Ne găsiți și pe:
pergole retractabile

Cultură

Festivalul internaţional “Timişoara Muzicală”

Publicat

acum 10 ani

pe

Nici măcar de 1 aprilie Filarmonica „Banatul” nu-i păcăleşte pe iubitorii muzicii din Timişoara. Mai mult, această dată marchează deschiderea festivalului internaţional anual Timişoara Muzicală.

Pentru sâmbătă, 2 aprilie, a doua zi, orchestra simfonică ne pregăteşte un alt program atractiv. Ambele concerte vor fi dirijate de maestrul Walter Hilgers, un statornic prieten al oraşului nostru.

Vineri, 1 aprilie, vom putea asculta Uvertura operei „Idomeneo” de Wolfgang Amadeus Mozart, Ultimele patru lieduri de Richard Strauss şi Simfonia VII-a de Antonin Dvořak.

Karl Theodor, Elector de Bavaria, cu ocazia organizării unui mare carnaval la München în anul 1780, i-a comandat lui Mozart compunerea unei opere. Acesta, împreună cu Giambattista Varesco, libretist, au ales un subiect inspirându-se dintr-un text francez al lui Antoine Danchet — Idomeneo, Regele Cretei. Este extraordinar cum acest minunat creator, care a murit cu 53 de zile înainte de a împlini 36 de ani, a reuşit în 25 de ani să compună atâtea opere pe lângă simfonii, muzică religioasă, concerte instrumentale, etc. La 11 ani a compus „Apollo şi Hyacinthus”, iar cu 12 săptămâni înainte de deces a scris La Clemenza di Tito. Un total de 22 de opere. Opera „Idomeneo” a avut premiera la 29 ianuarie 1781 la Teatrul Cuvilliés din München. Uvertura este scurtă, concisă, ba chiar pentru mai multă cursivitate Mozart elimină partea de dezvoltare, tipică la forma de sonată, înlocuind-o cu un simplu pasaj de tranziţie. Gândindu-se la tragedia care urmează, Mozart încheie uvertura în nuanţă de piano, renunţând la contribuţia suflătorilor.

Este cale lungă de la liedurile tinereţii lui Strauss, melodice şi strălucitoare, până la aceste extraordinare patru lieduri, cântecul de lebădă al unui înţelept, un artist rafinat, care îmbracă muzica poeziilor într-o orchestraţie de o rară măiestrie. Sunt trei lieduri după poezii ale lui Hermann Hesse: Primăvara, Septembrie şi La culcare, iar ultimul lied este după poezia lui Joseph von Eichendorff: În strălucirea purpurie a amurgului. Cel care are meritul de a le fi înmănunchiat într-o singură lucrare, care a pus şi titlul: Ultimele patru lieduri, era un foarte bun prieten al lui Strauss, Ernst Roth, şef editor la Boosey & Hawkes, o celebră editură de note muzicale. Cuvintele de prezentare ale fiecărui lied ar fi prea sărace faţă de ceea ce poate face audiţia unei astfel de îngemănări măiastre dintre muzică şi poezie. Se poate spune că sunt ultimele licăriri postromantice din muzica unui mare compozitor. A compus liedurile în 1948, un an înainte de a muri (septembrie 1949). Solistă va fi soprana Sorina Silvia Munteanu.

Concertul simfonic se va încheia cu simfonia a VII-a a lui Antonin Dvořak. Simfoniile VII, VIII şi IX sunt culmea creaţiei simfonice a maestrului ceh. Primele două stau în umbra simfoniei „Din lumea nouă” care este cea mai populară. Totuşi, fiecare dintre cele trei arată un alt aspect al personalităţii compozitorului. Vineri, în sala Capitol vom asculta o lucrare foarte ambiţioasă în structură, furtunoasă şi cu un mesaj care se desprinde de şcoala cehă, devenind unul internaţional. Ea a fost terminată la 17 martie 1885, fiind executată în primă audiţie în aprilie, acelaşi an, la St.James`s Hall din Londra. A purtat şi numărul 2, fiind a doua publicată dintre simfoniile sale. Dacă succesul a fost extraordinar, publicarea a fost un coşmar. 

Editorul german, Fritz Simrock a făcut totul pentru a-i creea dificultăţi şi a-l irita pe compozitor. Întâi a spus că nu poate publica lucrarea fără să aibă reducţia la două piane. Germanului nu-i convenea numele ceh de Antonin, ci dorea ca semnătura să fie Anton. La fel, titlul să fie în limba germană. Dorea ca dedicaţia pentru Societatea Filarmonică din Londra să fie omisă de pe partitură. În cadrul acestor cereri discriminatorii, pe care le poţi întâlni şi azi, Dvořak i-a cerut nişte bani în avans.  Simrock i-a oferit 3000 de mărci, care era un preţ derizoriu. La auzul ofertei, compozitorul i-a răspuns că alţi editori ar fi bucuroşi să-i ofere dublu. Simrock, nervos, i-a dat 6000.

Tot sub conducerea dirijorală a lui Walter Hilgers vom audia un concert primăvăratic  sâmbătă, 2 aprilie, protagonişti fiind orchestra simfonică şi doi dintre membrii ei, în postură de solişti. Radu Ţaga va interpreta Concertul pentru fagot şi orchestră în fa major op. 75 de Carl Maria von Weber, iar Corneliu Meici va fi solist în Concertul pentru trompetă şi orchestră în mi bemol major de Johann Nepomuk Hummel. La final – un cadou de primăvară, Simfonia a V-a în si bemol major de Franz Schubert.

Născut în noiembrie 1786, dintr-o familie de muzicieni, Carl Maria von Weber, care a moştenit titlul de baron de la tatăl său, a fost unul dintre reprezentanţii de seamă ai romantismului în Germania. A fost nu numai compozitor, ci şi dirijor, pianist şi critic muzical. Trebuie să amintim că romantismul timpuriu, al cărui reprezentant a fost, s-a oglindit şi în viaţa sa destul de aventuroasă. Cheltuia peste posibilităţi, savura viaţa din plin, fapte care-l determină pe rege să-l arunce în închisoarea datornicilor. Chiar şi articolele critice pe care le scria erau marcate de dominaţia sentimentelor şi de hiperbolizarea trăirilor sufleteşti.

Probabil că lui i se datorează obiceiul de a se scrie note explicative în programele de sală în legătură cu lucrările ce vor fi cântate. Maximilian I, Regele Bavariei, i-a comandat lui Weber două concerte pentru clarinet. Succesul lor i-a determinat pe unii membrii ai orchestrei de la curte să-l roage să scrie şi pentru ei concerte. Singurul care l-a convins a fost fagotistul Georg Friedrich Brandt, elev al marelui fagotist — Georg Wenzel Ritter. Brandt l-a interpretat în marile oraşe din Germania, dar Weber l-a ascultat abia în februarie 1813, la Praga, fiind mai tot timpul plecat în turnee de concerte. Mai există un concert pentru fagot compus de Weber, intitulat Andante e Rondo Ungarese. Muzicologii spun că ar fi fost iniţial compus pentru violă.

În continuare să aflăm câteva informaţii despre Hummel, un compozitor ale cărui lucrări sunt plasate în perioada de trecere de la clasicismul muzical la romantism. El s-a născut în anul 1778 la Pressburg, Bratislava de azi. La 8 ani a luat lecţii de la Mozart, care era impresionat de abilităţile sale muzicale. Mai apoi s-a întâlnit cu Haydn, care a compus pentru el o sonată pe care a interpretat-o la Hanovra. Haydn l-a felicitat şi i-a dat o guinee, o monedă de aur britanică pe vremea aceea. L-a cunoscut şi pe tânărul Beethoven şi cu toate că prietenia dintre ei a cunoscut suişuri şi coborâşuri, mai apoi amândoi s-au reconciliat manifestându-şi respect reciproc.

A legat multe prietenii cu marii artişti ai vremii, printre care şi cu Goethe, ceea ce i-a lărgit mult orizontul artistic. Dacă la maturitate era un muzician şi compozitor foarte apreciat, după ce a dispărut- în mod ciudat- nu i s-au mai cântat lucrările timp îndelungat. În anii din urmă i s-a redescoperit valoarea; ca urmare, apare tot mai des pe afişele de concert. A avut merite deosebite şi prin faptul că a contribuit cu iniţiative şi cu unele intervenţii pentru implemetarea legii de pensionare a artiştilor. A organizat concerte în beneficiul artişilor săraci şi a luptat împotriva furtului intelectual. Concertul pentru trompetă a fost compus pentru Anton Weidinger, celebru virtuoz şi inventator, în decembrie 1803. Prima audiţie a marcat intrarea lui Hummel la orchestra curţii Prinţului Esterházy,  loc părăsit de Haydn. Deşi a fost scris în mi major, concertul este mereu interpretat în mi bemol major, o tonalitate mai accesibilă pentru digitaţia la trompetele moderne.

În 1816, Schubert compune două simfonii, destul de diferite. Prima, în do minor, se mai numeşte şi tragica, în principal datorită influenţei compoziţiilor beethoveniene, cealaltă, în si bemol major, face câţiva paşi înapoi şi realizează o lucrare veselă, plină de elan, ce ne aduce aminte de ultimele simfonii mozartiene. Este simfonia V-a, o simfonie lirică, care, deşi ne aminteşte de Mozart, ne prezintă totuşi un compozitor cu o personalitate conturată şi originală. Practic, această lucrare este adevăratul punct de pornire spre libertatea de expresie în simfonism a lui Schubert. Absenţa percuţiei, a clarineţilor şi trompetelor, dezvăluie intenţia de a construi o lucrare fără accente dramatice. Este  o muzică amabilă şi strălucitoare. Ea ne poartă în plină primăvară.

Mircea Tătaru

0
Știri asemănătoare
Citeste mai mult
Click pentru a comenta

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cultură

Spectacolul „Conul Leonida față cu Reacțiunea“, de I.L. Caragiale, de Ziua Mondială a Teatrului, la Timișoara

Publicat

acum 2 zile

pe

26 martie 2026

de

Încă din 1961, teatre, instituții teatrale, facultăți de teatru, toate organizațiile dedicate artei dramatice sărbătoresc în  27 martie Ziua Mondială a Teatrului.

În acest context, vineri, 27 martie 2026, de la ora 19, Teatrul Național prezintă în Sala Mare spectacolul Conul Leonida față cu Reacțiunea de I.L. Caragiale, spectacol semnat de cunoscutul regizor Felix Alexa. Trecut prin filtrul inteligenței și al umorului abraziv al creatorului său și în interpretarea de excepție a actorilor Naționalului timișorean – Ion Rizea, Claudia Ieremia, Alina Ilea și Matei Chioariu, spectacolul recuperează această bijuterie dramaturgică a lui Caragiale în actualitatea ei esențială.

Totodată, în aceeași zi, de la aceeași oră, actorii Teatrului Național din Timișoara – Flavia Giurgiu, Marin Lupanciuc și Teodor Cauș, vor prezenta, alături de colegii lor de la Teatrul „Andrei Mureșanu”, spectacolul Scriitoarea de Ella Hickson. Spectacolul, realizat în coproducție de Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Timișoara și Teatrul „Andrei Mureșanu” Sfântu Gheorghe și semnat de regizorul Naționalului timișorean, Radu Iacoban, pune în centrul demersului său responsabilitatea și locul creatorului într-o lume care își dinamitează în permanență propriile limite. Reprezentația programată cu ocazia Zilei Mondiale a Teatrului va avea loc pe scena TAM din Sfântu-Gheorghe.

Spectacolele care se joacă în toată lumea în această zi vor fi precedate de mesajul pe care, la invitația Institului Internaţional de Teatru, o figură marcantă a teatrului universal îl adresează artiştilor scenei de pe toate continentele. Anul acesta, mesajul internațional este transmis de renumitul actor de film și teatru Willem Dafoe, în prezent directorul artistic al Departamentului de Teatru al Bienalei de la Veneția și unul dintre membrii fondatori ai legendarei trupe de teatru new-york-eze The Wooster Group, trupă care, între 1977 și 2004, a pus bazele unei abordări revoluționare în teatrul de avangardă.

Iată câteva dintre cuvintele pe care Willem Dafoe ni le adresează tuturor cu ocazia Zilei Mondiale a Teatrului, cu scopul de a ne reuni – creatori de teatru și iubitori de teatru de pretutindeni:

„Sunt cunoscut, înainte de toate, ca actor de film. Însă rădăcinile mele sunt adânc înfipte în teatru. (…) Am lucrat cu Richard Foreman, Robert Wilson și Romeo Castellucci. Astăzi, sunt directorul artistic al Bienalei de Teatru de la Veneția. Această numire, tot ce se întâmplă acum în lume și dorința mea de a mă întoarce pe scândură mi-au întărit convingerea în puterea pozitivă, unică și în importanța vitală a teatrului. (…) Ca actor și creator de teatru, rămân un adept al puterii sale. Într-o lume tot mai divizată, mai controlată și mai violentă, provocarea noastră este să nu lăsăm teatrul să fie corupt: nici să devină o simplă afacere comercială care oferă divertisment prin distragere, nici să rămână o instituție prăfuită care doar conservă tradiții. Trebuie, în schimb, să-i hrănim puterea de a conecta oameni, comunități și culturi și, mai ales, capacitatea de a ne întreba: încotro ne îndreptăm? Teatrul adevărat provoacă felul în care gândim și ne încurajează să ne imaginăm lucrurile la care aspirăm. Suntem animale sociale, proiectați biologic pentru a interacționa cu lumea. Fiecare simț este o poartă către o întâlnire, iar prin această întâlnire ne definim mai clar pe noi înșine. Prin poveste, estetică, limbaj, mișcare și scenografie – teatrul, ca formă de artă totală, ne poate face să vedem ce a fost, ce este și, mai ales, ce ar putea deveni lumea noastră.”

Biletele pot fi achiziționate on-line, pe www.tntm.ro sau fizic, la Agenția „Mărășești”, str. Mărășești nr. 2, deschisă între orele 11 și 19, în fiecare zi a săptămânii, cu excepția zilei de luni. Copiii, elevii, studenții, pensionarii, veteranii, precum și grupurile mai mari de 15 persoane beneficiază de reduceri de preț la bilete, iar persoanele cu dizabilități beneficiază de acces gratuit.

Mai multe informații pe https://www.tntm.ro/tarife/.

0
Citeste mai mult

Cultură

„Masterclass pentru instrumente“. Ionică Minune, în premieră, în concert la Timișoara

Publicat

acum 4 zile

pe

24 martie 2026

de

Centrul de Cultură și Artă al Județului Timiș, instituție de cultură din subordinea Consiliului Județean Timiș, în parteneriat cu Liceul de Artă „Ion Vidu”, prezintă concertul „Masterclass pentru instrumente”, joi 26 martie 2026, la ora 18:00 în sala „Mihai Perian” a Liceului de Artă ”Ion Vidu” din Timișoara.

De la muzica lăutarească și colaborări cu nume sonore ca și Toni Iordache la colaborări cu nume de referință pe scenele internaționale cu artiști celebri precum Bobby McFerrin și Oscar Peterson, Ene Gheorghe, pe numele său de scenă, Ionică Minune ajunge în premieră la Timișoara, alături de Ion Stănescu (Budoi) și frații Radu și Ilie Vincu. A susținut concerte în numeroase țări din Europa și Asia, devenind un ambasador al muzicii lăutărești românești. A locuit timp de 16 ani în Franța, unde a obținut cetățenia franceză, ulterior revenind în România. În prezent, se implică în formarea noilor generații de muzicieni, contribuind la păstrarea și promovarea tradiției lăutărești.

Frații Radu și Ilie Vincu sunt violoniști emblematici ai muzicii tradiționale bănățene, cu o activitate artistică de peste cinci decenii. Prin interpretările lor autentice și prin fondarea grupului „Virtuozii Banatului”, au contribuit semnificativ la promovarea și conservarea folclorului românesc, devenind simboluri ale artei instrumentale tradiționale.

Ion Stănescu, cunoscut sub numele de Budoi, este un instrumentist apreciat în muzica lăutărească românească, remarcându-se prin interpretarea la saxofon sopran. Stilul său se distinge prin expresivitate, ornamentație specifică genului lăutăresc și fidelitate față de tradiția tarafurilor autentice, contribuind astfel la diversificarea sonorității muzicii tradiționale românești.

Alături de invitatul special Ionică Minune, sunt invitați în spectacol la saxofon Daniel Iova, Ionuț Florea, Cristian Grohoteanu, saxofon sopran Ion Stănescu (Budoi), Lăzărică Cega jr. și Mario Raul Cazac, acordeon/armonică: Boban Constantinovici, Daniel Babescu și Corin Irimia, taragot: Bujor Polhac și Cristian Negrea, vioară Radu și Ilie Vincu.

Concertul este prezentat de Maria Boțun Popescu.

Acompaniază orchestra Ansamblului Profesionist Banatul, dirijor Sebastian Roșca.

Intrarea este liberă.

Evenimentul este posibil cu susținerea financiară a Consiliului Județean Timiș.

0
Citeste mai mult

Cultură

Artista vizuală Regina Damian revine în fața publicului timișorean cu o nouă expoziție personală

Publicat

acum 2 săptămâni

pe

13 martie 2026

de

Regina Damian | Stillness above Chaos

Curator: Maria Sârbu

Centrul de Proiecte din Timișoara găzduiește, în perioada 19 – 29 martie 2026, expoziția de pictură „Stillness above Chaos“ semnată de artista Regina Damian, curatoriată de Maria Sârbu.

Vernisajul va avea loc miercuri, 18 martie, de la ora 18:00, la spațiul Centrului de Proiecte – Parter.

Prin seria de autoportrete reunite în această expoziție sub titlul „Stillness above Chaos”, Regina Damian reconfirmă  ideea de pictură ca forță transfigurantă. În centrul fiecărei compoziții se află o figură frontală, aproape hieratică, fixată într-o imobilitate ce suspendă tumultul. Această liniște funcționează ca poziționare deasupra conflictului, ca exercițiu de verticalitate interioară.

Picturile pornesc de la evenimente foarte personale, fără a fi însă confesiuni directe. Ele reflectă stări de spirit și trăiri intense, dar și mai important, reflectă un proces de lăsare în urmă a trecutului pentru însănătoșire emoțională. Pentru Regina Damian, arta nu este doar un mijloc, este scop în sine.

„Pictura este o ancoră”, spune artista. Acel ceva stabil la care recurgi ori de câte ori eșafodajele interioare se clatină.

Atunci când reperele propriei identități sunt anulate în țesătura unor relații ce absorb, distorsionează sau confiscă sinele, autoportretul apare ca un act necesar prin care fragmentele experienței se asamblează într-o formă stabilă.

Reluarea cvasi-identică a posturii sugerează existența unui nucleu persistent. Un punct central care rezistă, precum inima prețioasă și triumfătoare pe care artista o introduce în unele dintre lucrări.

Cromatica se asociază cu consecințe ale acceptării pierderilor. Tonurile de albastru și violet evocă despărțiri asumate. Roșul și negrul vorbesc despre finalități ireversibile, despre doliul unei relații care continuă biologic, dar moare simbolic.  Afirmând posibilitatea întregirii, figura umană cu inima la vedere, rămâne dreaptă în mijlocul ambianței cromatice care uneori e „furtună”, alteori e „răsărit”.  Neclintirea, cum sugerează și titlul expoziției, devine o formă de suprimare a haosului.

Centrul de Proiecte – Parter

Vernisaj 18 martie, ora 18:00

Program de vizitare 19 – 29 martie 2026, orele 14:00 – 20:00

Eveniment organizat în parteneriat cu Municipiul Timișoara prin Centrul de Proiecte prin programul „Spații Pentru Comunitate“

0
Citeste mai mult

Articole recente

TIMIȘOARA Vremea

Cele mai citite