Ne găsiți și pe:

Psihologie

Sfatul psihologului. Durerea fizică se amplifică la supărare

Publicat

pe

Legătura dintre minte și corp este foarte strânsă, motiv pentru care nu trebuie să subestimăm impactul pe care emoțiile le pot avea asupra stării noastre de sănătate. Boala nu este aproape niciodată doar o perturbare de ordin biologic sau fizic, ea fiind cauzată sau întreţinută de starea mentală și cea emoțională, care pot declanșa sau agrava o boală fizică în orice moment.
În opinia cunoscutului psiholog Angela Nuțu, vicepreședintele Asociației Române de Hipnoză, funcția psihică este în strânsă legătură cu funcția organică, ceea ce înseamnă că ne exprimăm emoțiile prin procese și modificări fiziologice. Furia accelerează bătăile inimii și crește tensiunea arterială, frica provoacă palpitații ale inimii, veselia ne provoacă râsul care pune în mișcare o sumă de mușchi etc. S-a demonstrat științific faptul că factorii psihologici au influență asupra funcțiilor organismului și asupra tulburării acestor funcții.
“O boală care implică atât mintea cât și corpul este o tulburare psihosomatică. Boala psihosomatică este o reprezentare corporală a unor conflicte sau tulburări psihologice, care nu sunt exprimate la nivel mental/ psihologic. De exemplu, atunci când există o tristețe sau o furie neexprimată verbal sau comportamental, ele se vor manifesta la nivelul corpului, respectiv se vor concretiza în durere sau boală. Exemple clasice de boli psihosomatice sunt migrenele, gastrita, ulcerul, colonul iritabil, astmul sau dermatita”, explică psihologul Angela Nuțu.
Când suntem supărați, durerea fizică se amplifică
Totodată, specialistul afirmă că, la intersecția dintre factorii biologici si cei psihologici, intervine durerea – starea de disconfort până la chin, fără neapărat o cauză exterioară clar definită. În cazul durerii psihosomatice, componenta emoțională multiplică de multe ori efectele până când aceasta devine de nesuportat sau, dimpotrivă, reușește să o calmeze până la dispariţia completă. Potrivit oamenilor de știință, durerea ar stimula individul să îndeplinească acte de „luptă sau fugi” pentru a se proteja.
“Somatizarea se transformă astfel într-o formă de supraviețuire a individului, însă uneori relația cu simptomul devine atât de puternică încât persoana nu mai scapă de el (simptomul devine parte integrantă în viața individului). Din punct de vedere psihologic, există cu siguranță un beneficiu secundar al simptomelor în somatizare. În somatizare toate senzatiile de durere, suferință și disconfort sunt traduse și trăite direct în corp. Marele avantaj este că putem asculta ce ne spune corpul despre propria bunăstare, prin semnalele de alarmă trase, si putem lua din timp măsuri care sa ne readuca echilibrul”, declară psihologul Angela Nuțu.
Cum putem trata bolile psihosomatice?
Cel care suferă de o boală psihosomatică și merge în profunzimea ființei sale pentru a afla cauzele bolii respective, descoperă inevitabil cum obiceiurile zilnice, modul de a gândi și de a acționa au o influență majoră asupra apariției acestor boli. Anxietatea pe care o generează problemele de familie, stresul de la locul de muncă, educația copiilor, preocuparea pentru starea de sănătate și bunăstarea celor apropiați sunt factori care influențează în mod direct apariția bolilor psihosomatice.
“Se pare, deci, că ceea ce lipseşte ca trăsătură din viaţa psihosomaticului ar fi echilibrul, în orice fel de context. Chiar şi stilul de viaţă este adesea dezechilibrat, psihosomaticii fiind fie de un activism şi o ambiţie şi dorinţă de afirmare foarte puternice, si adesea perfectionism, fie cuprinși de apatie, cu tendinţe nostalgice şi de abandon. Nivelul emoțional și cel spiritual au un rol crucial în menținerea echilibrului în organism. Dacă microbii sunt respinsi de sistemul imunitar cu tratamentul potrivit, sentimentele provin din interior, unde nu avem atat de multe mijloace de apărare – pentru ca suntem singuri cu noi însine și pentru ca educația pe care o primim e adesea limitată în zona emoțională”, explică psihologul Angela Nuțu.
Echilibrul real nu constă în lipsa sentimentelor și stărilor negative, nici în lipsa totală a momentelor stresante sau dureroase, ci în controlul aparitiei si al intensității acestora. Atunci când starea noastră interioară evoluează între bucurie și tristețe fără să exagerăm sau să atingem limite, când învățăm să acceptăm și să tolerăm momentele proaste și tragediile vieții cotidiene și nu ne mai lăsăm doborâți de stres și anxietate, am făcut pași importanți pe drumul controlului emoțional.
Sfaturile psihologului Angela Nuțu pentru a face față bolilor psihosomatice
  • Reprimarea emoțiilor îți poate îmbolnăvi corpul.  Practică sinceritatea emoțională în fiecare zi. Fii asertiv dar nu uita că a stabili limite cu privire la ceea ce tolerezi și ceea ce nu, face parte din sănătatea ta emoțională
  • Rezervă cel puțin o oră în fiecare zi doar pentru tine însuți. Fă o prioritate din propria ta persoană, oferă-ți timp de reflecție și interiorizare.
  • Practică tehnici de gestionare a stresului și de relaxare. Exercițiile de respirație, meditația și yoga s-au dovedit a fi extraordinar de benefice pentru diminuarea stresului și anxietății.
  • Fii cât mai activ. Este deja foarte recunoscut faptul că efortul fizic are un efect calmant asupra stării interioare.
“Peste 90 % din tot ceea ce facem, facem în mod automat, inconștient. Subconștientul este cel care controlează și dirijează bătăile inimii, funcția fiecărui mușchi, producția și secreția endocrină și a neurotransmițătorilor, funcția fiecărei celule din organism și starea noastră emoțională. Așadar, cu subconștientul avem de lucru dacă ne dorim să ținem sub control și să ne vindecăm de durerile și bolile psihosomatice. Hipnoza este deja recunoscută ca fiind una dintre cele mai eficiente dar și rapide metode de lucru cu subconștientul pentru ameliorarea sau rezolvarea oricărui tip de probleme cu care ne confruntăm”, explică specialistul.
Cum putem folosi hipnoza în gestionarea durerilor psihosomatice?
  • Hipnoza poate ajuta la eliminarea deprinderilor și comportamentelor dăunătoare și la adoptarea unui stil de viață sănătos
  • Reducerea simptomelor în cazul durerilor cronice.
  • Combaterea durerii: se poate scădea intensitatea durerilor cronice și pacientul poate fi ajutat să suporte mai bine orice tip de intervenție medicală.
  • Relaxarea are efecte benefice aupra sistemului neuro-vegetativ, care vor contribui la reducerea unor simptome cardiovasculare, respiratorii, gastro-intestginale și dermatologice.

Psihologie

Sfatul psihologului. Auto-convingerea poate să devină auto-sabotaj

Publicat

pe

Psihicul nostru este nativ înzestrat cu dorința de a găsi în interiorul și în exteriorul nostru argumente pentru a dovedi că „avem dreptate”, atunci când credem un anume aspect, iar convingerile noastre ne focusează atenția asupra acelor aspecte din jurul nostru care le susțin.
Dacă avem convingerea că viață este grea, vom observa aspectele legate de obstacole, iar dacă avem convingerea că viață este ușoară, vom observa resurse și oportunități; și totul vine în sprijinul nevoii psihicului de a ne da dreptate.
În opinia cunoscutului psiholog Laura Maria Cojocaru, atitudinea de “auto-convingere” devine sabotaj în 2 cazuri:
(1) în relația cu sine. “Dacă insist să cred că nu știu, nu pot, nu mă descurc, nu merit etc., voi observa în jurul meu, în diverse contexte și în atitudinea oamenilor, exact elementele care-mi vor confirma convingerile. Ba chiar voi avea tendința că și aspectele neutre să le iau personal și să le interpretez ca fiind din zona de neplăcere. Și asta se întâmplă doar pentru că acolo este atenția și imaginația mea!”, explică psihologul;
(2) în relațiile cu ceilalți. “Dacă insist să cred că ceilalți nu mă văd, apreciază, înțeleg, acceptă, iubesc, susțin, respectă, că au ceva personal cu mine, voi observa în atitudinea lor exact elementele care-mi vor confirma convingerile. Mai mult, prin reacția mea la ceea ce spun, simt, fac ei, pot chiar să-i determin să-mi răspundă exact din „povestea” care-mi displace”, declară Laura Maria Cojocaru.
Când este utilă această atitudine de „auto-convingere”? 
Psihologul Laura Maria Cojocaru consideră că această atitudine de “auto-convingere” este utilă în viața noastră atunci când convingerile noastre ne ajută să creștem, să evoluăm, să ne menținem motivația către atingerea obiectivelor, să fim flexibili, să putem acceptă, ierta, iubi, respecta pe ceilalți sau chiar pe noi înșine. Astfel, “auto-convingerea” poate fi utilă atunci când alegem 5 aspecte de bază:
  1. Credința: să credem în noi înșine și în propriile resurse, să credem în viață, să credem că fiecare „problemă” are cel puțin o soluție.
  2. Flexibilitatea: să rămânem flexibili în a păstra ce este util în convingerile noastre și a schimba ce nu ne mai este de folos.
  3. Acceptarea: să acceptăm că părerea noastră nu este singură valabilă și că putem găși modalități de gândire care să ne aducă mai aproape de rezultat.
  4. Curiozitatea: să rămânem curioși în a descoperi noi și noi variante mai rapide, mai ușoare și mai plăcute pentru atingerea obiectivelor.
  5. Creativitatea: să ne folosim creativitatea pentru a construi ceva nou și mai bun, plăcut și/sau potrivit pentru noi.
Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației ”Generația Iubire” este Psihoterapeut şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică.

Citeste mai mult

Psihologie

Sfatul psihologului. Cum să recunoști o persoană lipsită de încredere în sine

Publicat

pe

Încrederea de sine este principalul obstacol în realizarea dorințelor oamenilor, iar efectele lipsei de încredere în sine se manifestă în 3 locuri: pe chip, prin fapte și prin iluzii.
În opinia psihologul Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii, lipsa de încredere dereglează prezentul și viitorul omului, iar acesta poate ajunge să-și piardă familia, jobul și lucrurile dragi lui pentru că nu face efortul de a le menține, adică să investească energie și sugestii pozitive în ele.
“Astfel, omul care nu-și alege cuvintele interioare și trăiește în iluzii, va fi nemotivat și neantrenat pentru că sugestiile sale îi taie constant din orice elan ar avea. Omul care-și alege cuvintele interioare se apropie de realitate pentru că o modifică și o ajută prin însăși puterea cuvintelor sale. Omul care are încredere în el, înțelege că el este izvorul manifestărilor din viața sa. Omul care nu are, înțelege că alții sunt izvorul și alții trebuie să-i facă una sau altă. Prima merge spre sănătate, a două spre nebunie”, explică specialistul.
Totodată, psihologul Alexandru Pleșea afirmă lipsa de încredere a unui om este foarte ușor de identificat, deoarece se manifestă prin 3 modalități foarte vizibile din exterior:
1. Lipsa de încredere pe chipul omului. “Musculatura feței, mișcările gurii, nasul, fruntea, sunt primele care se disting atunci când purtătorul nu are încredere în el: mușchii feței sunt mai încordați; mișcările gurii mai mici, nedeschizându-se gura suficient atunci când se vorbește, pare că bolborosește cuvintele; nasul care nu trage aer mai puternic, nevitalizând interiorul; fruntea care emite primele linii sau riduri de la atâtea momente de încruntare, dileme sau situații grele de viață”, afirmă psihologul.
2. Lipsa de încredere de sine prin faptele omului. “Fără încredere, omul face mai puțin, iar cu încredere, mai mult. Încrederea este energia care materializează mai rapid dorința. În fapte, lipsa încrederii de sine se manifestă prin nematerializarea gândurilor și vorbelor, pentru că mintea este cea care pune piedică prin formarea ei precedentă: nu sunt suficient de inteligent, nu am suficiente Resurse, nu mă simt competent etc.”, explică Antrenorul Minții.
3. Lipsa de încredere de sine prin iluziile omului.  “Aceasta este întâlnită la cei mai mulți oameni în lume. Încrederea de sine fără iluzii este să faci tot ce este mai bine pentru tot ce ai în fața ta. Încrederea de sine cu iluzii este să faci ce poți pentru ce este în fața ta, gândindu-te la altceva în timp ce faci (dacă speli vase, te gândești la planul de mâine; dacă muncești, te gândești la ieșirea de diseară etc). Un astfel de comportament este împotriva dorințelor reale de a materializa, pentru că mintea stă ocupată cu ce nu este în fața omului. Astfel, încrederea de sine este iluzie”, conchide psihologul Alexandru Pleșea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minții.

Citeste mai mult

Psihologie

Sfatul psihologului. Cum să-ți faci un selfie ca la carte

Publicat

pe

Selfie a devenit la fel de omniprezent ca și McDonald’s – nu poți să călătorești nicăieri fără să vezi pe cineva care-și face selfie sau care flutură un selfie stick.
Selfie-ul poate fi distractiv și duce la unele dintre cele mai hazlii amintiri dintr-o excursie, atâta timp cât se respectă anumite reguli de bun simț.
Trei din patru persoane consideră în mare parte acceptabil din punct de vedere social să-ți faci selfie în timp ce vizitezi un obiectiv turistic sau la un concert. De cealaltă parte, între 60 și 81% consideră inacceptabil să-ți faci selfie în baie sau în timpul unei înmormântări, potrivit unui studiu dat publicității de Statista.com.
În cazul selfie-ului în transportul public, la sală de gimnastică și în timpul mesei într-un restaurant, opiniile sunt împărțite.
Psihologul Lenke Iuhoș consideră că, dincolo de locurile unde este de bun simț sau nu să îți faci selfie, tinerii ar trebui să cunoască o serie de reguli de etichetă în ceea ce privește selfie-ul:
1. Cere prima dată permisiunea. “Dacă dorești să faci selfie doar cu tine, nu ai cui să-i ceri aprobarea. Totuși, dacă îți dorești un selfie cu cineva, cere-i mai întâi permisiunea, deoarece persoana cealaltă se poate considera lezată de gestul tău, mai ales atunci când este luat pe nepregătite: poate nu este aranjată, poate nu are starea necesară etc. În același timp, dacă dorești să postezi acea fotografie, cere-i înainte aprobarea, iar dacă nu este de acord cu acest lucru, respectă-i decizia”, explică psihologul Lenke Iuhoș.
2. Alege să faci selfie în locuri sigure. “Site-urile de știri sunt pline de articole cu tineri teribiliști care au făcut selfie în cele mai periculoase locuri și mulți dintre ei și-au găsit sfârșitul acolo. Din nefericire, a devenit la modă în rândul șoferilor să-și facă selfie sau să transmită live în timp ce se află la volan. Nu este nimic cool într-un gest periculos sau stupid”, afirmă psihologul.
3. Nu exagera cu selfie-urile pe Facebook sau Instagram. “Dacă îți faci selfie atunci când te trezești, atunci când dejunezi, la sală de forță, la masă cu prietenii, în fapt în orice moment al zilei, e alegerea ta. Totodată, să nu crezi că oamenii chiar își doresc să fie la curent cu orice faci secundă de secundă, minut de minut, ba chiar se vor simți exasperați de aceste postări. Momentele speciale sunt speciale în primul rând pentru că sunt rare. Nu îți transforma viața într-un lung șir de banalități de tip soap opera. Alege să imortalizezi momentele din viață cu adevărat speciale și postați-le pe acelea. Dă-le șansa oamenilor să vadă mai mult decât un narcisist, dă-le șansa să vadă că împărtășești cu ei momentele deosebite”, declară psihologul Lenke Iuhoș.
4. Oferă bunătate în locul superficialității. “Când vezi pe cineva mai puțin norocos decât tine, nu te opri brusc pentru a-ți face un selfie cu acea persoană pentru a le arăta prietenilor ce persoană generoasă ești. În schimbul unui banal selfie, poți face un gest frumos: oferă-i o pătură unei persoane fără adăpost ca să nu-i fie frig la noapte, ajută o persoană cu handicap care dorește să ia un produs de pe un raft superior sau ține ușa pentru o mamă tânără care se chinuie să țină și pachetele, dar și copiii de mână. Nu fă paradă cu gesturile frumoase, păstrează-le în suflet”, conchide psihologul Lenke Iuhoș.

Citeste mai mult

Articole recente

TIMIȘOARA Vremea

Cele mai citite