Ne găsiți și pe:
pergole retractabile

Actualitate

Rectorul UVT: „Repartizarea locurilor bugetate în învățământul superior trebuie să urmeze nevoile studenților, nu ale clientelei politice!“

Publicat

pe

Scăderea numărului de locuri bugetate alocate UVT l-a revoltat pe rectorul universității care a transmis, public, un mesaj prin care își manifestă revolta față de această decizie.

Redăm integral mesajul rectorului UVT:

„Universitatea de Vest din Timișoara, cu o prezență constantă în toate rankingurile și clasamentele internaționale importante (QS Ranking, Times Higher Education Ranking, Shanghai, etc.) și-a consolidat în ultimii ani locul și rolul în peisajul academic românesc.  În anii precedenți, solicitările tinerilor absolvenți de liceu pentru a urma studiile universitare în instituția noastră au fost semnificative raportat la numărul de absolvenți de bacalaureat. Numărul studenților înmatriculați cu taxă la UVT este foarte mare, în raport cu locurile bugetate alocate anual, ceea ce arată nivelul de seriozitate, atractivitate și performanță al UVT.

Am luat la cunoștință, cu neplăcută surprindere, că numărul de locuri bugetate alocate Universității de Vest din Timișoara este mai mic decât cel din anul universitar anterior (cu 10 locuri la ciclul de licență, cu 32 locuri la ciclul de master și cu 3 locuri la ciclul de doctorat). Asistăm, astfel, pentru prima dată după intrarea în vigoare a LEN 1/2011, la o schimbare importantă privind modul de alocare a locurilor bugetate. Atunci, schimbările au survenit ca urmare a clasificării universităților, iar UVT a suferit pierderi masive atât din perspectiva finanțării, cât și din perspectiva locurilor bugetate alocate (în special la doctorat). Am considerat nedreaptă acea clasificare care a marginalizat UVT. De atunci, am făcut eforturi mari să arătăm, deși cu resurse puține, că suntem una dintre universitățile prestigioase ale României și atât rankingurile internaționale, cât și metarankingul național din ultimii ani au arătat acest lucru.

Acum, ne este adusă la cunoștință o nouă distribuție și prima întrebare pe care ne-o punem este aceea dacă nu era util ca acest lucru să se întâmple după preconizatul proces de clasificare a universităților din România, proces asumat de MEN inclusiv printr-un proiect realizat împreună cu Banca Mondială. O analiză realistă a sistemului, coroborată cu strategiile naționale asumate și cu acordurile cu Comisia Europeană, urmată de un proces transparent de consultare ar fi fost un instrument mult mai credibil pentru operaționalizarea unei strategii de care sistemul are mare nevoie, căci, într-adevăr, situația actuală corespunde mai degrabă unor situații conjuncturale în care plusurile de locuri bugetate la unele universități au fost consecința unor decizii subiective.

Această împărțire avantajează anumite universități și, evident, dezavantajează pe altele. UVT este beneficiara unei reduceri mai mici (dar a doua după cea din anul 2011) iar alte universități iau act de prima astfel de experiență. S-au stabilit domenii prioritare: IT, inginerie, agricultură, medicină… de acord, dar există o analiză clară, fundamentată statistic a angajabilității absolvenților în domeniile de studiu absolvite? Există o strategie de corelare cu piața muncii? Și multe alte elemente ce trebuie luate în calcul. O metodologie este un instrument de lucru prin care implementezi o strategie (care din păcate nu există). Finanțăm în continuare universități care beneficiază de ani buni de clemență atât din punct de vedere financiar, cât și din punct de vedere al asigurării calității. Există vreun motiv obiectiv pentru ca numărul de locuri bugetate alocate acestor universități să crească?

Un procent important din locurile bugetate a fost alocat istoric, ca procent din alocația pe anul universitar anterior. În metodologie nu s-a impus nicio condiție ca aceste locuri să fie distribuite proporțional cu cele alocate în anul anterior dând astfel posibilitatea ca anumite universități să  distribuie aceste locuri pentru dezvoltări pe orizontală (a se vedea dezvoltarea de domenii non-tehnice – comunicare, management – la universitățile tehnice, etc.). Este România în situația de a-și canibaliza educația superioară? Poate că ar fi mai util și mai eficient – din toate punctele de vedere, ca niciun oraș să nu aibă mai mult de o universitate de stat, utilizând astfel în mod eficient toate resursele. Am deschis de foarte multe ori acest subiect din perspectiva constituirii Universității Metropolitane Timișoara și cred că doar interese mărunte ce țin de păstrarea unor mici privilegii țin pe loc un astfel de proiect.

Cum putem justifica următoarea contradicție: facem eforturi de a eficientiza învățământul școlar preuniversitar (obligatoriu) prin desființarea de școli și asigurarea transportului elevilor în școli comunale, dar nu ne gândim să eficientizăm învățământul superior (care nu este obligatoriu) și păstrăm universități neperformante,  în condițiile în care potențialii studenți cu nevoi sociale pot avea toate condițiile în universități regionale, prin relocarea resurselor și asigurarea pentru aceștia a cazării, a mesei și a unei burse?

Sunt universități care au primit locuri în plus pentru școli doctorale unde gradul de abandon este de peste 75%. În lipsa unei analize exacte, nu e vorba de o irosire substanțială de resurse? La UVT abandonul la studiile de doctorat este de 32%.

Studii recente publicate de către Comisia Europeană menționează că până în anii 2025 aproximativ 50% din locurile de muncă vor necesita calificări de nivel ridicat. În paralel, tot aceste studii, dar și altele, arată că peste 65% dintre tinerii care încep acum școala primară își vor desfășura activitatea profesională în ocupații și meserii care încă nu există.

Pe de altă parte, în plan național România se confruntă cu o serie de realități cărora trebuie să le răspundă cu celeritate. Printre acestea menționăm: lipsa de forță de muncă superior calificată pentru o serie de domenii cum ar fi industria IT, industria automotive, industria construcțiilor; migrația specialiștilor români din domenii precum cel al medicinei sau cercetării; vulnerabilizarea până la nivelul crizei a sistemului de învățământ preuniversitare prin lipsa cadrelor didactice specializate, etc. Cum ar trebui să acționeze România, prin structurile sale guvernamentale, pentru a face față acestor tendințe?

Vom sugera câteva abordări în rândurile de mai jos.

Alocarea de locuri suplimentare, bugetate, către domeniile IT s-a făcut și până acum. Dar care este relevanța acestei suplimentări atâta vreme cât capacitatea de școlarizare la aceste domenii este ocupată în integralitate? S-a urmărit ce se întâmplă cu aceste locuri suplimentare? Dacă ele se regăsesc la domeniile unde au fost distribuite sau au migrat către alte domenii de inginerie (neatractive pe piața muncii, dar susținute artificial tocmai prin alocarea de locuri de la buget) sau chiar către alte domenii non-tehnice înființate în universități cu profil tehnic sau universități comprehensive, dar în care activează și domenii inginerești, medicale sau agronomice? Este necesară suplimentarea locurilor bugetate în domeniul medicină în condițiile în care de ani buni capacitatea de școlarizare este ocupată 100%?

În învățământul preuniversitar există componente ale acestuia extrem de vulnerabile: discipline pentru care asigurarea cu cadre didactice cu studii superioare este catastrofală (fizică, chimie), unde orele se suplinesc fie de persoane fără studii de specialitate, fie de cadre didactice pensionate (cu vârste inclusiv peste 75 de ani); un corp profesional selectat în ultimii 10-15 ani dintre absolvenții cei mai puțini performanți (a se vedea rezultatele la examenele de titularizare și rezultatele din timpul studiilor); un proces educațional care îndepărtează elevii de școală. Răspunsul simplu, prin alocarea unui număr insignifiant de locuri bugetate în plus, este total neadecvat. Unde este masteratul didactic? Unde sunt măsurile compensatorii pentru recredibilizarea meseriei de dascăl?

În concluzie, considerăm ca fiind extrem de utilă reașezarea pe baze solide, principiale, obiective a repartizării locurilor bugetate, dar acest lucru să fie rezultatul unui proces transparent și care să fie fundamentat în special din perspectiva performanței academice.“

Rectorul Universității de Vest din Timișoara
Prof. univ. dr. Marilen Gabriel PIRTEA

Locale

BAROMETRUL calității vieții. Timișorenii, nemulțumiți de trafic, infrastructura rutieră și curățenie

Publicat

pe

Trei sferturi din timișoreni consideră că orașul se îndreaptă într-o direcție bună, arată datele Barometrului Calității Vieții 2025, realizat de municipalitate în parteneriat cu Universitatea de Vest din Timișoara (UVT).

Studiul indică îmbunătățiri ale percepției publice în mai multe domenii și, în premieră, măsoară nivelul de încredere în instituțiile locale, unde primele poziții sunt ocupate de companiile private, armată și primărie. Traficul, infrastructura rutieră și curățenia rămân domeniile mai frecvent reclamate, însă și la aceste capitole a existat o ușoară evoluție pozitivă a percepțiilor.

„Schimbările mari se văd în timp, iar datele confirmă că Timișoara merge într-o direcție bună. Vedem o ușoară creștere a încrederii și a nivelului de satisfacție față de serviciile publice. La transportul public se resimte efectul investițiilor în flota nouă, iar la curățenie, unde municipalitatea a înființat o companie proprie, percepția locuitorilor s-a îmbunătățit. Asta nu înseamnă că ne oprim. Traficul rămâne o problemă importantă, la fel ca salubrizarea, și continuăm să lucrăm consecvent la aceste capitole”, a declarat viceprimarul Paula Romocean.

Prof.univ.dr. Irina Elena Macsinga, prorector responsabil cu inovarea educațională, cariera academică și relația cu studenții în cadrul UVT, a transmis în deschiderea evenimentului: „Orașele moderne atrag în prezent cca 50% din locuitori și se estimează că până în 2050 procentul va crește până la 65%. Nu este de mirare, în acest context, că dezvoltarea urbană a atras atenția factorilor de decizie și a cercetătorilor, în egală măsură, și a canalizat efortul acestora de a surprinde starea de bine subiectivă a locuitorilor orașului. De cele mai multe ori privim calitatea vieții ca pe un rezultat, dar, dincolo de această obișnuință, este interesant să privim calitatea vieții ca pe o resursă strategică, pentru că, pe măsură ce calitatea vieții este mai ridicată, contribuie la atragerea de investiții și resurse umane înalt calificate, care duc din nou la ridicarea calității vieții, într-un efect de spirală pozitivă. Privind acest context, este remarcabilă importanța realizării acestui studiu recurent de tip barometru asupra calității vieții, care evaluează starea socială a comunității.”

Tinerii rămân cei mai optimiști în privința direcției în care se îndreaptă Timișoara: în medie, 9 din 10 consideră că orașul merge într-o direcție bună. Creșterea ușoară a nivelului de încredere se regăsește însă mai ales în rândul persoanelor de peste 54 de ani. Timișorenii au avut, totodată, mai multă încredere în direcția României și a Uniunii Europene: 52% (+20pp față de anul precedent) cred că direcția țării este una pozitivă, iar 54% (+12pp) cred același lucru despre direcția UE.

În premieră, barometrul a măsurat încrederea în instituțiile din Timișoara, pe o scară de la 1 la 10. Cele mai ridicate niveluri de încredere se înregistrează în cazul companiilor private, armatei, primăriei, bisericii și președinției (scoruri între 6 și 7), în timp ce partidele politice și parlamentul se află la finalul clasamentului (scoruri între 4 și 5).

La capitolul infrastructură, traficul și starea drumurilor rămân zonele cu un nivel mai redus de satisfacție, însă ambii indicatori sunt în ușoară creștere față de anul trecut: 60% dintre respondenți se declară mulțumiți de starea drumurilor și 30% de traficul auto. Percepția asupra transportului public și a trotuarelor este mai bună, 70% dintre timișoreni fiind mulțumiți de transportul public și 66% de starea trotuarelor.

Timișorenii sunt mai mulțumiți de spitale și de facilitățile sportive, fiind înregistrată o creștere semnificativă, de 10 puncte procentuale. Sunt apreciate, de asemenea, măsurile luate de municipalitate pentru curățenie și parcuri. Percepțiile privind siguranța noaptea și integrarea migranților sunt în ușoară creștere, iar încrederea în presa locală a crescut de la 42% la 52%.

Barometrul a fost realizat printr-un sondaj de opinie publică, desfășurat în perioada iunie – noiembrie 2025. Eșantionul cuprinde de 2.511 persoane cu vârsta de peste 18 ani din oraș și a fost stratificat în funcție de gen și vârstă. Marja de eroare este de ±2%. Datele au fost colectate atât față în față (1.319 respondenți), cât și online (1.192 respondenți).

Barometrul Calității Vieții 2025 este disponibil în integralitate la următorul link: https://assets.primariatm.ro/503c9019-4575-44ce-bf42-d2e10db50f49.pdf

Citeste mai mult

Administrație

ANUNȚ prealabil privind afișarea publică a documentelor tehnice ale cadastrului, la Primăria Peciu Nou

Publicat

pe

Unitatea administrativ – teritorială Peciu Nou, din județul Timiș, anunță publicarea documentelor tehnice ale cadastrului pentru sectoarele cadastrale 4, 6, 7, 8, 16 și 24, începând cu data de 02.02.2026, pe o perioada de 60 de zile, la sediul Primăriei comunei Peciu Nou, conform art.14 alin (1) și (2) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr.7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Cererile de rectificare ale documentelor tehnice vor putea fi depuse la sediul Primăriei comunei Peciu Nou sau pe site-ul Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

Citeste mai mult

Internațional

O trăinicie a conștiinței: Martorii lui Iehova și Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului

Publicat

pe

În fiecare an, data de 27 ianuarie marchează Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului. Este un moment solemn în care umanitatea își îndreaptă privirea către una dintre cele mai întunecate pagini ale istoriei, amintindu-și de milioanele de oameni care au căzut victime genocidului nazist. Deși persecuția a vizat grupuri diverse pe criterii de rasă, naționalitate sau ideologie politică, una dintre primele ținte vizate de naziști, cu o ferocitate și cruzime de neînțeles, a fost ulterior marginalizată și aproape înlăturată din memoria comună: Martorii lui Iehova.

Cunoscuți în acea perioadă sub denumirea de Studenți în Biblie, aceștia au reprezentat un grup aparte în peisajul terorii naziste. Conform surselor analizate, Martorii lui Iehova au fost, după cum afirmă profesorul Robert Gerwarth, „singura grupare din timpul celui de-al Treilea Reich persecutată exclusiv pe criterii religioase”. Această distincție subliniază natura specifică a suferinței lor: nu originea sau etnia i-a transformat în obiect al torturii, ci refuzul lor neclintit de a-și compromite credința creștină.

„Dușmanii Statului” și refuzul compromisului

Mecanismul de opresiune nazist nu tolera nicio formă de disidență, iar poziția Martorilor lui Iehova a intrat în coliziune directă cu doctrina național-socialistă. Istoricul Christine King explică de ce naziștii i-au catalogat pe aceștia drept „dușmani ai Statului”. Motivul principal a fost refuzul categoric al Martorilor de a accepta chiar și aspectele minore ale național-socialismului, atunci când acestea contraveneau credinței lor.

Datorită conștiinței lor religioase, Martorii și-au menținut o neutralitate politică strictă. Această poziție s-a tradus prin fapte concrete ce au sfidat rigorile regimului:

  • refuzul de a folosi salutul obligatoriu „Heil Hitler” [1];
  • refuzul de a se implica în orice fel de acțiuni rasiste sau violente;
  • refuzul de a se înrola în armata germană.

Mai mult decât o simplă rezistență pasivă, aceștia au avut curajul de a demasca ororile regimului. Doamna King adaugă un detaliu esențial: „În publicațiile lor, ei făceau cunoscute pe scară largă nelegiuirile acelui regim, inclusiv atrocitățile comise împotriva evreilor”.

Triunghiul violet și cifrele persecuției

Consecințele acestei poziții ferme au fost devastatoare. Martorii lui Iehova s-au numărat printre primii deținuți trimiși în lagărele de concentrare, imediat după ascensiunea nazismului. În universul concentraționar, ei erau identificați printr-un simbol specific cusut pe uniforma de deținut: un triunghi violet.

Datele statistice prezentate în articolele analizate conturează dimensiunea tragediei:

Dintr-un total de aproximativ 35.000 de Martori aflați în țările europene ocupate de naziști, peste o treime au fost persecutați direct.

  • Majoritatea au suferit arestări și întemnițări repetate.
  • Aproximativ 4.200 de Martori au fost trimiși în lagăre de concentrare.
  • Bilanțul victimelor indică faptul că aproximativ 1.600 de Martori au murit în această perioadă. Dintre aceștia, 370 au fost condamnați la moarte și executați.[2]

Suferința nu s-a limitat doar la adulți. Regimul a vizat distrugerea familiilor, iar sute de copii ai Martorilor lui Iehova au fost smulși cu o cruzime imposibil de descris de lângă părinți și plasați fie în case ale naziștilor, fie în centre de reeducare, într-o încercare brutală de a-i îndoctrina. Obiectivul final al regimului era clar, așa cum notează profesorul Detlef Garbe: „Scopul era exterminarea acestui grup religios: trebuia să nu mai existe niciun Martor în Germania”.

Oferta de libertate și documentul „Erklärung”

Un aspect unic al persecuției Martorilor lui Iehova, subliniat în documentele istorice, a fost componenta psihologică intensă a atacului nazist. Obsedați de ideea de a frânge integritatea morală a acestor oameni, naziștii le-au făcut o ofertă pe care nicio altă categorie de prizonieri nu a primit-o: posibilitatea de a-și cumpăra libertatea, sau, mai simplu spus, să semneze eliberarea.

Prețul libertății aducea cu sine îndepărtarea de propriile lor convingeri. Începând cu anul 1938, a fost introdusă o declarație-standard, numită Erklärung. Pentru a fi eliberat, un Martor trebuia să semneze acest document prin care:

  • renunța la credința sa;
  • îi denunța pe ceilalți Martori;
  • recunoștea guvernul nazist ca fiind autoritatea supremă;
  • se angaja să-și apere Patria „cu arma în mână”.

Comandanții lagărelor și ai închisorilor au recurs la tortură și privațiuni extreme pentru a smulge aceste semnături. Cu toate acestea, profesorul Garbe consemnează că „foarte puțini au semnat” dezicerea de la credință. Refuzul lor de a semna a reprezentat o victorie morală zdrobitoare asupra călăilor lor.

Mărturia Genevièvei de Gaulle

Una dintre cele mai puternice mărturii despre tăria de caracter a acestor femei și bărbați vine din partea doamnei Geneviève de Gaulle, nepoata generalului Charles de Gaulle și membră a Rezistenței Franceze. Închisă în lagărul de la Ravensbrück, ea a interacționat direct cu deținutele care purtau triunghiul violet. Cuvintele sale rămân un tribut impresionant adus rezistenței spirituale:

„Ceea ce am admirat mult la ele a fost faptul că ar fi putut să plece oricând, fiind suficient să semneze renunțarea la credință. … De fapt, aceste femei, care păreau atât de slăbite și de epuizate, au fost mai puternice decât SS-iștii, care aveau de partea lor puterea și toate mijloacele. Martorele aveau forță proprie, iar tăria voinței lor nu putea fi învinsă de nimeni”.[3]

Concluzie: o lecție de integritate

Contrastul dintre atitudinea Martorilor lui Iehova și conformismul majorității populației față de ideologia nazistă, atât înainte cât și în timpul Holocaustului, este izbitor. Într-o epocă dominată de frică și compromis, ei au demonstrat că integritatea morală poate supraviețui chiar și în fața terorii absolute.

Cu ocazia Zilei Internaționale de Comemorare a Victimelor Holocaustului, povestea lor aduce în prim-plan valori fundamentale la care societatea contemporană este invitată să reflecteze: respingerea fermă a rasismului, a naționalismului extrem și a violenței. Poziția lor istorică rămâne o dovadă că, până și în cele mai întunecate lagăre, conștiința umană poate rămâne liberă, un far care poate atrage orice corabie a unei simple vieți rătăcite în oceanul învolburat al lumii.

Citeste mai mult

Articole recente

TIMIȘOARA Vremea

Cele mai citite