Ne găsiți și pe:

Spiritualitate

IPS Ioan, în Pastorala de Crăciun: „Doamne, fără mila Ta pierim pe valurile atât de învolburate ale acestei lumi. Nu ne părăsi!“

Publicat

pe

Din Egipt am chemat pe Fiul Meu(Osea 11, 1)

Iubiți frați și surori în Domnul,

Prin mila lui Dumnezeu am ajuns la Peștera din Betleem, să ne închinăm Pruncului Divin, Oaspetelui Ceresc. Acesta a fost momentul astral din istoria mântuirii omului, când Fiul lui Dumnezeu vine pe pământ să-l caute pe om, comoara lui Dumnezeu răpită de păcat și de moarte.


Timpul așteptării se împlinise; până aici Legea Vechiului Testament l-a condus pe om, până aici, ca timp și ca loc, până la Betleemul Iudeii. De azi vorbim de timpul plinirii vremii: „Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea” (Galateni 4, 4-5).

O, Preasfântă Fecioară, ce mare har ai aflat înaintea lui Dumnezeu, acela de a-L naște pe Fiul mântuirii noastre! Ce Părinți Sfinți te-au născut și cum pronia lui Dumnezeu a fost cu tine!

Iubiților, prin Întruparea Sa, Hristos ne-a deschis calea spre Sine ca Dumnezeu. Prin profeți, Dumnezeu a grăit mereu către poporul lui Israel, chemându-l să-I urmeze.

Iată însă ce grăiește Dumnezeu prin Profetul Osea, cu aproape opt sute de ani înainte de Întruparea lui Hristos: „Dar poporul Meu este hotărât să se despartă de Mine. Îl strig, dar el nici nu ridică ochii spre Mine” (Osea 11, 7). Profetul Osea a trăit în timpul domniei lui Ieroboam al II-lea (783-743 î. Hr.), așa ne dă mărturie istoria, și așa grăia Dumnezeu prin el atunci.

Oare aceste cuvinte nu ne sunt adresate și nouă astăzi, când Dumnezeu, prin Fiul Său, pe Care L-a trimis în lume, strigă către noi?! Către poporul lui Israel a strigat prin profeți, iar către noi strigă prin Fiul Său. Azi, tot mai mulți dintre frații noștri vor să se despartă de Dumnezeu și puțini mai sunt cei care își ridică ochii către Hristos Domnul.
La Betleem, azi sunt mai mulți îngeri decât oameni. Mâhnitu-S-a Dumnezeu văzând starea poporului și totuși El nu Se răzbună. Își trimite Fiul în lume, nu într-un pelerinaj, ci ca prin Jertfă să-Și aducă poporul din nou în casa iubirii Sale. Mâhnit, dar iubitor mai grăiește Dumnezeu prin Osea: „O, cum te voi lăsa, Efraime! (…). Mila Mă cuprinde!” (Osea 11, 8)

Iată, iubiților, ce praznic este cel de azi: Praznicul cel Mare al milei lui Dumnezeu. Acum, prin milă, primim cel mai de preț Dar de la Dumnezeu Tatăl, pe Fiul Său. Dacă dreptății lui Dumnezeu nu răspundem cum se cuvine și nu-I acceptăm totdeauna dreptatea, nici măcar acum, când Îl vedem pe Pruncul Iisus, nu putem să-I răspundem cu smerenie și cu recunoștință milei Sale celei cerești?! Analizând istoric, se vede că nu am răspuns cum se cuvine milei lui Dumnezeu față de noi. Să ne amintim de atitudinea lui Irod, când au sosit magii și i-au adus și lui vestea Nașterii Pruncului Împărat. Aici vedem o sincopă în gândirea lui Irod, el nu-și trimite ostașii cu magii să-L caute pe Pruncul Împărat și apoi să-L ucidă. Însă, după plecarea magilor, îngerul lui Dumnezeu îi dă poruncă în vis lui Iosif să ia Pruncul și pe Mama Sa și să fugă în Egipt: „Scoală-te, ia Pruncul și pe Mama Lui și fugi în Egipt și stai acolo până ce-ți voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să Îl ucidă” (Matei 2, 13).

Iată purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de Pruncul Iisus, față de Fecioara Maria și de Dreptul Iosif, cel care își asumase marea responsabilitate de-a o ocroti pe tânăra Fecioară atunci când a părăsit Templul din Ierusalim.
De ce în Egipt?! Ca astfel să se împlinească ceea ce spune Scriptura: „Când Israel era tânăr, eu îl iubeam, și din Egipt am chemat pe Fiul Meu” (Osea 11, 1). „Din Egipt am chemat pe Fiul Meu” nu este o metaforă poetică, ci are un fundament istoric bine întemeiat. În vremea Mântuitorului Hristos, în Egipt trăiau câteva sute de mii de israeliți, Egiptul fiind astfel locul de scăpare pentru cei năpăstuiți de legile celor care guvernau atunci Țara lui Israel. Aici, în Egipt, îngerul lui Dumnezeu i-a trimis pe Iosif împreună cu Pruncul și cu Mama Sa.
„Mila Mă cuprinde”, zice și azi Dumnezeu către noi.
Doamne, fără mila Ta pierim pe valurile atât de învolburate ale acestei lumi.
Nu ne părăsi!

Iubiți frați și surori în Domnul,

Dacă Irod s-a întristat de venirea în lume a lui Mesia, au fost însă oameni care L-au primit cu bucurie și anume păstorii din ținutul Betleemului. Bucurie mare a fost și în rândul îngerilor. Iată, ceata îngerească a cântat cu bucurie, dând slavă lui Dumnezeu pentru cele văzute și de cele împlinite (cf. Luca 2, 13-14); văd și îngerii descoperită „Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută” (Troparul Născătoarei, glas 4).

Cred că păstorii au fost primii oameni care au venit cu darurile lor la Pruncul Iisus. Ei nu I-au adus daruri scumpe asemenea magilor, aur, tămâie și smirnă (cf. Matei 2, 11), ci I-au adus sudoarea frunții lor de păstor: „Să mergem, dar, până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut și pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut. Și grăbindu-se, au venit și au aflat pe Maria și pe Iosif și pe Prunc culcat în iesle. Și văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest copil” (Luca 2, 15-17).

Nașterea lui Iisus Hristos a fost acel moment astral din istoria omenirii, după creație, când, în mod cu totul direct, Cerul s-a coborât pe pământ, s-a întâlnit Cerul cu pământul. Păcatul ridicase un munte de nerecunoștință între om și Dumnezeu. Omul alerga după moarte, în ea vedea alinarea durerilor pământești. Omul nu mai privea spre cer, ci numai spre pământ. Omul pierduse drumul spre Iubire.

Moartea, în esența ei, nu este iubire, ci frângere a oaselor, dar nu și a vieții.

Omul iubea mai mult întunericul, și nu Lumina: „Că oricine face rele, urăște lumina și nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească” (Ioan 3, 19-20). Și azi vedem cum unii dintre frații noștri vor să pună în lanțuri lumina, să nu se vadă fărădelegile acestei lumi. În întuneric, cred ei că păcatul n-ar fi văzut de Creator.
Fraților, Evanghelia lui Hristos ne îndeamnă să ne renaștem și noi azi din uitare, să ne regăsim drumul spre noi și spre semenii noștri.

Cât de aproape ne este inima din noi și n-o găsim, n-o deschidem să intre în ea, să Se odihnească și să Se roage Duhul Sfânt: „De asemenea și Duhul vine în ajutorul slăbiciunii noastre, căci noi nu știm să ne rugăm cum trebuie, ci Însuși Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite” (Romani 8, 26). Nu căutăm nevăzutul din noi, ci ne îndreptăm mintea spre întunericul astral. Omul a fost semănat de Dumnezeu să răsară în veșnicie, iar el vrea să rămână mereu în subsolul vremelnicei istorii.

La Întruparea Sa, Hristos nu ia chip de înger, ci chip iconic, de om, și-i arată omului că este și el chemat să fie o icoană vie. Azi se împlinește încă o dată ce scrie în Cartea Facerii: „Și a zis Dumnezeu: «Să facem om după chipul și după asemănarea Noastră (….)». Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său” (Facere 1, 26-27).
Priviți icoana Nașterii Domnului și veți vedea lumina de pe fața Pruncului. Ce frumusețe divină! Așa era și fața lui Adam înainte de căderea în păcat.

Lumina și iubirea erau înveșmântate în veșnicie.

Iată, vedem și icoana istorică a lui Hristos, Cel Care, de azi, este Dumnezeu și Om: Dumnezeu adevărat și Om adevărat. L-am văzut prin mărturia Sfinților Evangheliști ca Dumnezeu, făcând minuni, dar L-am văzut, așa cum L-a văzut și Isaia Profetul, suferind ca Om, părăsit de toți și atârnat pe lemnul Crucii.

Iubiților,

Omul, în viața lui, trece prin mari provocări, dar se pare că cele mai grele provocări sunt acelea de a iubi și de a trece pragul bisericii. Iată, omul împlinește unele din poruncile Evangheliei, însă, când e vorba de porunca iubirii, aici ne poticnim cei mai mulți dintre noi.

Cât de greu este a urî, a face rău și cât de ușor și de plăcut lui Dumnezeu este a face binele! Cui îi ceri ajutorul când faci rău, iubite frate creștine?! Și cui îi ceri ajutorul când faci binele?! Unde privești când faci rău și unde privești când faci binele?!

Să privim de azi spre această icoană a Nașterii Domnului, știind că milă I-a fost lui Dumnezeu de noi, atunci când Și-a trimis Fiul în lume s-o izbăvească din robia păcatului și a morții.

Iubiți frați și surori,

Iată au ajuns și magii la Peștera din Betleem. Sunt osteniți de drum, dar vedem în mâinile lor darurile pe care le-au adus Pruncului Împărat, iar pe chip, bucuria de a-L întâlni pe Cel Care a făcut cerul și pământul. După colindul îngerilor: „Slavă întru cei de Sus, lui Dumnezeu, și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14), care i-a adus bucurie Maicii Domnului, iată acum o altă bucurie și mângâiere adusă de către cei trei magi. Darurile magilor erau de mare preț, probabil că valorificându-le, Dreptul Iosif va fi reușit să asigure fuga în Egipt. Am putea spune că astfel și magii L-au ajutat pe Prunc să fugă în Egipt.

Dacă magii I-au adus daruri lui Iisus, oare noi, azi, cui ducem daruri?! Azi, Hristos nu are nevoie de aur, de tămâie și de smirnă, ci are nevoie de iubirea noastră, de iubirea față de cei aflați în suferință, frații mai mici ai Lui: „Întrucât ați făcut unuia dintre acești frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut” (Matei 25, 40).

Iubiților, lacrimile pocăinței noastre sunt aurul cel așteptat de Hristos de la noi. Lacrimile omului cad în cer, nu pe pământ.

Lacrimile sunt pâinea și cuvântul de mângâiere pentru cel aflat în suferință. Iată aurul, smirna și tămâia ta pe care le poți aduce lui Hristos azi și ori de câte ori vei trece prin fața unei case, unde vei vedea o mamă, o văduvă sau vreun frate care au nevoie de ajutorul tău. Nu fi nepăsător, ci ajută-i să fugă din foamete, din frig și din sărăcie.
Vădindu-ne prin fapte, nu numai cu vorba, vom arăta că suntem devotați creștini, în care a rodit cuvântul Evangheliei lui Hristos.

Iubiți fii duhovnicești,

Acum, la acest Praznic al milei, Îl rog pe Bunul Dumnezeu să vă mângâie pe toți, mai ales pe cei aflați în suferință și să-Și reverse mila Sa cea bogată peste neamul nostru greu încercat în aceste vremi.
Să aveți parte cu toții de sănătate, de pace și de bucurii în Duhul Sfânt!
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, azi, fiecare casă de creștin este un Betleem.
Vino, mângâie și miluiește!
† Ioan al Banatului

Spiritualitate

Slujbe speciale cu ocazia praznicului Adormirii Maicii Domnului la mănăstirea de la Bodrog

Publicat

pe

Și în acest an, la Mănăstirea Hodoș-Bodrog din județul Arad sunt așteptați pelerini din vestul țării cu ocazia hramului paraclisului de vară al locașului de cult.

Credincioșii care vor veni la mănăstire cu ocazia marelui praznic al Adormirii Maicii Domnului vor putea să participe la procesiunea Drumul Crucii dar și la alte slujbe pe parcursul a două zile.

Duminică, 14 august 2022 

  • Ora 16:00 – Vecernia cu Litie și Utrenia
  • Ora 19:00 – Procesiunea ,,Drumul Crucii”
  • Ora 21:00 – Taina Sfântului Maslu
  • Ora 23:00 – Prohodul Maicii Domnului

Luni, 15 august 2022

  • Ora 02:00 – Sfânta Liturghie
  • Ora 09:00 – Acatistul Adormirii Maicii Domnului, Ceasurile 3 şi 6
  • Ora 10:00 – Sfânta Liturghie Arhierească

Citeste mai mult

Spiritualitate

Schimbarea la Față a Domnului, sărbătoarea care marchează despărțirea de vară

Publicat

pe

Creştinii ortodocşi şi catolici sărbătoresc în fiecare an, în 6 august, Schimbarea la Faţă a Domnului, ce aminteşte de o minune a lui Iisus, sărbătoare numită în popor Pobreajenul şi considerată a marca despărţirea de vară.

Sărbătoarea se referă la momentul schimbării minunate la faţă a lui Iisus, în Muntele Taborului, în faţa ucenicilor săi Petru, Ioan şi Iacov, cu care a urcat pe munte ca să se roage.

Aceasta a fost prima minune a Mântuitorului asupra Sa, prin care Şi-a arătat slava dumnezeiască înaintea apostolilor: „Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina” (Matei 17, 1-2).

Pe lângă semnificaţia religioasă, Schimbarea la Faţă a fost asimilată în popor ca zi ce marchează desparţirea de vară, altfel spus, schimbarea veşmintelor naturii, dar şi ale oamenilor, cu cele ale noului anotimp care se pregăteşte să sosească. De-acum, frunzele încep a se îngălbeni, apele a se răci, iar păsările migratoare încep a-şi pregăti plecarea. În această zi nu se lucrează, iar credincioşii duc la biserică fructe din noua recoltă, care se binecuvântează şi apoi se împart. Tot acum se adună şi plante de leac. Până în 6 august, agricultorii trebuie să fi terminat cositul şi pregătitul fânului, pentru că iarba îmbătrâneşte.

Tot în popor se mai spune că de Schimbarea la Faţă nu este bine să te cerţi cu nimeni şi nici să te certe cineva, că aşa vei fi tot anul, până la următoarea Schimbare la Faţă. De asemenea, se spune că fetele nu trebuie să se pieptene deoarece nu le mai creşte părul, iar călătoriile trebuie evitate pentru că se spune că vă veţi rătăci.

Dacă vor posti azi, femeile însărcinate vor avea parte de o naştere uşoară şi de copii sănătoşi.

Din aceasta zi se interzice scăldatul, dar şi culcatul afară.

Pentru că este în timpul postului de Sfânta Maria, Schimbarea la Faţă se prăznuieşte prin dezlegare la peşte.

Citeste mai mult

Spiritualitate

Postul Adormirii Maicii Domnului. Îndemnul IPS Ioan, mitropolitul Banatului

Publicat

pe

Postul Adorimirii Maicii Domnului este al treilea post din toate cele patru de peste an care are în fiecare an o dată fixă. Începe pe data de 1 august și durează două săptămâni.

Postul Adormirii Maicii Domnului îi pregătește pe creștinii ortodocși pentru cele două mari sărbători din luna august: Schimbarea la Față și Adormirea Maicii Domnului.

Primele două săptămâni din luna august le parcurgem prin rugăciune şi post în aşteptarea celei mai mari sărbători închinate Sfintei Fecioare Maria din cursul anului bisericesc, şi anume Adormirea Maicii Domnului, în ziua de 15 august. Dacă vom cerceta cu atenţie calendarul creştin ortodox, vom constata că cele mai multe sărbători, după cele închinate Mântuitorului nostru Iisus Hristos, sunt dedicate Maicii Domnului.

Dintotdeauna, Biserica a cinstit-o pe Fecioara Maria, iar acest lucru reiese din textul Sfintei Evanghelii. Încă din perioada apostolică, figura Maicii Domnului a deținut un loc deosebit, fiind ­deasupra sfinților. Sfântul Ioan Damaschin, mare părinte și dogmatist al Bisericii, spune: „Pe Sfânta Fecioară o slăvim, ceea ce este Maica lui Dumnezeu. Căci Dumnezeu adevărat din aceasta S-a născut și cu adevărat Născătoare de Dumnezeu este aceea din care Dumnezeu S-a întrupat”.

Noi o cinstim pe Maica Domnului pentru că Însuşi Dumnezeu a învrednicit-o de cinstea cea mai mare, de a naşte pe Fiul Său, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, şi a vestit lucrul acesta prin profeţi (Facere 3, 15; Isaia 7, 14; Ieremia 23, 5-6; Iezechiel 44, 1-3).

Cum postim

Creştinul trebuie să postească nu numai cu trupul, ci şi cu sufletul. Adică nu numai mâncând de post, ci şi înfrânându-se totodată de la patimi, păcate şi ispite. Timpul pentru post îl hotărăşte Bise­rica. Postul este mijloc potrivit pentru înfrânarea poftelor rele, pentru biruirea ispitelor şi păca­telor, precum şi pentru stăruirea în rugăciunea curată. Folosul postului este desăvârşirea în virtute.

Cinstiți părinți, Iubiți credincioși și credincioase, Din mila Lui Dumnezeu și prin purtarea Sa de grijă începem postul Adormirii Maicii Domnului (1-15 august).

Un răstimp de frumusețe liturgică în care suntem chemați să adâncim taina vieții Maicii Domnului și să folosim timpul călătoriei noastre pământești pentru a spori în credință și fapte bune. Dacă privim cu luare aminte la modul în care icoanele Maicii Preacurate sunt așezate în Bisericile noastre, ca într-un paralelism iconic, vom descoperi negrăita pedagogie dumnezeiască. Întâi, pictarea Maicii Domnului cu Pruncul în brațe pe iconostasul Bisericii o vădește pe Fecioara Maria ca prima purtătoare de Dumnezeu, arătându-ne că aceasta este vocația oricărui fiu al Bisericii, anume aceea de a-L purta pe Dumnezeu în sufletul său și de a-și transforma inima într-un altar pe care să coboare Fiul Lui Dumnezeu. Icoana reprezentativă pentru perioada aceasta a postului o înfățișează pe Maica Domnului în momentul trecerii sale în veșnicie. De această dată se petrece o inversare, o restituire dumnezeiască: Fiul Lui Dumnezeu, Hristos Domnul, o poartă în veșnicie pe cea care s-a făcut Eva cea nouă a neamului omenesc și Biserică vie a Celui necuprins, reconfirmându-ne chemarea de a deveni purtători de Dumnezeu, pentru ca în ziua marii treceri să fim și noi purtați de Cel veșnic în lumina iubirii Sale nesfârșite.

În aceste două săptămâni de post, îndemnăm părintește pe toți frații și surorile noastre din cinul monahal, pe preoții și credincioșii eparhiei noastre, să ne apropiem mai mult de Dumnezeu, sub călăuza celei ce este Maică a Luminii și să înălțăm rugăciuni stăruitoare pentru vremuri pașnice, pentru înmulțirea dragostei dintre oameni, pentru ploaie la bună vreme și pentru ca Domnul Dumnezeu să reverse asupra noastră toate darurile Sale cele bogate.

Pentru aceasta, îndatorăm pe slujitorii sfintelor altare ca, în fiecare seară din acest post, să oficieze Acatistul și Paraclisul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (alternativ), fiindcă prin aceste rugăciuni de mângâiere, Biserica poartă în gândul ei sfânt toată făptura, însumând astfel bucuriile, durerile și necazurile tuturor.

Să folosim aceste zile binecuvântate pentru a-i ajuta pe cei aflați în nevoi, pe străini și pe orfani, pe văduve și pe credincioșii vârstnici, singuri și bolnavi. De asemenea, să nu uităm, iubiți frați și surori în Domnul, că postul nu se rezumă doar la înfrânarea de la mâncare, ci postul este și renunțare la patimi și, mai ales, postul are rostul de a cultiva noblețea sufletului, transformând omul într-o ființă dăruitoare de sine, iubitoare de Dumnezeu și de aproapele.

În Postul Adormirii Maicii Domnului sărbătorim, de asemenea, Schimbarea la Față a Domnului, la 6 august, praznic care ne îndeamnă la necontenită înnoire lăuntrică, la trăirea vieții pământești în lumina cea neînserată a Preasfintei și de viață Făcătoarei Treimi.

Cele două mari sărbători ale acestei perioade de post ne cheamă să ne rugăm împreună la hramul mănăstirilor Săraca (6 august) și Fârdea (15 august).

Rog pe bunul Dumnezeu să aveți parte de un post cu mult spor duhovnicesc!

† Ioan Arhiepiscop și Mitropolit

Rugăciune către Maica Domnului

„O, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, ceea ce eşti mai presus decât heruvimii şi mai cinstită decât serafimii, Fecioară de Dumnezeu aleasă, bucuria tuturor celor necăjiţi; dă-ne mângâiere şi nouă, celor ce suntem în necazuri, că, afară de tine, altă scăpare şi ajutor nu avem. Tu singură eşti mijlocitoarea bucuriei noastre, şi ca Maica lui Dumnezeu şi Maica milostivirii, stând înaintea Prestolului Preasfintei Treimi, poţi să ne ajuţi nouă. Că nimeni din cei ce se roagă ţie cu credinţă nu este ruşinat. Auzi-ne şi acum, în ziua necazului nostru, pe noi cei ce cădem înaintea icoanei tale şi cu lacrimi ne rugăm ţie. Alungă de la noi toate necazurile şi nevoile ce vin asupra noastră, întru această vremelnică viaţă şi prin atotputernica ta mijlocire, nu ne lipsi pe noi nici de veşnica şi nesfârşita bucurie, întru Împărăţia Fiului tău şi Dumnezeului nostru. Amin.”

Citeste mai mult

Articole recente

TIMIȘOARA Vremea

Cele mai citite