți mai subțire”, afirmă psihologul.
  10. ALB. Pozitiv: igienă, sterilitate, claritate, puritate, curățenie, simplitate, rafinament, eficiență. Negativ: Sterilitate, răceală, bariere, neprietenie, elitism. “Așa cum negrul este absorbție totală, tot așa albul este reflexie totală. De fapt, reflectă întreaga forță a spectrului în ochii noștri. Astfel, creează și bariere, dar diferit de negru. Comunică: „Nu mă atinge!” Albul este puritate și, ca și negrul, fără compromisuri; este curat, igienic și steril. Conceptul de sterilitate poate fi, de asemenea, negativ. Vizual, albul oferă o percepție sporită a spațiului. Efectul negativ al albului asupra culorilor calde este acela de a le face să arate și să se simtă crude”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.
  11. MARO. Pozitiv: seriozitate, căldură, natură, pământesc, fiabilitate, sprijin. Negativ: lipsă de umor, greutate, lipsă de rafinament. “Maro este format de obicei din roșu și galben, cu un procent mare de negru. În consecință, are aceeași seriozitate ca și negrul, dar este mai cald și mai moale. Are elemente ale proprietăților roșii și galbene. Culoarea maro este asociată cu pământul și lumea naturală. Este o culoare solidă, fiabilă și majoritatea oamenilor o consideră liniștită, mai favorabilă decât negrul popular, care este supresiv, mai degrabă decât suportiv”, conchide psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației ”Generația Iubire” este Psihoterapeut şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică.

Imagine de Artturi Mäntysaari de la Pixabay

Citeste mai mult

Psihologie

DEZVOLTARE PERSONALĂ. Ce este și cum ne poate ajuta antrenamentul autogen

Publicat

pe

Antrenamentul autogen, cunoscut și sub numele de terapie autogenă, utilizează răspunsul natural de relaxare a corpului pentru a contracara simptomele mentale și fizice nedorite. Prin utilizarea tehnicilor de respirație, a stimulilor verbali specifici și a meditației conștiente, antrenamentul autogen ne poate ajuta să reducem stresul, pentru a realiza relaxarea corpului și a minții. Antrenamentul autogen este adesea utilizat în psihologia sportului, dar poate oferi beneficii persoanelor care se confruntă cu o gamă largă de preocupări.

Istoric și dezvoltare
Antrenamentul autogen a fost dezvoltat în Germania de Johannes Schultz în anii 1920. Schultz a fost un psiholog care a studiat sub îndrumarea neurologului Oscar Vogt, fiind influențat de multe dintre ideile acestuia. Cei doi au cercetat somnul și hipnoza și au constatat că unii pacienți au experimentat senzații de greutate, căldură și alte semne de relaxare profundă în timp ce erau hipnotizați. Pe baza acestor constatări, Schultz a formulat o modalitate sistematică de a induce pacienților acest răspuns de relaxare, pentru a-și îmbunătăți starea de sănătate, creând în cele din urmă un antrenament autogen.  În 1926, Schultz a prezentat descoperirile sale cu privire la formarea autogenă Societății Medicale din Berlin. El și Wolfgang Luthe, au efectuat cercetări suplimentare cu privire la impactul antrenamentului autogen asupra diferitelor probleme de sănătate fizică și mentală. În 1932, Schultz a publicat “Autogenic Training”, primul dintre cele șapte volume despre terapia autogenă. Aceste volume, folosite și astăzi, au fost modificate ulterior de Luthe pentru a prelungi durata perioadei de antrenament și pentru a crește nivelul de siguranță pentru cei care practică această tehnică de relaxare auto-administrată.
Dr. Herbert Benson, fondatorul Institutului Medical Minte-Corp din Massachusetts, a inclus instruirea autogenă pe lista Institutului de tratamente utilizate pentru relaxare pentru prima dată în anii ’70. British Autogenic Society a fost înființată în anii 1980, iar în 1984 “British Journal of Medical Psychology” a recunoscut formarea autogenă ca un tratament rentabil pentru stres și anxietate.

Cum funcționează antrenamentul autogen?
Dezvoltat ca metodă de relaxare, antrenamentul autogen este comparat cu yoga, hipnoza și meditația prin faptul că influențează sistemul nervos autonom al corpului. Antrenamentul autogen este o metodă de relaxare confirmată și dovedită. Este un tip de autohipnoză: repetăm anumite fraze pe care le-am ales, cum ar fi: „brațul meu drept este greu”. Autosugestia funcționează asupra sistemului nervos vegetativ, care ne reglează tensiunea și respirația.
Potrivit cunoscutul psiholog român Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), autogen înseamnă „auto-generare”, scopul principal al acestei forme de terapie fiind acela de a ne instrui să folosim singuri răspunsul de relaxare al corpului, după cum avem nevoie. Vom învăța să folosim această metodă pentru a ne gestiona răspunsurile emoționale la stres și control, simptome fizice, cum ar fi tensiunea arterială, ritmul cardiac și respirația rapidă.

“În cadrul antrenamentul autogen utilizăm șase tehnici de bază, care vor fi accesate în decursul unui tratament într-un ritm lent și constant, care poate dura mai multe luni. Aceste tehnici sunt concepute pentru a stimula un sentiment de greutate în sistemul musculo-scheletic și o senzație de căldură în sistemul circulator. Terapeutul va direcționa atenția către lucruri precum bătăile inimii, respirația și alte senzații corporale. Sesiunile durează de obicei între 15 și 20 de minute, dar participanții, uneori denumiți „stagiari”, sunt încurajați să practice zilnic acasă, folosind tehnicile după cum este necesar”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

O sesiune tipică de formare autogenă
O sesiune tipică de antrenament autogen poate avea următorul format:
1. Cursantul va fi îndrumat să se așeze într-o poziție cât mai confortabilă: așezat în poziție verticală, înclinat sau culcat. Este foarte important ca postura aleasă să promoveze relaxarea calmă.
2. Terapeutul va începe să utilizeze indicii verbale pentru a ghida respirația cursantului și pentru a-i direcționa atenția asupra anumitor părți ale corpului. Indiciile verbale pot încuraja senzații de greutate și căldură, care pot duce apoi la o relaxare profundă. Terapeutul va conduce indicațiile, și va solicita cursantului să le repete sau să le spună în tăcere, în funcție de nivelul de pregătire pe care cursantul l-a primit.

Unele indicii verbale care pot fi învățate includ:

  • Sunt complet calm (spune o dată).
  • Brațul meu drept este greu (să zicem de șase ori).
  • Sunt complet calm (spune o dată).
  • Brațul meu drept este cald (să zicem de șase ori).
  • Sunt complet calm (spune o dată).
  • Inima îmi bate calm și regulat (de șase ori).
  • Sunt complet calm (spune o dată).
  • Respirația mea este calmă și regulată (de șase ori).
  • Sunt complet calm (spune o dată).

“Odată terminată ședința, terapeutul îl va ajuta pe cursant să „închidă” sesiunea de relaxare. O expresie care este frecvent utilizată este: „Brațele ferme – Respirați profund – Deschideți ochii”. Sesiunea se încheie, iar cursantul este va fi încurajat să practice ceea ce a învățat acasă, în afara sesiunii. Ultima sesiune se încheie atunci când terapeutul decide că procesul poate fi condus independent”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

Fiecare ședință se va concentra pe o senzație diferită, generată în corp, fiind necesar să luăm rând următoarele etape:
1. Inducând greutate.  Indiciile verbale sugerează greutate în corp.
2. Inducând căldură.  Indiciile verbale induc sentimente de căldură.
3. Practica inimii. Indiciile verbale atrag atenția asupra bătăilor inimii.
4. Practica respirației.  Indiciile verbale se concentrează pe respirație.
5. Practica abdominală.  Indiciile verbale se concentrează pe senzațiile abdominale.
6. Practica capului. Indiciile verbale se concentrează pe răcoarea frunții.

Scopul fiecărei sesiuni este ca persoana să simtă un sentiment de calm la încheierea ei și să aibă un control mai bun asupra răspunsurilor emoționale, fiziologice și fizice nedorite la stimuli. Cei care practică antrenamentul autogen și îl utilizează în mod regulat îl pot găsi ca un tratament eficient pentru o gamă largă de probleme de sănătate fizică și mentală.

Pentru a practica singuri antrenamentul autogen sunt necesari următorii pași:
1. Respirăm de câteva ori lent și uniform. Dacă nu am făcut-o deja, petrecem câteva minute practicând respirația diafragmatică. Spunem în liniște: „Sunt complet calm”.
2. Ne concentrăm atenția asupra brațelor. Repetăm încet de șase ori: „Brațele mele sunt foarte grele”. Apoi spunem în liniște: „Sunt complet calm”.
3. Reorientăm atenția asupra brațelor. Repetăm liniștit și încet de șase ori: „Brațele mele sunt foarte calde”. Apoi spunem în liniște: „Sunt complet calm”.
4. Ne concentrăm atenția asupra picioarelor. Repetăm încet de șase ori: „Picioarele mele sunt foarte grele”. Apoi spunem în liniște: „Sunt complet calm”.
5.Redirecționăm atenția asupra picioarelor. Repetăm încet de șase ori: „Picioarele mele sunt foarte calde”. Apoi spunem în liniște: „Sunt complet calm”.
6. Repetăm liniștit și încet de șase ori: „Bătăile inimii mele sunt calme și regulate”. Apoi spunem în liniște: „Sunt complet calm”.
7. Repetăm încet de șase ori: „Respirația mea este calmă și regulată”. Apoi spunem în liniște: „Sunt complet calm”.
8. Repetăm liniștit și încet de șase ori: „Abdomenul meu este cald”. Apoi spunem în liniște: „Sunt complet calm”.
9. Repetăm liniștit și încet de șase ori: „Fruntea mea este plăcut de răcoroasă”. Apoi spunem în liniște: „Sunt complet calm”.
10. Ne bucurăm de senzația de relaxare, căldură și greutate. Când suntem gata, spunem în liniște: „Brațele mele sunt ferme, respir profund, cu ochii deschiși”.

Cum ne poate ajuta antrenamentul autogen?
“Deși este cunoscut ca fiind un tratament eficient pentru stres, antrenamentul autogen poate avea multe alte efecte benefice.  Cele mai multe studii confirmă că antrenamentul autogen este un tratament eficient pentru: (1) migrene, hipertensiune, astm, somatizare, anxietate, depresie, distimie, insomnie sau altele probleme de somn, (2) tratarea unor probleme de sănătate psiho-emoțională, psiho-somatică și fiziologică, cum ar fi: atacurile de panică, fobiile, durerea cronică, problemele stomacale, palpitațiile inimii etc, (3) dezvoltarea capacității de a face față stresului mai eficient atunci când acesta apare. Antrenamentul autogen ne ajută să ne simțim mai pozitivi, (4) dezvoltarea unui sentiment mai puternic de abilitare și control asupra vieții noastre. Practicarea  antrenamentului autogen ne ajută să experimentăm o mai mare încredere în sine și o stimă de sine crescută”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

Cum are impact antrenamentul autogen asupra sănătății?
Exercițiile individuale ne induc o stare de relaxare profundă – baza pentru sănătatea fizică și mentală. Corpul nostru are o reacție detectabilă la simpla imaginație a căldurii sau a greutății: pielea se încălzește, mușchii se relaxează, pulsul încetinește. Devenim mai calmi, mai atenți și mai rezistenți. Stresul cronic, pe de altă parte, subminează funcțiile cheie ale corpului, cum ar fi sistemul imunitar.

„În deceniile de la începutul antrenamentului autogen, zeci de studii au sugerat eficiența acestuia. Antrenamentul autogen poate fi practicat individual, dar cel  mai bun mod de a obține rezultate reușite în urma antrenamentului autogen este să învățăm mai întâi tehnica de la un terapeut certificat. Există un anumit grad de risc asociat cu încercarea de formare autogenă fără sprijinul terapeutului. Dacă este utilizat incorect, ar putea duce la o severitate crescută a preocupărilor emoționale. Trebuie să ne asigurăm că tehnicile sunt predate eficient și administrate corespunzător. În plus, terapeuții experimentați sunt de obicei capabili să discearnă dacă instruirea autogenă este adecvată pentru preocupările prezentate. Experții în antrenamentul autogen au indicat mai multe probleme de sănătate fizică și mentală care nu ar trebui tratate cu această abordare: probleme cardiace severe, comportament delirant, paranoia și disociere, simptome de psihoză și diabet. Situația pandemiei actuale se joacă în mintea noastră. Izolarea și emoțiile negative, cum ar fi frica și anxietatea, cresc tensiunea mentală. Acest lucru poate avea un efect negativ asupra bunăstării noastre. Antrenamentul autogen combate stresul, anxietatea, problemele legate de somn și ne ajută să ne restabilim calmul interior”, conchide psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).
Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației ”Generația Iubire” este Psihoterapeut şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică.
Imagine de Alfonso Cerezo de la Pixabay

Citeste mai mult

Psihologie

DEZVOLTARE PERSONALĂ. Nu încerca să schimbi oamenii din viața ta

Publicat

pe

Doar pentru că nu înțelegem etapa sau locul în care se află cineva, nu înseamnă automat că se află într-un punct greșit în viața lor. Ni se spune destul de des: „aș vrea să lucrezi cu mama mea”, „soțul meu face asta și cred că greșește”, „copilul meu ar putea fi mai bine” etc. și tot ce auzim de fapt este „nu pot accepta că persoana din viața mea se află în alt punct decât cred eu că ar trebui să fie”.
Potrivit psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), majoritatea oamenilor au intenții bune și își doresc ca oamenilor din viața lor să le fie bine, să fie fericiți și împliniți, însă problema este că rar se sincronizează ceea ce credem noi că le-ar aduce fericirea cu ce le aduce de fapt asta.
„Orice așteptări avem despre noi sau despre ceilalți sunt doar iluzii despre ce credeam că ar trebui să se întâmple. Construim filme despre viitor, despre comportamentul sau rezultatele pe care ar trebui să le aibă ceilalți dar sunt de fapt proiecțiile noastre – ce ne-am dori noi să fim, să avem sau să devenim (sau ce vrem ca ceilalți să devină pentru ca noi să putem fi fericiți).Asta se întâmplă pentru că nu ne simțim „suficient de…” și punem viziunea personală în spatele celor din jurul nostru. Așa ajungem să ne așteptăm ca ei să ne împlinească visul, ca ei să se conformeze așteptărilor noastre și să nu ne facă să ne schimbăm, ci să se muleze pe noi, exact așa cum suntem”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Psiholog: Cea mai mare durere o producem atunci când punem presiune ca persoana de lângă noi să devină ce vrem noi, nu ceea ce îi este menit să devină.
Mai mult decât atât, specialistul este de părere că, de fiecare dată când punem responsabilitatea pentru împlinirea viselor noastre în spatele altora, îi obligăm „subtil” să se conformeze pentru a ne face fericiți.
„Lucrul acesta naște frustrări, durere și rușine în ceilalți pentru că fiecare dintre noi simțim ce ne este destinat și ce nu. Când mergem contra tuturor lucrurilor pe care le simțim, nu doar că ne face să credem că nu suntem adecvați pentru a fi iubiți, ci ne provoacă și o durere sufletească foarte mare”, declară psihologul Andra Tănăsescu.

Psiholog: Alege să faci o schimbare de paradigmă
„Lasă oamenii să fie cum simt să fie, acceptă-i, iubește-i pentru ceea ce sunt și mai degrabă cultivă o cultură a iubirii și a sprijinului necondiționat. Dezvoltă în tine o cultură a deschiderii, a autenticității în care toți din jurul tău să știe că pot apela la tine când au nevoi, o cultură în care le oferi spațiul să se descopere și în care să se simtă confortabil să împărtășească cu tine etapa în care se află, fără a se simți criticați, judecați sau forțați să arate altceva decât simt. Iar tu, înconjoară-te cu astfel de persoane: cei care te sprijină, te ascultă și îți sunt alături în etapele prin care treci. Cei care te urmăresc și îți oferă ajutorul dacă îl ceri, cei care îți dau libertatea să fii tu”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).
Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă, este Psiholog, Coach Wing Wave, Trainer NLP și Consultant Panorama Socială.

Citeste mai mult

Articole recente

TIMIȘOARA Vremea

Cele mai citite