Ne găsiți și pe:

Psihologie

Sfatul psihologului. Durerea fizică se amplifică la supărare

Publicat

pe

Legătura dintre minte și corp este foarte strânsă, motiv pentru care nu trebuie să subestimăm impactul pe care emoțiile le pot avea asupra stării noastre de sănătate. Boala nu este aproape niciodată doar o perturbare de ordin biologic sau fizic, ea fiind cauzată sau întreţinută de starea mentală și cea emoțională, care pot declanșa sau agrava o boală fizică în orice moment.
În opinia cunoscutului psiholog Angela Nuțu, vicepreședintele Asociației Române de Hipnoză, funcția psihică este în strânsă legătură cu funcția organică, ceea ce înseamnă că ne exprimăm emoțiile prin procese și modificări fiziologice. Furia accelerează bătăile inimii și crește tensiunea arterială, frica provoacă palpitații ale inimii, veselia ne provoacă râsul care pune în mișcare o sumă de mușchi etc. S-a demonstrat științific faptul că factorii psihologici au influență asupra funcțiilor organismului și asupra tulburării acestor funcții.
“O boală care implică atât mintea cât și corpul este o tulburare psihosomatică. Boala psihosomatică este o reprezentare corporală a unor conflicte sau tulburări psihologice, care nu sunt exprimate la nivel mental/ psihologic. De exemplu, atunci când există o tristețe sau o furie neexprimată verbal sau comportamental, ele se vor manifesta la nivelul corpului, respectiv se vor concretiza în durere sau boală. Exemple clasice de boli psihosomatice sunt migrenele, gastrita, ulcerul, colonul iritabil, astmul sau dermatita”, explică psihologul Angela Nuțu.
Când suntem supărați, durerea fizică se amplifică
Totodată, specialistul afirmă că, la intersecția dintre factorii biologici si cei psihologici, intervine durerea – starea de disconfort până la chin, fără neapărat o cauză exterioară clar definită. În cazul durerii psihosomatice, componenta emoțională multiplică de multe ori efectele până când aceasta devine de nesuportat sau, dimpotrivă, reușește să o calmeze până la dispariţia completă. Potrivit oamenilor de știință, durerea ar stimula individul să îndeplinească acte de „luptă sau fugi” pentru a se proteja.
“Somatizarea se transformă astfel într-o formă de supraviețuire a individului, însă uneori relația cu simptomul devine atât de puternică încât persoana nu mai scapă de el (simptomul devine parte integrantă în viața individului). Din punct de vedere psihologic, există cu siguranță un beneficiu secundar al simptomelor în somatizare. În somatizare toate senzatiile de durere, suferință și disconfort sunt traduse și trăite direct în corp. Marele avantaj este că putem asculta ce ne spune corpul despre propria bunăstare, prin semnalele de alarmă trase, si putem lua din timp măsuri care sa ne readuca echilibrul”, declară psihologul Angela Nuțu.
Cum putem trata bolile psihosomatice?
Cel care suferă de o boală psihosomatică și merge în profunzimea ființei sale pentru a afla cauzele bolii respective, descoperă inevitabil cum obiceiurile zilnice, modul de a gândi și de a acționa au o influență majoră asupra apariției acestor boli. Anxietatea pe care o generează problemele de familie, stresul de la locul de muncă, educația copiilor, preocuparea pentru starea de sănătate și bunăstarea celor apropiați sunt factori care influențează în mod direct apariția bolilor psihosomatice.
“Se pare, deci, că ceea ce lipseşte ca trăsătură din viaţa psihosomaticului ar fi echilibrul, în orice fel de context. Chiar şi stilul de viaţă este adesea dezechilibrat, psihosomaticii fiind fie de un activism şi o ambiţie şi dorinţă de afirmare foarte puternice, si adesea perfectionism, fie cuprinși de apatie, cu tendinţe nostalgice şi de abandon. Nivelul emoțional și cel spiritual au un rol crucial în menținerea echilibrului în organism. Dacă microbii sunt respinsi de sistemul imunitar cu tratamentul potrivit, sentimentele provin din interior, unde nu avem atat de multe mijloace de apărare – pentru ca suntem singuri cu noi însine și pentru ca educația pe care o primim e adesea limitată în zona emoțională”, explică psihologul Angela Nuțu.
Echilibrul real nu constă în lipsa sentimentelor și stărilor negative, nici în lipsa totală a momentelor stresante sau dureroase, ci în controlul aparitiei si al intensității acestora. Atunci când starea noastră interioară evoluează între bucurie și tristețe fără să exagerăm sau să atingem limite, când învățăm să acceptăm și să tolerăm momentele proaste și tragediile vieții cotidiene și nu ne mai lăsăm doborâți de stres și anxietate, am făcut pași importanți pe drumul controlului emoțional.
Sfaturile psihologului Angela Nuțu pentru a face față bolilor psihosomatice
  • Reprimarea emoțiilor îți poate îmbolnăvi corpul.  Practică sinceritatea emoțională în fiecare zi. Fii asertiv dar nu uita că a stabili limite cu privire la ceea ce tolerezi și ceea ce nu, face parte din sănătatea ta emoțională
  • Rezervă cel puțin o oră în fiecare zi doar pentru tine însuți. Fă o prioritate din propria ta persoană, oferă-ți timp de reflecție și interiorizare.
  • Practică tehnici de gestionare a stresului și de relaxare. Exercițiile de respirație, meditația și yoga s-au dovedit a fi extraordinar de benefice pentru diminuarea stresului și anxietății.
  • Fii cât mai activ. Este deja foarte recunoscut faptul că efortul fizic are un efect calmant asupra stării interioare.
“Peste 90 % din tot ceea ce facem, facem în mod automat, inconștient. Subconștientul este cel care controlează și dirijează bătăile inimii, funcția fiecărui mușchi, producția și secreția endocrină și a neurotransmițătorilor, funcția fiecărei celule din organism și starea noastră emoțională. Așadar, cu subconștientul avem de lucru dacă ne dorim să ținem sub control și să ne vindecăm de durerile și bolile psihosomatice. Hipnoza este deja recunoscută ca fiind una dintre cele mai eficiente dar și rapide metode de lucru cu subconștientul pentru ameliorarea sau rezolvarea oricărui tip de probleme cu care ne confruntăm”, explică specialistul.
Cum putem folosi hipnoza în gestionarea durerilor psihosomatice?
  • Hipnoza poate ajuta la eliminarea deprinderilor și comportamentelor dăunătoare și la adoptarea unui stil de viață sănătos
  • Reducerea simptomelor în cazul durerilor cronice.
  • Combaterea durerii: se poate scădea intensitatea durerilor cronice și pacientul poate fi ajutat să suporte mai bine orice tip de intervenție medicală.
  • Relaxarea are efecte benefice aupra sistemului neuro-vegetativ, care vor contribui la reducerea unor simptome cardiovasculare, respiratorii, gastro-intestginale și dermatologice.

Citeste mai mult
Click pentru a comenta

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Psihologie

Sfatul psihologului. Cum să nu ne sabotăm fericirea

Publicat

pe

Rănile de abandon și de respingere devin uneori atât de banale încât apelăm la toate schemele din „carte” pentru a ne ține departe de fericire înainte ca ea să aibă șansa de a prinde măcar contur. Adesea observăm, din păcate, oameni care își sabotează propria fericire tocmai pentru că asta reprezintă de fapt ieșirea din zona de confort.

Potrivit psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), unii dintre noi avem niște bagaje atât de grele în spate, încât orice ar presupune să ne ușureze greutatea reprezintă o amenințare adusă modului în care ne-am obișnuit să ne trăim viața. Pentru că asta a devenit firesc pentru noi, fericirea ajunge să fie amenințarea și obișnuitul îl găsim mai degrabă sub forma abandonului (la propriu sau emotional), tradărilor, minciunilor, abuzului sau a lipsei de conexiuni autentice.

„Orice oportunitate de fericire, orice șansă la o iubire matură, echilibrată sau sănătoasă devine astfel lucrul care ne sperie mult mai tare decât o trădare extraordinar de evidentă. În felul acesta, în mod inconștient, de cele mai multe ori alegem exact acele situații și persoane care să ne țină în familiar. Cu alte cuvinte, căutăm exact „ingredientele” care nasc un nou dezastru familiar în viața noastră și întăresc atașamentul față de suferință. Și astfel, ne ținem în aceeași rutină a suferinței, fără iluzia riscului pe care l-ar presupune să trăim ceva diferit – chiar dacă toate semnele arată că este portrivit și de dorit pentru noi.

Cu cât analizăm totul și căutăm mai multe problemele, cu atât vom găsi mai multe. Cu cât despicăm firul în patru mai mult și punem paie pe foc, cu atât mai multe șanse avem să producem un nou dezastru în viața noastră. Doar pentru că „pare prea bun ca să fie adevărat”, nu înseamnă că așa este. Uneori pare prea bun doar pentru că este complet nou și diferit de tot ce am trăit, iar asta ne sperie. Prin definiție, nu este nici mai bun nici mai rău, ci doar diferit. Iar, diferit este egal cu pericol, dacă așa ne lăsăm să credem.

Când vom schimba definiția lui „diferit” în altceva, ne vom da în sfârșit ocazia de a trăit experiențe noi, mai bune, care să ne aducă fericirea de care am fost privați la un moment dat în viața noastră”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).

Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă, este Psiholog, Coach Wing Wave, Trainer NLP și Consultant Panorama Socială.

Citeste mai mult

Psihologie

Sfatul psihologului: Efectele lipsei de încredere în sine

Publicat

pe

Tezaurul uriaș, pe care omul îl deține, este pierdut prin mai multe metode pe care le poate observa zilnic în activitățile sale, cum spune el: importante. Acesta este format tot din anumite materiale, doar că nu sunt externe lui, ci interne, intrinseci. Acestea sunt aptitudinile lui de a face, gândi, mișca, răbda, simți etc.

Potrivit psihologului Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii, aceste valori cresc sau se pierd în funcție de numărul de ocazii cu care sunt folosite. Unul care le folosește, fiind lucrător într-o fabrică, le va dezvolta mai puțin decât unul care le muncește mai mult timp fiind arhitect, preot sau inventator.

„Tezaurul lui corespunde cu transformarea momentului într-unul de virtute: de la visător la prezent, de la nerăbdător la răbdător, de la leneș la muncitor, de la bârfitor la introspectiv, de la neatent la vigilent, de la fricos la curajos. Toate aceste transformări sunt lepădarea de ce ai fost, pentru ce vrei să devii. Ele sunt oportunități de creștere a încrederii de sine, adică de a face orice simte, vrea, gândește omul. Netransformarea acestora și lăsarea momentului fără la a-l ridica în virtute, este drumul spre înapoi, nu spre înainte. Astfel, lipsa încrederii de sine începe, ca un șarpe viclean, să te strângă în puterile sale proprii, fără a-i ști încă puterea. Cu toate astea, având încă loc să respiri, însăși acțiunile tale zilnice nefiind pentru expansiune și ieșirea din puterea lui, ci fiind încet și sigur absorbit de ce fac alții, nu de ce vrei tu, te vei trezi din ce în ce mai înlănțuit. Însăși atenția în afara ta mai des și mai puțin în tine, este strângerea șarpelui care se va simți curând”, explică psihologul Alexandru Pleșea.

Efectele lipsei de încrederii de sine sunt observabile cu ușurință:
1.    Vorbesc prea mult despre mine și mai puțin despre alții
2.    Caut sa strâng fără să dau
3.    Apar cu masca zâmbetului, ca în social media, în loc să arăt cum arăt de fapt
4.    Îmi deschid cuvintele doar dacă sunt întrebat
5.    Zic multe și fac puține și, mai ales, uit de dorințele mele.
6.    Închid porțile oportunităților pentru că nu investesc încredere în alții (neavând în mine)
7.    Ies în evidență prin bunuri materiale, nu prin fapte sau virtuți
8.    Construiesc doar imaginea exterioară, fără să caut practici pentru sufletul meu
9.    Uit de responsabilitatea pe care o asum: căsătorie, job, copii, parteneriate
10.  Îmi otrăvesc, din pură ignoranță și neatenție, corpul cu substanțe plăcute și toxice sau cu emisiuni amuzante și neproductive viitorului meu
11.  Nu dau tot ce pot da acum, în acest moment. Doar fac ce am făcut ieri.

Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii, este sociolog, psihoterapeut, hipnoterapeut şi trainer în programare neuro-lingvistică.

Citeste mai mult

Psihologie

Sfatul psihologului. Cum să evităm problemele dintr-o relație

Publicat

pe

În prezent, expresia „relație toxică” este folosită atât de des încât aproape că orice relație are un conflict mai mare ajunge să fie etichetată astfel. În cadrul relațiilor toxice, conexiunea și comunicarea dintre parteneri este deficitară sau lipsește, cel puțin unul dintre parteneri are un comportament dăunător sieși sau celuilalt, iar aceasta se concentrează pe nevoi, atașamente nesănătoase, șantaj, abuz, conflicte, tensiune etc.
Potrivit psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), un conflict sau câteva discuții în contradictoriu nu o fac să fie relație toxică, iar discuțiile în contradictoriu sunt sănătoase și, dacă sunt făcute cu cap, pot chiar să întărească mult conexiunea dintre parteneri.
Totuși, specialistul afirmă că primele lucruri care ne vin în minte atunci când vorbim de probleme în relații sunt: nevoia de validare, nevoia de a fi acceptați, frica de singurătate, teama de abandon, probleme de relaționare cu părinții, atașamente nesănătoase, obsesii, fixații, adicții etc.
“Din ce am observat până acum, dincolo de orice răspuns logic care ne vine în minte tuturor, aproape în mod spontan, există o setare mult mai interesantă în spate. În spatele tuturor acelor nevoi și atașamente care ne fac să stăm în relații toxice, stă o atitudine orientată foarte greșit: (1) pornim pe ideea ca partenerul să ne placă, nu ca să aflăm dacă nouă ne place; (2) ne concentrăm să îl convingem pe celălalt de adevărul nostru, să îl convingem să ne accepte, în condițiile în care noi habar nu avem dacă ne place cu adevărat acea persoană, (3) focusul pus pe „celălalt trebuie să mă placă cu orice preț” în loc de „hai să văd dacă îmi place această persoană și dacă rezonăm” este adevărata sursă a suferinței; (4) pentru că ne concentrăm pe modalități de a ne face plăcuți, uităm de noi și de propriile noastre nevoi, vise și dorințe. Din acest motiv, ne trezim la un moment dat într-o relație care ne provoacă durere, doar pentru că ne-am neglijat pe noi înșine. Ne-am trădat pe noi, ne-am băgat într-o cutiuță de unde nu ne dăm dreptul de a alegem. Partea din noi care ar putea face alegerea corectă a partenerului este legată de mâini și de picioare, în timp ce noi facem toate eforturile să convingem pe alții cât suntem de minunați”, explică psihologul Andra Tănăsescu.
Reversul medialiei
Totuși, odată ce începem să căutăm lucrurile care să ne aducă nouă bucurie, persoane alături de care noi să simțim cum creștem, cum înflorim și ne bucurăm, suferința dispare. Iar lucrul acesta este valabil în orice domeniu al vieții noastre.
“Interviurile pentru angajare – emoțiile puternice apar la frica unei respingeri, care vin din focusul pe ce va zice cel care ne ia interviu. Interviurile pentru admitere – gândurile de genul „dacă nu o să le placă ce spun, dacă nu o să îi conving, dacă o să considere că nu am ce căuta la ei” sunt tot din focusul pe EI, în loc de EU.
Întâlnirile de afaceri sau întâlnirile romantice – dacă pornim cu gândul „oare o să mă placă”, intrăm acolo cu capul plecat și numai încredere nu inspirăm. Normal că nu iese nimic bun. Dacă focusul este pe „celălalt TREBUIE să mă placă” în loc de „MIE, în primul rând, este nevoie să îmi placă”, te vei pierde cu firea și îl/o vei face să nu te placă.
Așadar, data viitoare când ieși la întâlnire sau mergi la interviu, pornește cu curiozitate și întreabă-te: Oare MIE o să îmi placă? Vreau ca această persoană / echipă să fie parte din viața mea? Mi-ar face plăcere și aș petrece timpul cu bucurie? Răspunsul ți-l vei da singur/ă în acel moment și va fi cel mai bun pentru tine!”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).
Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică INLPSI, este Psiholog, Trainer NLP Coach Wing Wave și Consultant Panorama Socială.

Citeste mai mult

Articole recente

TIMIȘOARA Vremea

Cele mai citite