Comuna Zau de Câmpie din judeţul Mureş, cea care deţine unicul loc din România şi din interiorul arcului carpatic unde creşte bujorul de stepă, este asaltată de numeroşi turişti veniţi din ţară şi din străinătate, a declarat pentru AGERPRES, custodele Rezervaţiei Botanice din localitate, Octavian Călugăr.
El a spus că, în acest an, bujorii de la Zau de Câmpie – cel mai înalt loc din lume la care această plantă s-a adaptat, adică la peste 450 de metri – au început să înflorească mai repede cu zece zile, ca urmare a vremii calde, că acum gradul de înflorire este de peste 45% şi că, în funcţie de temperatură şi umiditate, aceştia vor mai sta înfloriţi încă 10-12 zile.
Potrivit lui Octavian Călugăr, Rezervaţia de la Zau de Câmpie are în total 3,5 hectare, dintre care un lot de un hectar la poalele unui deal, unde bujorii sunt înfloriţi aproape în totalitate, iar un lot de 2,5 hectare, pe dealul din apropiere, unde florile abia au început să înflorească.
„Până acum am avut în jur de 800 de turişti, cei mai mulţi, în jur de 500, au fost duminică. Au venit de peste tot, am avut şi din Cluj, şi din Irlanda, au venit cu autocarele şi cu maşinile personale. Astăzi (luni, n.r.) am avut deja 5 clase de elevi, din Zau de Câmpie şi elevi de la liceul din Sărmaşu. Le explic la toţi că bujorul e o plantă foarte firavă, dacă o rupi, moare toată planta. Dacă tai un bujor înflorit ca să îl pui în vază, acesta se va usca în circa 10 minute de la tăiere (…) Este o muncă onorifică, dar e o muncă care îmi aduce satisfacţie în fiecare primăvară prin turiştii care ne vizitează, din ţară, din străinătate. Se duc de aici încărcaţi pozitiv, văd un lucru fantastic la Zau de Câmpie. Asta ne bucură şi asta ne răsplăteşte, aşa cum l-a răsplătit şi pe nenea Marcu Sâncrăianu, cel care a decedat la vârsta de 91 de ani şi care s-a ocupat de rezervaţie timp de 60 de ani. Asta mă răsplăteşte şi pe mine de peste 10 ani, de când mă ocup de rezervaţie”, a declarat custodele.
Acesta a afirmat că, în fiecare an, în perioada mai-iunie (în funcţie de intervalul de înflorire), bujorul îşi termină ciclul, îşi pregăteşte sămânţa, iar el o urmăreşte foarte atent până când ajunge la maturitate şi o recoltează când are o culoare maronie spre negru.
Primele semnalări despre bujorul de stepă de la Zau de Câmpie au fost făcute în anul 1846, când floarea a fost prezentată la Viena, într-un ierbar, cu ocazia prezentării florei Transilvaniei.
Rezervaţia mureşeană este situată la 5 kilometri de centrul comunei Zau de Câmpie şi a fost înfiinţată în 1932 de academicianul Alexandru Borza, considerat fondatorul şcolii româneşti de botanică, iar suprafaţa iniţială era de 2,5 hectare. Persoana care a salvat bujorul de stepă de la dispariţie şi a extins suprafaţa rezervaţiei la 3,5 hectare, în timpul celui de-al doilea Război Mondial, este regretatul Marcu Sâncrăianu, din Zau de Câmpie.
Pe cele 3,5 hectare ale rezervaţiei se găsesc peste 50.000 de bujori de stepă „Paeonia tenuifolia”, care au ajuns la maturitate.
AGERPRES