Pregătirea copilului pentru noul an școlar nu este doar o provocare logistică, ci și una emoțională, iar ca părinte, trebuie să fii atent la toate aspectele acestei tranziții.

Tranziția de la vacanță la școală poate fi o perioadă marcată de stres și anxietate, iar abordarea acestor emoții este crucială pentru a asigura un început de an școlar pozitiv.

Angela Nuțu, psihoterapeut și coach: “ Un aspect fundamental în acest context este recunoașterea și validarea emoțiilor copilului. Copiii, în special cei mai mici, pot avea dificultăți în exprimarea anxietăților lor legate de școală. De aceea, este important să îi oferi un spațiu sigur în care să își poată exprima temerile fără teama de a fi judecat. Prin discuții deschise, poți ajuta copilul să identifice sursa anxietății sale, fie că este vorba despre teama de necunoscut, îngrijorări legate de performanța academică, sau anxietatea socială.”

Tranziția de la vacanța de vară la rutina zilnică de școală poate fi dificilă, dar cu puțină pregătire mentală, îi poți asigura o tranziție lină și un început de an școlar de succes. Iată câteva sfaturi practice pentru a-ți ajuta copilul să se adapteze mai ușor:

Încurajează dezvoltarea autonomiei și responsabilității

Una dintre cele mai bune modalități de a pregăti copilul pentru succesul în școală este să îl ajuți să devină mai autonom. Încurajează-l să își organizeze singur ghiozdanul, să își pregătească hainele pentru a doua zi și să își gestioneze temele. Aceste activități nu doar că îl vor face să se simtă mai încrezător, dar îi vor dezvolta și un simț al responsabilității care va fi esențial pe parcursul întregului an școlar.

Exersează noua rutină

Atât copiii, cât și adulții pot beneficia de exersarea noii rutine școlare cu 1-2 săptămâni înainte ca școala să înceapă. Fă o probă dimineața pentru a vedea cât timp îți ia ție și copiilor tăi să plecați de acasă. Acest lucru te va ajuta să estimezi cât de devreme trebuie să vă treziți și le va arăta copiilor ce să aștepte în fiecare zi de școală.

Stabilirea unor obiective pe termen lung și scurt

Ajută-l să își stabilească obiective clare pentru noul an școlar. Acestea pot include atât obiective academice, cum ar fi îmbunătățirea într-o anumită materie, cât și obiective personale, cum ar fi dezvoltarea unor noi prietenii sau participarea la activități extra.  Împărțirea obiectivelor mari în pași mai mici și mai ușor de gestionat poate face ca realizarea lor să pară mai accesibilă și mai puțin intimidantă.

Gestionarea anxietății de separare la copiii mici

Pentru copiii mai mici, anxietatea de separare poate fi o provocare majoră la începutul anului școlar. Este important să discuți deschis despre sentimentele lor și să le oferi asigurări că este normal să le fie dor de casă, dar că școala este un loc sigur și plin de oportunități. O strategie utilă poate fi crearea unui mic ritual de despărțire care să le ofere confort, cum ar fi un mesaj secret sau o strângere de mână specială înainte de a pleca la școală.

Importanța somnului și a unei rutine de dimineață eficiente

Un aspect adesea neglijat în pregătirea pentru noul an școlar este somnul. Asigură-te că are parte de un somn de calitate și de o rutină de dimineață care să nu fie stresantă. Lipsa somnului poate afecta capacitatea de concentrare și performanța academică, așa că stabilește o oră de culcare adecvată și respectați-o cu strictețe. În plus, o rutină de dimineață bine structurată poate reduce stresul și poate seta tonul pentru o zi productivă la școală.

Crearea unui echilibru între activitățile școlare și cele recreative

Este important să ajuți copilul să găsească un echilibru între studiu și timp liber. Participarea la activități extracurriculare, cum ar fi sporturile, muzica sau artele, nu doar că îmbogățește experiența școlară, dar oferă și oportunități de a dezvolta noi abilități și de a se relaxa. Încurajează-l să își dedice timp hobby-urilor și activităților recreative, deoarece acestea joacă un rol esențial în menținerea unei stări mentale sănătoase.

Recunoaște semnele de epuizare

Fiecare copil reacționează diferit la stresul școlar, iar unii pot deveni copleșiți mai ușor decât alții. Fii atent la semnele de epuizare, cum ar fi iritabilitatea, oboseala constantă sau pierderea interesului pentru activitățile care înainte îi făceau plăcere. În astfel de cazuri, este esențial să discuți cu copilul și să colaborezi cu profesorii sau cu un psiholog școlar pentru a găsi soluții care să îl ajute să se recupereze.

“Este important ca părinții să își amintească că emoțiile de început de an sunt complet normale și pot fi reduse cu o pregătire mentală înainte de ziua cea mare. La fel ca în multe alte situații, îngrijorările lor sunt adesea legate de frica de necunoscut. Discutând despre cum sunt lucrurile și ce va fi diferit, vei ajuta la reducerea temerilor copilului tău.” concluzionează Angela Nuțu.

Angela Nuțu este Psihoterapeut și unul dintre cei mai cunoscuţi şi bine pregătiţi traineri din România, Vicepreşedinte al Asociaţiei Române de Hipnoză. Are experiență de peste 10 ani în domeniul comunicării și al instruirii adulților și de peste 15 ani în domeniul antreprenoriatului și al afacerilor. Membru Fondator al Asociației Române de Coaching, Formator acreditat ANC, Trainer acreditat NLP și  Psihoterapeut.

Majoritatea dintre noi mâncăm ocazional peste măsură. Poate petreci o zi întreagă la mesele de sărbători, mănânci prea multe prăjituri sau mănânci floricele până te saturi la cinema.

Dar pentru unii oameni, această indulgență ocazională se transformă într-o tulburare de alimentație compulsivă atunci când mâncatul excesiv pare scăpat de sub control și se întâmplă în mod regulat. Este cea mai comună tulburare de alimentație, chiar dacă se vorbește cel mai puțin despre ea și rămâne adesea neînțeleasă și stigmatizată.

Este esențial să înțelegi că mâncatul compulsiv nu este doar despre exces, ci și despre o luptă profundă cu emoțiile și comportamentele alimentare care afectează fiecare aspect al vieții unei persoane.

Angela Nuțu, psihoterapeut și coach: „Tulburarea de mâncat compulsiv este caracterizată prin pierderea controlului asupra cantității de alimente ingerate, sentimentul că nu poți să te oprești, chiar și când ajungi să simți o stare de disconfort. Aceste episoade sunt adesea urmate de sentimente de vinovăție, rușine și stres, dar nu sunt urmate de comportamente de compensare. Cei care suferă de această tulburare se simt adesea jenați sau rușinați de episoadele de mâncat excesiv. De multe ori, încearcă să își restricționeze sau să își reducă drastic alimentația ca rezultat. Însă, acest lucru poate duce la dorințe și mai mari de a mânca și la un ciclu continuu de mâncat compulsiv.”

Tulburările de alimentație compulsivă sunt diferite de alte tulburări de alimentație precum bulimia și anorexia. Anorexia apare atunci când oamenii își restricționează sever cantitatea de mâncare pe care o consumă, adesea până la punctul de înfometare. Cei care suferă de bulimie se îmbuibă cu mâncare, dar apoi o elimină rapid prin vărsături sau exerciții fizice excesive. O persoană cu o tulburare de alimentație compulsivă nu prezintă aceste comportamente extreme.

Cine este cel mai expus riscului de a dezvolta o tulburare de alimentație compulsivă?

Tulburarea de alimentație compulsivă este mai comună la femei decât la bărbați. Persoane de orice vârstă pot avea această tulburare, dar este cel mai frecvent întâlnită la persoanele tinere și de vârstă mijlocie. Vârsta medie la care apare pentru prima dată este de aproximativ 25 de ani. Poate afecta persoane subponderale, supraponderale sau cu greutate medie.

Multe persoane cu o tulburare de alimentație compulsivă au o istorie lungă de diete. Au încercat și au eșuat în multe diete și pot avea o imagine corporală negativă ca rezultat. În timp ce țin dietă, își restricționează caloriile sau anumite alimente pentru o perioadă, dar apoi se întorc la vechiul mod de mânca. Este, de asemenea, mai comună la persoanele cu un nivel ridicat de stres în viața lor și care folosesc mâncarea pentru a acoperi emoțiile intense.

Ce provoacă mâncatul compulsiv?

Studiile efectuate până în prezent nu arată cu exactitate ce cauzează tulburarea de alimentație excesivă. Cercetătorii constată că tulburările de alimentație pot apărea din cauza unei combinații complexe de factori genetici, biologici, comportamentali, psihologici și sociali. Această combinație include gene specifice, biologia unei persoane, imaginea corpului și stima de sine, experiențe sociale, istoricul de sănătate a familiei și, uneori, alte boli de sănătate mintală.

Studiile sugerează că persoanele cu tulburare de alimentație excesivă pot folosi supraalimentarea ca o modalitate de a face față furiei, tristeții, plictiselii, anxietății sau stresului.

Cum știi dacă ai o tulburare de alimentație compulsivă?

Tulburarea de alimentație compulsivă este caracterizată în principal de o apariție regulată a consumului de cantități mai mari de mâncare decât ar consuma majoritatea oamenilor în situații similare.

Alte semne includ:

Senzația că nu poți controla comportamentul alimentar, de exemplu, nu te poți opri odată ce ai început să mănânci.

Consumul unor cantități mult mai mari de mâncare decât de obicei într-o perioadă scurtă de timp, cum ar fi două ore.

Mâncatul chiar și atunci când ești sătul sau nu îți este foame.

Mâncatul foarte rapid în timpul episoadelor de mâncat compulsiv.

Mâncatul până te simți inconfortabil de plin.

Mâncatul adesea singur sau în secret.

Sentimente de depresie, dezgust, rușine, vinovăție sau supărare legate de mâncat.

Persoanele cu tulburări de alimentație compulsivă devin adesea experte în ascunderea comportamentelor lor alimentare. Pot nega că există o problemă sau mint în legătură cu cantitatea de mâncare pe care o consumă.

Mâncatul compulsiv poate duce la obezitate, probleme articulare, boli de inimă, diabet de tip 2 și apnee în somn. Poate crește anxietatea, depresia și tulburările de consum de substanțe.

Cum este tratată tulburarea de alimentație compulsivă?

Depășirea oricărei tulburări de alimentație este o provocare, deoarece nu poți evita mâncarea sau situațiile sociale care includ mâncare.. Corpul tău are nevoie de mâncare pentru a supraviețui și a prospera. Totuși, recuperarea este posibilă și multe persoane reușesc să depășească complet mâncatul compulsiv.

Tratamentul trebuie să abordeze emoțiile legate de mâncatul compulsiv, inclusiv rușinea și imaginea de sine negativă. Recidiva este probabilă până când aceste aspecte sunt abordate și, de obicei, este necesar ajutorul profesional. O combinație de terapie cognitiv-comportamentală și un program sănătos de viață poate ajuta o persoană să facă față declanșatorilor, imaginii corporale negative și depresiei. Terapia ajută la recâștigarea sentimentului de control asupra comportamentelor și îmbunătăți abilitățile de gestionare a stresului.

Până ajungi la un specialist, iată câteva lucruri pe care le poți face imediat pentru a opri mâncatul compulsiv:

Identifică declanșatorii emoționali: Încearcă să observi ce emoții sau situații declanșează mâncatul compulsiv. Notează-le într-un jurnal și urmărește frecvența apariției lor.

Mănâncă conștient: Încearcă să mănânci mai încet, să savurezi fiecare mușcătură și să te concentrezi pe gustul și textura alimentelor. Acest lucru poate ajuta la reducerea impulsului de a mânca în exces.

Planifică mesele și gustările: Stabilește un program regulat de mese și gustări și încearcă să te ții de el. Acest lucru poate ajuta la reducerea senzației de foame care poate duce la mâncatul compulsiv.

Hidratează-te: Uneori, senzația de foame poate fi confundată cu setea. Asigură-te că bei suficientă apă pe parcursul zilei.

Evită tentațiile: Încearcă să nu păstrezi alimente nesănătoase în casă sau la îndemână. Dacă nu ai acces la ele, va fi mai puțin probabil să le consumi compulsiv.

Practică tehnici de relaxare: Tehnici precum meditația, respirația profundă sau yoga pot ajuta la reducerea stresului și anxietății, care sunt adesea declanșatori pentru mâncatul compulsiv.

Fii activ fizic: Exercițiile fizice regulate pot ajuta la reducerea stresului și la îmbunătățirea stării generale de bine, ceea ce poate diminua dorința de a mânca compulsiv.

Caută suport: Discută cu prietenii sau familia despre problema ta. Uneori, doar împărtășirea gândurilor și sentimentelor poate ajuta la reducerea comportamentului compulsiv.

Setează obiective realiste: Nu te aștepta să îți schimbi comportamentul peste noapte. Stabilește obiective mici și realizabile și recompensează-te pentru progresul făcut.

Evită dietele restrictive: Dietele foarte stricte pot crește dorința de a mânca compulsiv. Încearcă să ai o alimentație echilibrată și variată care să-ți ofere satisfacție și nutrienții necesari.

Aceste sfaturi pot fi un bun punct de plecare, dar este important să găsești ce funcționează cel mai bine pentru tine și să nu te descurajezi dacă nu vezi rezultate imediate.

„În cazul tulburării de alimentație compulsivă, atenția se concentrează adesea pe abordarea conexiunii comportamentale, emoționale și cognitive cu mâncarea înainte de orice altceva. Indiferent de tratamentul, terapia sau stilul de viață pe care îl alegi, deoarece va fi extrem de personalizat, este important este să găsești profesioniști care au experiență în tratarea tulburării de alimentație compulsivă”, concluzionează Angela Nuțu.

Angela Nuțu este Psihoterapeut și unul dintre cei mai cunoscuţi şi bine pregătiţi traineri din România, Vicepreşedinte al Asociaţiei Române de Hipnoză. Are experiență de peste 10 ani în domeniul comunicării și al instruirii adulților și de peste 15 ani în domeniul antreprenoriatului și al afacerilor. Membru Fondator al Asociației Române de Coaching, Formator acreditat ANC, Trainer acreditat NLP și  Psihoterapeut.

Adesea putem subestima relevanța experiențelor noastre din copilărie. De asemenea, putem subestima efectul pe care aceste experiențe îl au asupra noastră când devenim adulți. Copilăria constituie pilonul pe care ne construim personalitatea. Este modul nostru de a înțelege lumea din jurul nostru, relațiile, sentimentele și gândurile noastre.

Experiențele dureroase și stresante din copilărie pot lăsa o umbră lungă și întunecată asupra vieții de adult. Trauma din copilărie, fie că provine din abuz fizic, sexual, emoțional, neglijare sau din a fi martor la violență, poate avea un impact profund și de durată. Poate face dificilă formarea conexiunilor sănătoase, gestionarea emoțiilor și crește riscul problemelor de sănătate mintală.

Greutatea acestor experiențe poate crește dramatic șansa de a dezvolta dependențe în viața adultă. Dar există speranță. Oamenii pot depăși dependențele și își pot recâștiga viața, recunoscând și vindecând traumele adânc înrădăcinate din copilărie.

Despre impactul suferințelor din copilărie în calitatea vieții, hipnoterapeutul Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză, afirmă” Suferința din copilărie (trauma) are un impact profund asupra psihicului. Cei care au experimentat suferință în copilărie trăiesc adesea cu sentimente intense de frică, anxietate și hipervigilență. Sunt mereu în căutarea potențialelor amenințări. Adesea, văd lumea într-un mod distorsionat, ceea ce face dificil să aibă încredere în alții și să se simtă în siguranță în relații. Aceste gânduri și sentimente pot cauza stima de sine scăzută și un sentiment de inutilitate.”

Consecințele pe termen lung ale traumelor din copilărie netratate pot duce la:

• Anxietate
• Depresie
• Adicții
• Tulburare de stres post-traumatic (PTSD)
• Dificultăți în menținerea relațiilor sănătoase cu membrii familiei

Dacă trăiești cu consecințele emoționale și psihologice ale unei copilării traumatizante, există speranță. Iată șapte pași pentru a-ți vindeca trauma din copilărie și de a-ți recâștiga viața.

Recunoaște și acceptă trauma pentru ceea ce este. Victimele traumei din copilărie petrec adesea ani de ziled minimizând evenimentul sau negându-l, pretinzând că nu s-a întâmplat sau cedând sentimentelor de vinovăție sau autoînvinovățire.

Recâștigă controlul. Sentimentele de neajutorare pot persista în viața adultă și te pot face să te simți și să te comporți în continuare ca o victimă, determinându-te să iei decizii bazate pe suferințele trecutului. Când ești victimă, trecutul controlează prezentul tău. Va exista întotdeauna o luptă între trecut și prezent, dar atâta timp cât ești dispus să renunți la vechile cârje pe care le-ai folosit pentru a face față traumei, vei putea recâștiga controlul asupra vieții tale și să-ți vindeci durerea.

Caută sprijin și nu te izola. Un instinct natural pe care mulți supraviețuitori ai traumei îl au este să se retragă, devin introvertiți sau își ascund adevăratele sentimente, dar acest lucru înrăutățește întotdeauna lucrurile. O parte mare a procesului de vindecare este conectarea cu alte persoane, așa că fă eforturi pentru a-ți construi și menține relații și caută sprijin. Vorbește cu un membru de familie de încredere, un prieten și ia în considerare să cauți ajutorul unui terapeut.

Terapia poate fi un instrument esențial în vindecarea traumei din copilărie. Un terapeut specializat te poate ghida prin procesul de recunoaștere și procesare a traumelor tale. Prin terapie, poți învăța strategii eficiente de a face față, tehnici de relaxare și de gestionare a emoțiilor.

Ai grijă de sănătatea ta. Capacitatea ta de a face față stresului va crește dacă ești sănătos fizic. Stabilește o rutină zilnică care să-ți permită să te odihnești suficient, să ai o dietă echilibrată și să faci exerciții fizice regulat. Cel mai important, stai departe de alcool, tutun sau alte substanțe care îți modifică structura creierului. Acestea pot oferi o ușurare temporară, dar în mod inevitabil îți vor crește sentimentele de depresie, anxietate și izolare și pot agrava simptomele traumei.

Învață adevăratul sens al acceptării și renunțării. Doar pentru că accepți ceva nu înseamnă că îți îmbrățișezi trauma sau că ești de acord cu ceea ce ți s-a întâmplat. Acceptarea înseamnă că ai decis ce vei face cu ce ți s-a întâmplat. Poți decide să o lași să-ți conducă viața sau poți decide tu cum o transformi. Renunțarea nu înseamnă să te aștepți să se șteargă totul ca prin magie, ci presupune efortul conștient de a nu mai permite traumelor să-ți fure șansa de a trăi o viață mai bună.

Înlocuiește obiceiurile proaste cu unele bune. Obiceiurile proaste pot lua multe forme, cum ar fi negativitatea și neîncrederea constantă în alții, sau recurgerea la alcool sau droguri când sentimentele devin prea greu de suportat. Obiceiurile proaste pot fi greu de învins, mai ales când sunt folosite ca sprijin pentru a evita retrăirea durerii și traumei din copilărie. Un grup de sprijin sau un terapeut te poate ajuta să înveți instrumentele necesare pentru a învinge obiceiurile proaste și a le înlocui cu unele bune.

”Vindecarea nu este un drum drept, dar cu sprijinul potrivit și angajamentul tău față de proces, poți reconstrui o viață sănătoasă și împlinită. Te încurajez să continui să cauți ajutor și să îți acorzi timpul necesar pentru a te vindeca. Ai încredere în proces și în capacitatea ta de a te recupera și de a trăi o viață mai bună.”, concluzionează Eugen Popa.

Eugen Popa este unul dintre cei mai cunoscuţi şi bine pregătiţi traineri din România şi preşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză. De-a lungul carierei s-a specializat atât în metode de terapie și dezvoltare personală Occidentale (Hipnoză, NLP, Mindset, Habits, Psihologie Pozitivă) cât și Orientale (Meditație, Yoga, Spiritualitate), fiind astăzi un trainer holistic în toată puterea cuvântului. Studiile sale l-au purtat pe trei continente, în Europa, Asia și Statele Unite, iar până în prezent a susţinut conferinţe, traininguri şi workshop-uri în Thailanda, Statele Unite ale Americii, Brazilia, Turcia, Grecia, Anglia, Germania etc., la care au participat mii de oameni.