Ne găsiți și pe:

Psihologie

Sfatul psihologului. Ce să faci să ai o muncă ușoară

Publicat

pe

Într-o societate profund consumeristă, specialiștii consideră că nu e important ce lucrezi, ci cum lucrezi. La școală mulți învățăm ce ni se predă, alții, mai isteți, învață cum să practice ce ni se predă. Cei din urmă învață procesul de practică, adaptabilitatea și creativitatea, cei dintâi doar învățătura sau informația.
În opinia psihologul Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii, în vremurile străvechi, munca era un privilegiu de a-ți cunoaște ființa și de a ajuta comunitatea, tribul sau familia, iar în vremurile noastre, din cauza faptului că nu mai știm cum să lucrăm, nu ne mai cunoaștem, respectiv nu ne mai ajutăm, nici pe noi, nici comunitatea, nici familia; și asta din cauză că, de cele mai multe ori, nu avem o direcție a muncii noastre, pentru că nu îi cunoaștem mecanismul de funcționare.
“Ca să învățăm cum să lucrăm, e nevoie să știm anumite legi umane. Nu cele de bun simt, care ni s-au tot băgat în cap, ci cele de funcționalitate umană. Legile umane sunt în manualele sacre, în toate religiile și arată înalta posibilitate de comportament a omului. Astfel, vedem că azi, în loc să ne comportăm cu Iubire într-un Job, ajutându-ne unii pe alții, învățând unii de la alții, noi urmăm doar Interesul – că așa e fashion, la modă și că așa e în Business. Direcția e la fel de bună, precum laptele nefiert la frigider. Joburile se deschid, sunt din ce în ce mai multe, pentru că oamenii se închid. Orice job are omul, daca o face doar in interes, îl va plictisi, dacă îl face pentru o anume virtute interioară, atunci îl va energiza constant”, explică psihologul Alexandru Pleșea.
8 lucruri care ne învață cum să lucrăm mai bine și, mai ales, să ne simți bine făcând-o
1. Nu gândi despre o sarcină de muncă (că e grea sau ușoară), ci doar caută să mergi mai mult în profunzimea ei – să o faci cât de bine poți.
2. Creează un ritual de începere și de terminare a zilei de lucru. Ex: cuvinte sacre, rugăciune, cântare, privitul soarelui, îmbrățișare, recunoștință pentru cineva etc.
3. Oprește mintea care pleacă în altă parte, ține atenția doar pe ce ai în față ta, orice lucrezi. Planurile le faci după muncă sau pentru realizare seară înainte să închizi ochii.
4. Simte-te pe tine în tine, când lucrezi. Prin asta vei transformă fiecare mândrie personală sau vanitate în demnitate și smerenie.
5. Orice muncești, învață prin muncă disciplina, cu suferință ei cu tot.
6. Ce muncești nu este cine ești (toată știința actuală zice pe dos, treaba lor)
7. Nu trebuie să iubești ce muncești, trebuie să știi că o faci în timp ce o faci. Dacă îți vezi mintea gândind, emoția
lucrând sau mâinile făcând, atunci vezi realitatea muncii tale, aici începe drumul spre virtute.
8. Prin muncă ai șansa să crești că om, enorm. Doar dacă vrei direcția asta. Orice muncești are sens, doar dacă înveți ceva din ea. Cu cât înveți acum, cu atât vei învața în viitor.

Citeste mai mult
Click pentru a comenta

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Psihologie

Sfatul psihologului. Cum să nu ne sabotăm fericirea

Publicat

pe

Rănile de abandon și de respingere devin uneori atât de banale încât apelăm la toate schemele din „carte” pentru a ne ține departe de fericire înainte ca ea să aibă șansa de a prinde măcar contur. Adesea observăm, din păcate, oameni care își sabotează propria fericire tocmai pentru că asta reprezintă de fapt ieșirea din zona de confort.

Potrivit psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), unii dintre noi avem niște bagaje atât de grele în spate, încât orice ar presupune să ne ușureze greutatea reprezintă o amenințare adusă modului în care ne-am obișnuit să ne trăim viața. Pentru că asta a devenit firesc pentru noi, fericirea ajunge să fie amenințarea și obișnuitul îl găsim mai degrabă sub forma abandonului (la propriu sau emotional), tradărilor, minciunilor, abuzului sau a lipsei de conexiuni autentice.

„Orice oportunitate de fericire, orice șansă la o iubire matură, echilibrată sau sănătoasă devine astfel lucrul care ne sperie mult mai tare decât o trădare extraordinar de evidentă. În felul acesta, în mod inconștient, de cele mai multe ori alegem exact acele situații și persoane care să ne țină în familiar. Cu alte cuvinte, căutăm exact „ingredientele” care nasc un nou dezastru familiar în viața noastră și întăresc atașamentul față de suferință. Și astfel, ne ținem în aceeași rutină a suferinței, fără iluzia riscului pe care l-ar presupune să trăim ceva diferit – chiar dacă toate semnele arată că este portrivit și de dorit pentru noi.

Cu cât analizăm totul și căutăm mai multe problemele, cu atât vom găsi mai multe. Cu cât despicăm firul în patru mai mult și punem paie pe foc, cu atât mai multe șanse avem să producem un nou dezastru în viața noastră. Doar pentru că „pare prea bun ca să fie adevărat”, nu înseamnă că așa este. Uneori pare prea bun doar pentru că este complet nou și diferit de tot ce am trăit, iar asta ne sperie. Prin definiție, nu este nici mai bun nici mai rău, ci doar diferit. Iar, diferit este egal cu pericol, dacă așa ne lăsăm să credem.

Când vom schimba definiția lui „diferit” în altceva, ne vom da în sfârșit ocazia de a trăit experiențe noi, mai bune, care să ne aducă fericirea de care am fost privați la un moment dat în viața noastră”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).

Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă, este Psiholog, Coach Wing Wave, Trainer NLP și Consultant Panorama Socială.

Citeste mai mult

Psihologie

Sfatul psihologului: Efectele lipsei de încredere în sine

Publicat

pe

Tezaurul uriaș, pe care omul îl deține, este pierdut prin mai multe metode pe care le poate observa zilnic în activitățile sale, cum spune el: importante. Acesta este format tot din anumite materiale, doar că nu sunt externe lui, ci interne, intrinseci. Acestea sunt aptitudinile lui de a face, gândi, mișca, răbda, simți etc.

Potrivit psihologului Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii, aceste valori cresc sau se pierd în funcție de numărul de ocazii cu care sunt folosite. Unul care le folosește, fiind lucrător într-o fabrică, le va dezvolta mai puțin decât unul care le muncește mai mult timp fiind arhitect, preot sau inventator.

„Tezaurul lui corespunde cu transformarea momentului într-unul de virtute: de la visător la prezent, de la nerăbdător la răbdător, de la leneș la muncitor, de la bârfitor la introspectiv, de la neatent la vigilent, de la fricos la curajos. Toate aceste transformări sunt lepădarea de ce ai fost, pentru ce vrei să devii. Ele sunt oportunități de creștere a încrederii de sine, adică de a face orice simte, vrea, gândește omul. Netransformarea acestora și lăsarea momentului fără la a-l ridica în virtute, este drumul spre înapoi, nu spre înainte. Astfel, lipsa încrederii de sine începe, ca un șarpe viclean, să te strângă în puterile sale proprii, fără a-i ști încă puterea. Cu toate astea, având încă loc să respiri, însăși acțiunile tale zilnice nefiind pentru expansiune și ieșirea din puterea lui, ci fiind încet și sigur absorbit de ce fac alții, nu de ce vrei tu, te vei trezi din ce în ce mai înlănțuit. Însăși atenția în afara ta mai des și mai puțin în tine, este strângerea șarpelui care se va simți curând”, explică psihologul Alexandru Pleșea.

Efectele lipsei de încrederii de sine sunt observabile cu ușurință:
1.    Vorbesc prea mult despre mine și mai puțin despre alții
2.    Caut sa strâng fără să dau
3.    Apar cu masca zâmbetului, ca în social media, în loc să arăt cum arăt de fapt
4.    Îmi deschid cuvintele doar dacă sunt întrebat
5.    Zic multe și fac puține și, mai ales, uit de dorințele mele.
6.    Închid porțile oportunităților pentru că nu investesc încredere în alții (neavând în mine)
7.    Ies în evidență prin bunuri materiale, nu prin fapte sau virtuți
8.    Construiesc doar imaginea exterioară, fără să caut practici pentru sufletul meu
9.    Uit de responsabilitatea pe care o asum: căsătorie, job, copii, parteneriate
10.  Îmi otrăvesc, din pură ignoranță și neatenție, corpul cu substanțe plăcute și toxice sau cu emisiuni amuzante și neproductive viitorului meu
11.  Nu dau tot ce pot da acum, în acest moment. Doar fac ce am făcut ieri.

Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii, este sociolog, psihoterapeut, hipnoterapeut şi trainer în programare neuro-lingvistică.

Citeste mai mult

Psihologie

Sfatul psihologului. Cum să evităm problemele dintr-o relație

Publicat

pe

În prezent, expresia „relație toxică” este folosită atât de des încât aproape că orice relație are un conflict mai mare ajunge să fie etichetată astfel. În cadrul relațiilor toxice, conexiunea și comunicarea dintre parteneri este deficitară sau lipsește, cel puțin unul dintre parteneri are un comportament dăunător sieși sau celuilalt, iar aceasta se concentrează pe nevoi, atașamente nesănătoase, șantaj, abuz, conflicte, tensiune etc.
Potrivit psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), un conflict sau câteva discuții în contradictoriu nu o fac să fie relație toxică, iar discuțiile în contradictoriu sunt sănătoase și, dacă sunt făcute cu cap, pot chiar să întărească mult conexiunea dintre parteneri.
Totuși, specialistul afirmă că primele lucruri care ne vin în minte atunci când vorbim de probleme în relații sunt: nevoia de validare, nevoia de a fi acceptați, frica de singurătate, teama de abandon, probleme de relaționare cu părinții, atașamente nesănătoase, obsesii, fixații, adicții etc.
“Din ce am observat până acum, dincolo de orice răspuns logic care ne vine în minte tuturor, aproape în mod spontan, există o setare mult mai interesantă în spate. În spatele tuturor acelor nevoi și atașamente care ne fac să stăm în relații toxice, stă o atitudine orientată foarte greșit: (1) pornim pe ideea ca partenerul să ne placă, nu ca să aflăm dacă nouă ne place; (2) ne concentrăm să îl convingem pe celălalt de adevărul nostru, să îl convingem să ne accepte, în condițiile în care noi habar nu avem dacă ne place cu adevărat acea persoană, (3) focusul pus pe „celălalt trebuie să mă placă cu orice preț” în loc de „hai să văd dacă îmi place această persoană și dacă rezonăm” este adevărata sursă a suferinței; (4) pentru că ne concentrăm pe modalități de a ne face plăcuți, uităm de noi și de propriile noastre nevoi, vise și dorințe. Din acest motiv, ne trezim la un moment dat într-o relație care ne provoacă durere, doar pentru că ne-am neglijat pe noi înșine. Ne-am trădat pe noi, ne-am băgat într-o cutiuță de unde nu ne dăm dreptul de a alegem. Partea din noi care ar putea face alegerea corectă a partenerului este legată de mâini și de picioare, în timp ce noi facem toate eforturile să convingem pe alții cât suntem de minunați”, explică psihologul Andra Tănăsescu.
Reversul medialiei
Totuși, odată ce începem să căutăm lucrurile care să ne aducă nouă bucurie, persoane alături de care noi să simțim cum creștem, cum înflorim și ne bucurăm, suferința dispare. Iar lucrul acesta este valabil în orice domeniu al vieții noastre.
“Interviurile pentru angajare – emoțiile puternice apar la frica unei respingeri, care vin din focusul pe ce va zice cel care ne ia interviu. Interviurile pentru admitere – gândurile de genul „dacă nu o să le placă ce spun, dacă nu o să îi conving, dacă o să considere că nu am ce căuta la ei” sunt tot din focusul pe EI, în loc de EU.
Întâlnirile de afaceri sau întâlnirile romantice – dacă pornim cu gândul „oare o să mă placă”, intrăm acolo cu capul plecat și numai încredere nu inspirăm. Normal că nu iese nimic bun. Dacă focusul este pe „celălalt TREBUIE să mă placă” în loc de „MIE, în primul rând, este nevoie să îmi placă”, te vei pierde cu firea și îl/o vei face să nu te placă.
Așadar, data viitoare când ieși la întâlnire sau mergi la interviu, pornește cu curiozitate și întreabă-te: Oare MIE o să îmi placă? Vreau ca această persoană / echipă să fie parte din viața mea? Mi-ar face plăcere și aș petrece timpul cu bucurie? Răspunsul ți-l vei da singur/ă în acel moment și va fi cel mai bun pentru tine!”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).
Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică INLPSI, este Psiholog, Trainer NLP Coach Wing Wave și Consultant Panorama Socială.

Citeste mai mult

Articole recente

TIMIȘOARA Vremea

Cele mai citite