Ne găsiți și pe:
pergole retractabile

Psihologie

Sfatul psihologului. „Fenomenul selfie“ ascunde trăsături psihopatice

Publicat

pe

Cu toate că fenomenul Facebook scade în popularitate în detrimentul surorii lui mai mici Instagram, fenomenul Selfie crește exponențial și nu dă semne că ar scădea în intensitate. Conform Infogram, peste 1 milioane de fotografii de tip selfie sunt încărcate zilnic în Social Media, cei mai mulți având vârste cuprinse între 18 și 24 de ani.

În opinia psihologului Lenke Iuhoș, pozele de tip selfie nu pun accentul pe noi – chiar dacă fotografia este despre noi – ci pe ceea ce cred alții despre noi, scopul final al acestui fenomen este să testeze acceptarea socială și popularitatea.

Totodată, specialistul în psihologia comportamentală consideră că selfiul este utilizat de adolescenți și nu numai pentru a începe să se cunoască mai bine pe ei înșiși, în principal prin prisma celorlalți. În literatura de specialitate se consideră că o imagine cât mai corectă despre noi este compusă din ceea ce credem noi despre noi, ce cred prietenii și familia despre noi și, desigur, ce cred cunoștințele îndepărtate și necunoscuții despre noi.
   
3 efecte negative ale selfie-ului

Selfie-iștii sunt mai narcisiști și mai puțin empatici.

“Bărbaţii cu vârste cuprinse între 18 și 40 de ani, printre cei care postează o mulțime de selfie-uri, există un număr mai mare de personalități narcisiste, adică extrem de auto-iubitoare și auto-centrate, dar și indivizi care prezintă trăsături psihopatice, care tind să acționeze impulsiv, fără empatie. Selfie-ul nu este o cauza a acestor trăsături, ci un efect, o exprimare a acestor trăsături de personalitate”, explică psihologul Lenke Iuhoș.

Selfie-urile obsesiv-compulsive sunt strigăte de ajutor.

“Selfie-ul oferă o oportunitate de neegalat de a observa strigătul la timp al adolescenților. Mulți tineri încearcă să atragă atenția asupra lor prin poze bine alese, deoarece nu sunt în măsură să facă acest lucru în viața reală. Dintr-o poză se pot extrage multe informaţii, care prin vorbe nu se pot spune – poziţia, haine, locaţie etc. Toate aceste elemente vor să anunțe despre ei un anume statut social, chiar dacă de cele mai multe ori este unul contrafăcut, aspirațional. Cu toate acestea, selfie-urile obsesiv-compulsive – câte 3-4-10 pe zi, sunt adevărate strigăte de ajutor, iar părinții trebuie să fie foarte atenți la aceste comportamente disfuncționale, deoarece lipsa de acceptare socială poate genera și stări serioase de depresie”, declară psihologul Lenke Iuhoș.

Selfie-ul nu ne ajută să ne facem prieteni, din contră.

“Cu toate că scopul aparent este o mai bună interacțiune socială, fenomenul selfie este, paradoxal, un boomerang al interacțiunilor sociale, un mijloc prin care vom ține oamenii la distanță. Aproape de fiecare dată, selfie-ul construiește o imagine distorsionată despre noi, deoarece dorește să scoată exagerat în lumină numai aspectele noastre pozitive, iar în cazul unor interacțiuni față în față, oamenii vor constata că imaginea pe care și-au făcut-o despre noi este eronată, iar numărul defectelor depăsește net numărul aspectelor pozitive pe care noi încercăm să le promovăm pe internet. Astfel, selfie-ul exagerat, o imagine bombastică pe care încercăm să ne-o construim pe termen lung în Social Media pot avea efecte total negative în ceea ce privește relațiile noastre sociale în lumea reală”, conchide psihologul Lenke Iuhoș.

Citeste mai mult
Click pentru a comenta

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Psihologie

DEZVOLTARE PERSONALĂ. 5 sfaturi ca să fii mai fericit

Publicat

pe

De multe ori vorbim despre fericire, suntem într-o continuă căutare, însă foarte rar găsim timp pentru a o defini cu adevărat.

Dintr-un punct de vedere filozofic, conceptul de fericire este deseori legat de ideea de a duce o „viaţă bună”, înfloritoare, plină de virtuți şi de excelenţă, mai degrabă decât de trăirea unor emoţii. Din perspectivă psihologică însă, fericirea este o stare mentală şi emoţională de bunăstare, legată de trăirea unor emoţii pozitive, dar care să aibă şi un sentiment de însemnătate şi satisfacţie, ca urmare a trăirii vieţii.

Mulți dintre noi presupun greșit că evenimentele majore din viață, fie ele pozitive sau negative, vor avea un impact de durată asupra fericirii noastre – de exemplu, câștigarea la loto sau pierderea unui loc de muncă. Cu toate acestea, studiile indică faptul că, după o perioadă relativ scurtă, oamenii tind să revină la un nivel emoțional similar celui dinaintea evenimentului.

Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză, afirmă „Circumstanţele sunt responsabile de doar 10% din nivelul personal de fericire. Studiile au demonstrat că, fără să ţinem cont de ce li se întâmplă oamenilor – fie că îşi pierd un membru sau câştigă la loto – nivelul lor de fericire tinde să revină la cel de dinainte de eveniment în aproximativ 2 luni. Acest fenomen se numeşte banda de alergare hedonică sau adaptarea hedonistă”.

Cercetările sugerează că aproximativ 50% din fericirea pe care o putem atinge aceasta este influențată de biologia noastră, în special prin trăsăturile de personalitate care sunt, în mare măsură, determinate genetic.

Aceste trăsături includ factori precum sociabilitatea, stabilitatea emoțională, activitatea și cinstea, care contribuie la felul în care experimentăm și exprimăm fericirea. De exemplu, persoanele cu o personalitate extrovertită sau stabile emoțional tind să aibă o viață mai satisfăcătoare și o capacitate mai mare de a face față stresului

Restul de 40% din fericirea noastră depinde de acțiuni și comportamente, precum alegerile zilnice, gândurile și relațiile pe care le avem. În această categorie intră crearea unor rutine sănătoase, dar și angajamentul în acte de  altruism sau ajutor față de ceilalți, care pot întări sentimentul de împlinire.

Chiar și simpla schimbare a activităților zilnice sau a mediului în care trăim poate să influențeze semnificativ starea de bine.

Astfel, deși genele noastre joacă un rol important în predispozițiile pentru fericire, alegerile și comportamentele conștiente pot contribui în mod semnificativ la îmbunătățirea acesteia:

1.Dezvoltă relații autentice. Oamenii care au relații apropiate cu familia și prietenii sunt de obicei mai fericiți. Interacțiunile sociale sunt esențiale pentru bunăstarea generală.

2.Experiențe noi și aventuri. În loc să te concentrezi doar pe bunuri materiale, încearcă să îți creezi amintiri prin experiențe. Acestea pot include călătorii, hobby-uri noi sau orice activitate care îți aduce bucurie. Când trăiești momente memorabile, savurându-le cu toți simțurile, crești nivelul de fericire, deoarece aceste experiențe te conectează la viață într-un mod autentic.

3.Ajută-i pe alții. Fericirea poate fi cultivată și prin acte de altruism. Studiile arată că cei care ajută pe alții — fie prin voluntariat, donații sau gesturi mici de bunătate — se simt mai împliniți și mai fericiți. Generozitatea întărește relațiile sociale și contribuie la un sentiment profund de satisfacție.

4.Adoptă o perspectivă pozitivă asupra adversității. Chiar și în fața dificultăților, oamenii care reușesc să-și regăsească sensul și să învețe din experiențele negative sunt, de obicei, mai fericiți. Adversitatea poate contribui la creșterea rezilienței, la dezvoltarea unei perspective mai largi asupra vieții și la întărirea optimismului.

5.Practică recunoștința. Recunoștința este un instrument puternic pentru creșterea fericirii. Mulți oameni care practică recunoștința regulat se simt mai fericiți și au o calitate a somnului mai bună. Poți începe prin a-ți nota lucrurile pentru care ești recunoscător, ceea ce îți poate schimba perspectiva asupra vieții. Studiile arată că cei care au practicat acest obicei timp de 6 săptămâni au raportat un nivel mai ridicat de fericire și o reducere a stresului și depresiei.

„Fericirea nu este o destinație finală, ci o practică continuă.Investind timp în activități care contribuie la dezvoltarea personală, în crearea de experiențe și în cultivarea unei perspective pozitive, putem să ne creștem considerabil nivelul de fericire pe termen lung”, ne asigură Eugen Popa.

Eugen Popa este unul dintre cei mai cunoscuţi şi bine pregătiţi traineri din România şi preşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză. De-a lungul carierei s-a specializat atât în metode de terapie și dezvoltare personală Occidentale (Hipnoză, NLP, Mindset, Habits, Psihologie Pozitivă) cât și Orientale (Meditație, Yoga, Spiritualitate), fiind astăzi un trainer holistic în toată puterea cuvântului. Studiile sale l-au purtat pe trei continente, în Europa, Asia și Statele Unite, iar până în prezent a susţinut conferinţe, traininguri şi workshop-uri în Thailanda, Statele Unite ale Americii, Brazilia, Turcia, Grecia, Anglia, Germania etc., la care au participat mii de oameni.

Citeste mai mult

Psihologie

Crăciunul în era consumerismului. Cum să scăpăm de stresurile din preajma sărbătorilor

Publicat

pe

De la începutul lunii decembrie, pare că toată lumea intră într-o frenezie. Pe măsură ce trece timpul, decorațiunile de Crăciun își fac apariția din ce în ce mai devreme în magazinele din întreaga țară.

Sărbătoarea generozității, conexiunii și păcii se transformă an de an în exces, agitație și stres. Cultura consumerismului asociată Crăciunului are un impact semnificativ asupra psihicului nostru, influențând atât starea noastră de bine, cât și percepția asupra sărbătorii. Acest fenomen este alimentat de așteptările sociale, marketingul agresiv și presiunea de a „trăi sărbătorile perfect.”

Angela Nuțu, psihoterapeut și coach: „Sărbătorile de iarnă reprezintă o perioadă plină de contraste emoționale. Pe de o parte, ele promit bucurie, conexiune și liniște, dar, în realitate, pentru mulți dintre noi, sunt asociate cu stres, presiuni sociale și epuizare emoțională. De la începutul lunii decembrie, suntem bombardați cu mesaje de marketing care ne îndeamnă să cumpărăm: cadouri „perfecte,” brazi „ideali” și decorațiuni „ca în reviste.” În această goană, mulți dintre noi simțim o presiune constantă să facem mai mult, să cheltuim mai mult și să arătăm că „ne descurcăm..”

Schimbarea de la tradiție la consumerism a fost graduală și strategică. În anii 1930, imaginea lui Moș Crăciun a fost popularizată de campanii publicitare ale unor branduri de renume, care au transformat un simbol din folclor într-o figură comercială. Aceasta a fost doar începutul unei exploatări sistematice a spiritului Crăciunului pentru a încuraja consumul.

După al Doilea Război Mondial, creșterea economică a dus la o accentuare a consumerismului. Crăciunul a devenit un pretext ideal pentru a vinde produse, de la cadouri și haine până la decorațiuni și tehnologii de ultimă generație.
Normele sociale și culturale au contribuit și ele la acest fenomen. A oferi cadouri scumpe sau a organiza mese festive a devenit un simbol al succesului și al afecțiunii, făcându-i pe mulți să se simtă obligați să cheltuiască mai mult decât își permit.

În acest fel pentru tot mai multe persoane, Crăciunul a devenit o perioadă de:

Stres financiar: Cheltuielile exagerate pe cadouri, decoruri și petreceri pot crea un dezechilibru în buget, ducând la anxietate și chiar la sentimente de vinovăție.

Perfecționism: Dorința de a avea „sărbători perfecte” pune o presiune uriașă asupra noastră.

Singurătate: Pentru cei care nu au familie sau prieteni apropiați, Crăciunul poate amplifica sentimentul de izolare. Rețelele sociale și reclamele care glorifică imaginea „Crăciunului în familie” contribuie la accentuarea aceastei dureri emoționale.

Anxietate socială: Întâlnirile de familie sau evenimentele festive pot fi copleșitoare pentru cei care se confruntă cu probleme de relaționare sau cu traume nerezolvate.

Există însă și câteva modalități simple prin care poți depăși această perioadă cu mai puțin stres și mai multă liniște interioară și bucurie.

Iată câteva sugestii care te pot ajuta să depășești agitația și consumerismul specific sărbătorilor, păstrând în același timp bucuria și pacea specifice acestor zile:

Planifică bugetul și respectă-l. Stabilește o sumă clară pentru cadouri și cheltuieli festive. Evită achizițiile impulsive care pot adăuga și mai mult stres financiar.

Alege cadouri personale și semnificative. Optează pentru daruri care arată afecțiune și implicare, precum experiențe, obiecte handmade sau gesturi simbolice.

Fii conștient de propriile așteptări. Mulți dintre noi pun presiune pe sine să aibă sărbători perfecte. Încearcă să fii conștient de aceste așteptări și să le relativizezi. Întreabă-te ce înseamnă cu adevărat pentru tine sărbătorile și care sunt momentele care te fac să te simți cu adevărat bine, nu doar ce se presupune că trebuie să faci.

Recunoaște presiunile sociale. Învață să spui „nu” invitațiilor sau cerințelor care îți depășesc limitele emoționale sau financiare.

Fă o pauză de la tehnologie. În perioada sărbătorilor,  rețelele sociale și e-mailurile pot crea o stare constantă de anxietate. Încearcă să îți limitezi timpul petrecut online și fii mai prezent în ceea ce se întâmplă în viața ta.

„Aceste mici schimbări de perspectivă ne pot ajuta să trecem prin această perioadă a sărbătorilor într-un mod mai calm, mai echilibrat și mai conștient de ceea ce contează cu adevărat. Pentru a trece cu bine peste acest „vârtej” de consumerism și agitație, trebuie să învățăm să stabilim limite clare, să ne concentrăm pe ceea ce este cu adevărat important și să punem accent pe calitatea relațiilor, nu pe cantitatea lucrurilor materiale”, concluzionează Angela Nuțu.

Angela Nuțu este Psihoterapeut și unul dintre cei mai cunoscuţi şi bine pregătiţi traineri din România, Vicepreşedinte al Asociaţiei Române de Hipnoză. Are experiență de peste 10 ani în domeniul comunicării și al instruirii adulților și de peste 15 ani în domeniul antreprenoriatului și al afacerilor. Membru Fondator al Asociației Române de Coaching, Formator acreditat ANC, Trainer acreditat NLP și  Psihoterapeut.

Citeste mai mult

Psihologie

PSIHOLOGIE. Perfecționismul – o mască a traumelor emoționale. Cum îl tratăm

Publicat

pe

În cultura modernă perfecționismul este adesea văzut ca o calitate. Mulți oameni îl asociază cu ambiția, performanța și succesul, însă, în spatele acestei fațade aparent pozitive, se poate ascunde o suferință profundă.

Perfecționismul nu este doar o dorință de a excela, ci poate fi un semn al unei traume nerezolvate, un mecanism de apărare împotriva fricii de eșec, respingere sau inadecvare.

Perfecționismul se manifestă printr-o dorință constantă și copleșitoare de a atinge standarde nerealist de înalte, atât în viața personală, cât și profesională. Persoanele perfecționiste își setează obiective imposibil de atins și tind să fie excesiv de critice cu ele însele atunci când nu le îndeplinesc. Aceste standarde sunt deseori imposibil de susținut, iar eșecul de a le atinge generează sentimente de rușine, vinovăție și neputință.

Despre teama de abandon, hipnoterapeutul Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză, afirmă “În multe cazuri, perfecționismul nu este un simplu stil de personalitate, ci un simptom al unei traume emoționale nerezolvate. Trauma nu trebuie neapărat să fie legată de un eveniment major, ci poate să provină din experiențe negative repetate din copilărie, cum ar fi critica constantă, lipsa afecțiunii sau a sprijinului emoțional, abuzurile sau nevoia de a fi „perfect” pentru a primi iubire și aprobare.

Persoanele care au trăit astfel de traume pot dezvolta convingerea că valoarea lor depinde de performanțele lor sau de percepția altora. Astfel, perfecționismul devine un mecanism de protecție împotriva durerii emoționale. „Dacă fac totul perfect, nu voi fi criticat” sau „Dacă sunt impecabil, voi fi acceptat și iubit” sunt gânduri frecvent întâlnite în mintea celor care au suferit traume.”

Cum se leagă trauma de perfecționism?

Perfecționismul este adesea răspunsul subconștient al unei persoane la traumele nerezolvate. În copilărie, mulți perfecționiști au învățat că trebuie să fie „perfecți” pentru a evita criticile sau pedepsele. Aceste experiențe timpurii le-au modelat convingerile despre sine și despre lumea din jur, determinându-i să creadă că singura modalitate de a evita respingerea sau durerea este să atingă mereu perfecțiunea.

De asemenea, trauma poate distorsiona percepția unei persoane asupra valorii proprii. În loc să vadă eșecurile ca pe o parte firească a vieții, ele sunt văzute ca dovezi ale inadecvării personale. Această convingere duce la o nevoie obsesivă de a dovedi constant că sunt „suficient de buni”.

Semne că perfecționismul ascunde o traumă

Frica de eșec extremă: Persoanele perfecționiste se tem intens de eșec. Eșecul nu este doar o greșeală minoră, ci o dovadă a lipsei lor de valoare. Această frică paralizantă le poate împiedica să încerce lucruri noi sau să își asume riscuri.

Autocritica exagerată: Cei care suferă de perfecționism tind să fie extrem de critici față de ei înșiși. Chiar și cele mai mici greșeli sunt percepute ca dezastre personale, iar vocea interioară este adesea una aspră și nemiloasă.

Nevoia constantă de aprobare: Perfecționiștii caută validare externă pentru a se simți demni și valoroși. În lipsa acesteia, se simt nesiguri și anxioși. Acest lucru poate fi legat de traumele din copilărie, când iubirea și aprecierea erau condiționate de comportament sau performanță.

Procrastinarea: Paradoxal, perfecționismul duce adesea la procrastinare. Teama de a nu putea face ceva perfect poate face ca o persoană să amâne sarcinile importante, de teama eșecului.

Oboseala emoțională și burnout-ul: Efortul constant de a menține standarde imposibile poate duce la epuizare emoțională și burnout. Perfecționiștii rareori simt satisfacție sau bucurie în realizările lor, deoarece întotdeauna consideră că „se putea mai bine”.

Cum poate fi tratat perfecționismul?

Acceptarea vulnerabilității: Învață să accepți că nu trebuie să fii perfect pentru a fi valoros. Eșecurile și imperfecțiunile fac parte din natura umană și sunt oportunități de creștere personală.

Reconfigurarea standardelor personale: Revizuirea standardelor și stabilirea unor așteptări mai realiste sunt esențiale. Odată ce înțelegi că perfecțiunea nu este o condiție pentru a primi iubire și respect, vei putea să îți stabilești obiective care sunt realizabile și sănătoase.

Exercițiul autocompasiunii: Învățarea autocompasiunii este crucială. Persoanele perfecționiste trebuie să își dezvolte o voce interioară mai blândă, care să le ofere sprijin și înțelegere în loc de critici aspre.

Terapie pentru traumă: Vindecarea traumelor din trecut este un pas esențial pentru a înțelege de unde provine perfecționismul. Prin identificarea și procesarea acestor experiențe dureroase, persoana poate începe să construiască o relație mai sănătoasă cu sine însăși.

„Perfecționismul poate părea, la suprafață, o dorință de excelență, dar în realitate, este adesea un mecanism de apărare dezvoltat în urma unei traume emoționale. Pentru a-l depăși, este necesară conștientizarea legăturii sale cu trauma și lucrul activ asupra vindecării emoționale. Prin terapie și schimbarea modului de gândire, persoanele perfecționiste pot învăța să își accepte imperfecțiunile și să își trăiască viața într-un mod mai autentic și mai sănătos”, ne asigură Eugen Popa.

Eugen Popa este unul dintre cei mai cunoscuţi şi bine pregătiţi traineri din România şi preşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză. De-a lungul carierei s-a specializat atât în metode de terapie și dezvoltare personală Occidentale (Hipnoză, NLP, Mindset, Habits, Psihologie Pozitivă) cât și Orientale (Meditație, Yoga, Spiritualitate), fiind astăzi un trainer holistic în toată puterea cuvântului. Studiile sale l-au purtat pe trei continente, în Europa, Asia și Statele Unite, iar până în prezent a susţinut conferinţe, traininguri şi workshop-uri în Thailanda, Statele Unite ale Americii, Brazilia, Turcia, Grecia, Anglia, Germania etc., la care au participat mii de oameni.

Citeste mai mult

Articole recente

TIMIȘOARA Vremea

Cele mai citite