Ne găsiți și pe:

Psihologie

Sfatul psihologului. Ce să faci să ai o muncă ușoară

Publicat

pe

Într-o societate profund consumeristă, specialiștii consideră că nu e important ce lucrezi, ci cum lucrezi. La școală mulți învățăm ce ni se predă, alții, mai isteți, învață cum să practice ce ni se predă. Cei din urmă învață procesul de practică, adaptabilitatea și creativitatea, cei dintâi doar învățătura sau informația.
În opinia psihologul Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii, în vremurile străvechi, munca era un privilegiu de a-ți cunoaște ființa și de a ajuta comunitatea, tribul sau familia, iar în vremurile noastre, din cauza faptului că nu mai știm cum să lucrăm, nu ne mai cunoaștem, respectiv nu ne mai ajutăm, nici pe noi, nici comunitatea, nici familia; și asta din cauză că, de cele mai multe ori, nu avem o direcție a muncii noastre, pentru că nu îi cunoaștem mecanismul de funcționare.
“Ca să învățăm cum să lucrăm, e nevoie să știm anumite legi umane. Nu cele de bun simt, care ni s-au tot băgat în cap, ci cele de funcționalitate umană. Legile umane sunt în manualele sacre, în toate religiile și arată înalta posibilitate de comportament a omului. Astfel, vedem că azi, în loc să ne comportăm cu Iubire într-un Job, ajutându-ne unii pe alții, învățând unii de la alții, noi urmăm doar Interesul – că așa e fashion, la modă și că așa e în Business. Direcția e la fel de bună, precum laptele nefiert la frigider. Joburile se deschid, sunt din ce în ce mai multe, pentru că oamenii se închid. Orice job are omul, daca o face doar in interes, îl va plictisi, dacă îl face pentru o anume virtute interioară, atunci îl va energiza constant”, explică psihologul Alexandru Pleșea.
8 lucruri care ne învață cum să lucrăm mai bine și, mai ales, să ne simți bine făcând-o
1. Nu gândi despre o sarcină de muncă (că e grea sau ușoară), ci doar caută să mergi mai mult în profunzimea ei – să o faci cât de bine poți.
2. Creează un ritual de începere și de terminare a zilei de lucru. Ex: cuvinte sacre, rugăciune, cântare, privitul soarelui, îmbrățișare, recunoștință pentru cineva etc.
3. Oprește mintea care pleacă în altă parte, ține atenția doar pe ce ai în față ta, orice lucrezi. Planurile le faci după muncă sau pentru realizare seară înainte să închizi ochii.
4. Simte-te pe tine în tine, când lucrezi. Prin asta vei transformă fiecare mândrie personală sau vanitate în demnitate și smerenie.
5. Orice muncești, învață prin muncă disciplina, cu suferință ei cu tot.
6. Ce muncești nu este cine ești (toată știința actuală zice pe dos, treaba lor)
7. Nu trebuie să iubești ce muncești, trebuie să știi că o faci în timp ce o faci. Dacă îți vezi mintea gândind, emoția
lucrând sau mâinile făcând, atunci vezi realitatea muncii tale, aici începe drumul spre virtute.
8. Prin muncă ai șansa să crești că om, enorm. Doar dacă vrei direcția asta. Orice muncești are sens, doar dacă înveți ceva din ea. Cu cât înveți acum, cu atât vei învața în viitor.

Psihologie

DEZVOLTARE PERSONALĂ. Meditația reglată ne scapă de stres

Publicat

pe

Viața în general poate fi solicitantă și agitată și, de la an la an, nivelurile de stres exponențial. Ce se întâmplă însă dacă am lua în calcul o modalitate de a ajunge la sursa emoțiilor și gândurilor noastre – creierul – și de a-l controla, astfel încât să putem atinge starea mentală dorită: memorie, concentrare, somn bun, relaxare, bucurie, liniște interioară etc.?

„Controlul minții” se referă în general la monitorizarea activității creierului și, în particular la schimbarea sau consolidarea tiparelor de unde cerebrale dorite.

Creierul este format din miliarde de celule specializate, printre care și neuronii. Neuronii comunică în permanență între ei, iar activitatea electrică emisă prin această comunicare poate fi detectată folosind o tehnică numită electroencefalografie sau EEG, cu senzori atașați la nivelul scalpului care se reglează în acele ”explozii” de energie și le înregistrează ca unde. Forma undei este diferită în stare de repaos față de momentul când cineva își folosește toată atenția și focalizarea asupra unui subiect, unei activități.

Potrivit psihologului Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), controlul undelor noastre cerebrale ar putea ajuta la optimizarea relaxării și productivității.

„După cum se știe, undele cerebrale pot fi modificate de diferiți stimuli externi, inclusiv stimularea auditivă.Iată câteva dintre beneficiile și funcțiile asociate cu frecvențele cheie ale undelor cerebrale: Gamma: învățare, concentrare și autocontrol, Beta: niveluri crescute de energie, concentrare, vigilență și gândire clară, Alfa: ajută la dureri de cap tensionate, memorie, anxietate ușoară și stări de flux creativ, Theta: poate ajuta procesarea emoțională, relaxarea profundă, intuiția, consolidarea memoriei, Delta/subdelta: poate ajuta la ameliorarea durerii, funcției imune, vindecării și somnului profund.

Creierul nostru folosește 13Hz (alfa crescut sau beta scăzut) pentru inteligența „activă”. Există persoane care prezintă deficiențe de învățare și probleme de atenție care au o deficiență de activitate de 13Hz în anumite regiuni ale creierului, care afectează capacitatea de a efectua cu ușurință sarcini de secvențiere și calcule matematice. Activitățile neuronilor cerebrali au informații bogate despre activitățile neuronale. Când neuronii sunt activați, ei produc impulsuri electrice. Până de curând, măsurarea undelor cerebrale a fost limitată la un mediu medical sau de laborator, deoarece necesită instrumente precum electroencefalografia (EEG) – prin care senzorii atașați la nivelul scalpului „citesc” undele cerebrale, similar cu modul în care monitorul ritmului cardiac ne citeste pulsul – sau neuroimagistica, care scanează creierul utilizând imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) sau altă tehnologie”, explică specialistul.

Cum ne controlăm undele cerebrale?

Psihologul Laura Maria Cojocaru este de părere că există o modalitate foarte simplă de a ne schimba undele cerebrale pentru a ne simți mai centrați și mai puțin stresați: meditația.

„S-a constatat că meditația regulată crește activitatea alfa și scade beta în stările de veghe, meditațiile mai scurte “începătoare”, fiind asociate cu undele alfa.

De asemenea, s-a demonstrat că îmbunătățește stările undelor gamma, ceea ce are sens, deoarece se crede că gama crește gradul de conștientizare și ne face să fim foarte în ton cu noi înșine și cu mediul nostru.” (Gândiți-vă la acest lucru ca mai mult la un scop avansat de meditație.). Dacă doriți să treceți la un anumit tip de undă cerebrală în timp ce vă angajați într-un anumit tip de sarcină – cum ar fi să atingeți undele alfa dacă nu puteți dormi sau atmosfera de flux theta în timp ce alergați – vă sugerăm să ascultați ritmurile binaurale, care sunt sunete în buclă care promovează stări specifice undelor cerebrale.

Le puteți găsi pe Youtube sau Spotify căutând tipul de undă cerebrală pe care o urmăriți, cum ar fi „bătăile theta binaurale”. Fie că suntem activi din punct de vedere mental, în stare de odihnă sau adormiți, creierul are întotdeauna un anumit nivel de activitate electrică.În timpul unui test, participanții au fost practicanți experimentați de meditație. Li s-a cerut să se odihnească, cu ochii închiși, timp de 20 de minute și să mediteze încă 20 de minute, în ordine aleatorie. Abundența și localizarea undelor cerebrale electrice lente până la rapide (delta, teta, alfa, beta) au furnizat un bun indiciu al activității creierului”, declară psihologul Laura Maria Cojocaru.

Atenție relaxată cu theta

Potrivit specialistului, în timpul meditației, undele theta au fost cele mai abundente în părțile frontale și medii ale creierului.

„Aceste tipuri de valuri provin probabil dintr-o atenție relaxată care monitorizează experiențele noastre interioare. Aici se află o diferență semnificativă între meditație și relaxare fără nicio tehnică specifică. Studiile anterioare au arătat că undele theta indică relaxare profundă și apar mai frecvent la practicienii cu meditație cu experiență. Sursa este probabil părțile frontale ale creierului, care sunt asociate cu monitorizarea altor procese mentale. Când măsurăm calmul mental, aceste regiuni semnalizează părțile inferioare ale creierului, inducând răspunsul de relaxare fizică care apare în timpul meditației”, conchide psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației ”Generația Iubire” este Psihoterapeut şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică.

Citeste mai mult

Psihologie

DEZVOLTARE PERSONALĂ. Sfaturi pentru cultivarea fidelității

Publicat

pe

Există foarte multe neclarități și dileme în jurul relației de cuplu. Majoritatea se întreabă care este „rețeta” perfectă pentru o relație armonioasă, echilibrată și plină de fericire și iubire. Din păcate, nu există o rețetă pentru asta și lucrurile nu sunt așa cum ne sunt prezentate în filmele sau cărțile de dragoste.

În opinia psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), iubirea este un proces organic, pe care dacă îl întreții, se usucă și își pierde viața în timp.

“Putem privi relația, printr-un exercițiu de imaginație, ca fiind o ființă vie, care se află în grija ambilor parteneri. Dacă fiecare dintre cei doi se implică activ și o hrănesc, îi oferă atenție, timp, grijă, iubire, afecțiune, răbdare, înțelegere și orice mai are nevoie, atunci și-au găsit rețeta de succes pentru a o ține în viață. Dacă, la pol opus, unul sau ambii uită să ofere relației grija și hrana de care are nevoie, aceasta pierde din energie și ușor, ușor, se stinge din „viață”. Dacă ar fi să ne privim relațiile (nu doar de cuplu) drept o ființe vii, care au exact aceleași nevoi ca și noi, oare cum ne-am raporta la ele? Ce am alege să facem diferit, pentru a le oferi protecția și susținerea pe care ne-am dori și noi, la rândul nostru, să le primim? Oare cum ar evolua relațiile cu oamenii din viața noastră, dacă le-am da grija și iubirea pe care le așteptăm noi de la alții? S-ar îmbunătăți oare calitatea acestora și modul în care ne simțim noi în ele? Eu consider că da și chiar semnificativ”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Lipsa fidelității nu este o boală genetică, ci o alegere conștientă

Specialistul este de părere că fidelitatea, în sine, nu ține de genetică, educație sau bun simț, cât ține de o alegere asumată pe care fiecare dintre noi o facem, sau nu, după caz.

“Fidelitatea este o alegere conștientă în care decidem să ne dedicăm timpul, atenția, grija, iubirea și tot ceea ce este necesar îngrijirii relației actuale, cu persoana pe care o avem în viață în acest moment. Personal, văd fidelitatea mai mult ca pe o asumare a faptului că dăm oportunitatea relației în care ne aflăm să crească odată cu noi și cu partenerul/a de viață. Cred că oricând putem fi atrași de alte persoane și diferența dintre cei care decid să dea curs unei atracții și cei care nu o fac stă într-o alegere completă de a fi sau nu pe deplin dedicați persoanei care se află deja în viața lor”, declară psihologul Andra Tănăsescu.

De multe ori, ne întrebăm cum au reușit părinții noștri să întrețină o căsnice atât de lungă și de ce acest lucru pare o misiune imposibilă pentru generațiile tinere?

“Din multele discuții pe care le-am avut cu cuplurile solide, am extras un numitor comun, astfel: „am ales de la început că ne dedicăm unul altuia și ca, atunci când întâmpinăm probleme, să stăm împreună cu ele. Am ales să discutăm în loc să ne abținem. Am ales să ne ascultăm în loc să ne reproșăm. Am ales să încercăm măcar să ne înțelegem reciproc, în loc să ne judecăm. Am ales să rămânem, în special când a devenit greu și inconfortabil. Și cel mai mult, cred că am ales să rămânem și să creștem împreună. Asta a fost rețeta care a funcționat pentru noi. Nu e ușoară. De multe ori a fost cel puțin incomod, ca să nu mă aventurez să spun incredibil de greu. Dar mereu am ales să găsim împreună rezolvarea și soluțiile. Mereu am ales să găsim modul cel mai potrivit pentru amândoi de a readuce echilibrul, atunci când acesta se pierdea”.

Așadar, eu am concluzionat următorul lucru: totul ține de alegerea pe care o facem, nu la începutul relației, ci la cele de pe parcurs. Inițial este ușor să facem alegeri. Începutul e frumos, dulce, cald, plăcut. Nu, cred că alegerea constantă, de a crește împreună și de a găsi soluții împreună, este secretul relațiilor stabile, lungi și armonioase. Alegerile constante sunt cele care decid soarta unei relații, precum este decizia noastră de a ne asuma ce facem atunci când dăm, sau nu, curs unei atracții exterioare.

Până la urmă, orice relație are aceleași cerințe. Putem alege să schimbăm constant persoana cu care suntem, sperând să evităm asta, sau putem să facem o alegere consțientă de a crește alături de o persoană care, evident, are aceeași deschidere și dorință de creștere reciprocă. Deci, totul ține de alegerile pe care le facem, poate chiar zi de zi”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).

Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă, este Psiholog, Coach Wing Wave, Trainer NLP și Consultant Panorama Socială.

Citeste mai mult

Psihologie

Lansare de carte: „Despre hipnoză și regresii în vieți anterioare – povești din camera de terapie“

Publicat

pe

Cartea „Despre hipnoză și regresii în vieți anterioare – povești din camera de terapie“ scrisă de psiholog Ruxandra Bulzan va vedea lumina tiparului în câteva zile, urmând să fie disponibilă în format tipărit din 1 iunie.

Scopul acestei cărți este să aducă mai multă claritate și o perspectivă acordată cu realitatea din cabinet asupra hipnozei, hipnoterapiei și terapiei prin regresie. În carte se regăsesc cele mai frecvente întrebări primite de-a lungul anilor de la pacienții Ruxandrei Bulzan, întrebări pe care, cu siguranță, le-a avut fiecare dintre noi.

„Am scris această carte cu gândul la tine, dorindu-mi să te ajut să descoperi universul fascinant al istoriei sufletului tău. De-a lungul carierei mele de terapeut și trainer, am avut bucuria și onoarea să fiu martorul călătoriilor interioare de descoperire și transformare a mii de oameni. Această carte reprezintă o foarte mică parte a acestor experiențe de lucru și intenția ei este de a face lumină cu privire la domeniul hipnozei și terapiei prin regresie, concepte asupra cărora planează încă o mulțime de mituri nefondate, explică autoarea.

Cartea este structurată pe 9 capitole astfel:

Capitolul 1 – Hipnoza – între mit și realitate

Capitolul 2 – Reîncarnarea

Capitolul 3 – Regresia în vieți anterioare

Capitolul 4 – Vindecarea trecutului și transformarea prezentului

Capitolul 5 – Călătoria Sufletului: Viaţa dintre Vieți

Capitolul 6 – Criza spirituală

Capitolul 7 – Karma

Capitolul 8 – Despre entităţile ataşate și eliberarea lor în lumină

Capitolul 9 – Transformare şi vindecare

Cei care doresc să intre în posesia cărții pot să facă precomenzi online AICI.

Despre autor

Ruxandra Bulzan a urmat Facultatea de Psihologie și un master în psihologie clinică. Este hipnoterapeut certificat, terapeut Theta Healing și spiritual coach. A urmat câteva cursuri dedicate regresiilor în vieţi anterioare susţinute de dr. Brian Weiss și a finalizat un program de formare de lungă durată în cadrul Past Lives Regression Academy (UK). În cadrul aceleaşi Academii a urmat o pregătire pentru regresia în Viaţa dintre Vieţi.

În prezent este președintele asociației de Hipnoză şi Terapie prin Regresie și unul din cei 10 oameni certificaţi la nivel internaţional de către EARTh (Asociația Internațională de Terapie prin Regresie) să predea programe avansate aferente acestui tip de terapie.

Citeste mai mult

Articole recente

TIMIȘOARA Vremea

Cele mai citite