Ne găsiți și pe:
pergole retractabile

Cultură

Festivalul internaţional “Timişoara Muzicală”

Publicat

acum 10 ani

pe

Nici măcar de 1 aprilie Filarmonica „Banatul” nu-i păcăleşte pe iubitorii muzicii din Timişoara. Mai mult, această dată marchează deschiderea festivalului internaţional anual Timişoara Muzicală.

Pentru sâmbătă, 2 aprilie, a doua zi, orchestra simfonică ne pregăteşte un alt program atractiv. Ambele concerte vor fi dirijate de maestrul Walter Hilgers, un statornic prieten al oraşului nostru.

Vineri, 1 aprilie, vom putea asculta Uvertura operei „Idomeneo” de Wolfgang Amadeus Mozart, Ultimele patru lieduri de Richard Strauss şi Simfonia VII-a de Antonin Dvořak.

Karl Theodor, Elector de Bavaria, cu ocazia organizării unui mare carnaval la München în anul 1780, i-a comandat lui Mozart compunerea unei opere. Acesta, împreună cu Giambattista Varesco, libretist, au ales un subiect inspirându-se dintr-un text francez al lui Antoine Danchet — Idomeneo, Regele Cretei. Este extraordinar cum acest minunat creator, care a murit cu 53 de zile înainte de a împlini 36 de ani, a reuşit în 25 de ani să compună atâtea opere pe lângă simfonii, muzică religioasă, concerte instrumentale, etc. La 11 ani a compus „Apollo şi Hyacinthus”, iar cu 12 săptămâni înainte de deces a scris La Clemenza di Tito. Un total de 22 de opere. Opera „Idomeneo” a avut premiera la 29 ianuarie 1781 la Teatrul Cuvilliés din München. Uvertura este scurtă, concisă, ba chiar pentru mai multă cursivitate Mozart elimină partea de dezvoltare, tipică la forma de sonată, înlocuind-o cu un simplu pasaj de tranziţie. Gândindu-se la tragedia care urmează, Mozart încheie uvertura în nuanţă de piano, renunţând la contribuţia suflătorilor.

Este cale lungă de la liedurile tinereţii lui Strauss, melodice şi strălucitoare, până la aceste extraordinare patru lieduri, cântecul de lebădă al unui înţelept, un artist rafinat, care îmbracă muzica poeziilor într-o orchestraţie de o rară măiestrie. Sunt trei lieduri după poezii ale lui Hermann Hesse: Primăvara, Septembrie şi La culcare, iar ultimul lied este după poezia lui Joseph von Eichendorff: În strălucirea purpurie a amurgului. Cel care are meritul de a le fi înmănunchiat într-o singură lucrare, care a pus şi titlul: Ultimele patru lieduri, era un foarte bun prieten al lui Strauss, Ernst Roth, şef editor la Boosey & Hawkes, o celebră editură de note muzicale. Cuvintele de prezentare ale fiecărui lied ar fi prea sărace faţă de ceea ce poate face audiţia unei astfel de îngemănări măiastre dintre muzică şi poezie. Se poate spune că sunt ultimele licăriri postromantice din muzica unui mare compozitor. A compus liedurile în 1948, un an înainte de a muri (septembrie 1949). Solistă va fi soprana Sorina Silvia Munteanu.

Concertul simfonic se va încheia cu simfonia a VII-a a lui Antonin Dvořak. Simfoniile VII, VIII şi IX sunt culmea creaţiei simfonice a maestrului ceh. Primele două stau în umbra simfoniei „Din lumea nouă” care este cea mai populară. Totuşi, fiecare dintre cele trei arată un alt aspect al personalităţii compozitorului. Vineri, în sala Capitol vom asculta o lucrare foarte ambiţioasă în structură, furtunoasă şi cu un mesaj care se desprinde de şcoala cehă, devenind unul internaţional. Ea a fost terminată la 17 martie 1885, fiind executată în primă audiţie în aprilie, acelaşi an, la St.James`s Hall din Londra. A purtat şi numărul 2, fiind a doua publicată dintre simfoniile sale. Dacă succesul a fost extraordinar, publicarea a fost un coşmar. 

Editorul german, Fritz Simrock a făcut totul pentru a-i creea dificultăţi şi a-l irita pe compozitor. Întâi a spus că nu poate publica lucrarea fără să aibă reducţia la două piane. Germanului nu-i convenea numele ceh de Antonin, ci dorea ca semnătura să fie Anton. La fel, titlul să fie în limba germană. Dorea ca dedicaţia pentru Societatea Filarmonică din Londra să fie omisă de pe partitură. În cadrul acestor cereri discriminatorii, pe care le poţi întâlni şi azi, Dvořak i-a cerut nişte bani în avans.  Simrock i-a oferit 3000 de mărci, care era un preţ derizoriu. La auzul ofertei, compozitorul i-a răspuns că alţi editori ar fi bucuroşi să-i ofere dublu. Simrock, nervos, i-a dat 6000.

Tot sub conducerea dirijorală a lui Walter Hilgers vom audia un concert primăvăratic  sâmbătă, 2 aprilie, protagonişti fiind orchestra simfonică şi doi dintre membrii ei, în postură de solişti. Radu Ţaga va interpreta Concertul pentru fagot şi orchestră în fa major op. 75 de Carl Maria von Weber, iar Corneliu Meici va fi solist în Concertul pentru trompetă şi orchestră în mi bemol major de Johann Nepomuk Hummel. La final – un cadou de primăvară, Simfonia a V-a în si bemol major de Franz Schubert.

Născut în noiembrie 1786, dintr-o familie de muzicieni, Carl Maria von Weber, care a moştenit titlul de baron de la tatăl său, a fost unul dintre reprezentanţii de seamă ai romantismului în Germania. A fost nu numai compozitor, ci şi dirijor, pianist şi critic muzical. Trebuie să amintim că romantismul timpuriu, al cărui reprezentant a fost, s-a oglindit şi în viaţa sa destul de aventuroasă. Cheltuia peste posibilităţi, savura viaţa din plin, fapte care-l determină pe rege să-l arunce în închisoarea datornicilor. Chiar şi articolele critice pe care le scria erau marcate de dominaţia sentimentelor şi de hiperbolizarea trăirilor sufleteşti.

Probabil că lui i se datorează obiceiul de a se scrie note explicative în programele de sală în legătură cu lucrările ce vor fi cântate. Maximilian I, Regele Bavariei, i-a comandat lui Weber două concerte pentru clarinet. Succesul lor i-a determinat pe unii membrii ai orchestrei de la curte să-l roage să scrie şi pentru ei concerte. Singurul care l-a convins a fost fagotistul Georg Friedrich Brandt, elev al marelui fagotist — Georg Wenzel Ritter. Brandt l-a interpretat în marile oraşe din Germania, dar Weber l-a ascultat abia în februarie 1813, la Praga, fiind mai tot timpul plecat în turnee de concerte. Mai există un concert pentru fagot compus de Weber, intitulat Andante e Rondo Ungarese. Muzicologii spun că ar fi fost iniţial compus pentru violă.

În continuare să aflăm câteva informaţii despre Hummel, un compozitor ale cărui lucrări sunt plasate în perioada de trecere de la clasicismul muzical la romantism. El s-a născut în anul 1778 la Pressburg, Bratislava de azi. La 8 ani a luat lecţii de la Mozart, care era impresionat de abilităţile sale muzicale. Mai apoi s-a întâlnit cu Haydn, care a compus pentru el o sonată pe care a interpretat-o la Hanovra. Haydn l-a felicitat şi i-a dat o guinee, o monedă de aur britanică pe vremea aceea. L-a cunoscut şi pe tânărul Beethoven şi cu toate că prietenia dintre ei a cunoscut suişuri şi coborâşuri, mai apoi amândoi s-au reconciliat manifestându-şi respect reciproc.

A legat multe prietenii cu marii artişti ai vremii, printre care şi cu Goethe, ceea ce i-a lărgit mult orizontul artistic. Dacă la maturitate era un muzician şi compozitor foarte apreciat, după ce a dispărut- în mod ciudat- nu i s-au mai cântat lucrările timp îndelungat. În anii din urmă i s-a redescoperit valoarea; ca urmare, apare tot mai des pe afişele de concert. A avut merite deosebite şi prin faptul că a contribuit cu iniţiative şi cu unele intervenţii pentru implemetarea legii de pensionare a artiştilor. A organizat concerte în beneficiul artişilor săraci şi a luptat împotriva furtului intelectual. Concertul pentru trompetă a fost compus pentru Anton Weidinger, celebru virtuoz şi inventator, în decembrie 1803. Prima audiţie a marcat intrarea lui Hummel la orchestra curţii Prinţului Esterházy,  loc părăsit de Haydn. Deşi a fost scris în mi major, concertul este mereu interpretat în mi bemol major, o tonalitate mai accesibilă pentru digitaţia la trompetele moderne.

În 1816, Schubert compune două simfonii, destul de diferite. Prima, în do minor, se mai numeşte şi tragica, în principal datorită influenţei compoziţiilor beethoveniene, cealaltă, în si bemol major, face câţiva paşi înapoi şi realizează o lucrare veselă, plină de elan, ce ne aduce aminte de ultimele simfonii mozartiene. Este simfonia V-a, o simfonie lirică, care, deşi ne aminteşte de Mozart, ne prezintă totuşi un compozitor cu o personalitate conturată şi originală. Practic, această lucrare este adevăratul punct de pornire spre libertatea de expresie în simfonism a lui Schubert. Absenţa percuţiei, a clarineţilor şi trompetelor, dezvăluie intenţia de a construi o lucrare fără accente dramatice. Este  o muzică amabilă şi strălucitoare. Ea ne poartă în plină primăvară.

Mircea Tătaru

0
Știri asemănătoare
Citeste mai mult
Click pentru a comenta

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cultură

Festivalul Recoltei, la Giroc. Muzică și preparate culinare și colectare de fonduri pentru o cauză socială

Publicat

acum 2 săptămâni

pe

22 octombrie 2025

de

Duminică, 26 octombrie 2025, de la ora 13:00, Grădina Căminului Cultural din Giroc va găzdui cea de-a treia ediție a Festivalului Recoltei, organizat de Asociația Filantropică Ortodoxă „Sfântul Dimitrie” din Giroc, în parteneriat cu Primăria Comunei Giroc.

Evenimentul va îmbina bucuria tradițiilor de toamnă cu implicarea socială, având ca scop colectarea de fonduri pentru construirea unui centru dedicat copiilor nevoiași – un spațiu unde aceștia să primească sprijin, educație și șansa la un viitor mai bun.

Evenimentul va fi prezentat de Dan Negru, iar momentul central al zilei va fi recitalul uneia dintre cele mai iubite trupe din România, Holograf, care va aduce pe scenă emoție, energie și un plus de bucurie pentru public.

Atmosfera va fi completată de prezența unor îndrăgiți artiști de muzică populară, precum Carmen Popovici-Dumbravă, Carmen Biruescu, Roberta Crintea, Marian Medregoniu, Vanesa Jarja și Doriana Talpeș, alături de ansambluri și grupuri locale care vor aduce autenticitatea tradițiilor românești în mijlocul comunității girocene.

Organizatorii pregătesc și o adevărată celebrare gastronomică, cu un uriaș ceaun de 1.000 de litri, 8.000 de sărmăluțe și numeroase alte preparate tradiționale pregătite special pentru această zi, într-o atmosferă caldă și prietenoasă.

Participanții se vor bucura, totodată, de decoruri tematice de toamnă, activități pentru copii și colțuri foto care vor surprinde spiritul evenimentului.

Toate fondurile strânse în cadrul festivalului vor fi direcționate către construcția centrului pentru copiii aflați în nevoie, iar cei care doresc să contribuie pot face donații în contul RO69BRDE360SV66342483600 (BRD Giroc).

Festivalul Recoltei 2025 este un eveniment al solidarității și grijii față de oamenii cu nevoi, o tradiție prin care comunitatea din Giroc se mobilizează an de an pentru a susține cauze sociale reale și pentru a aduce speranță acolo unde este cel mai mare nevoie.

0
Citeste mai mult

Cultură

Premieră pe scena Teatrului Național din Timișoara – Spectacolul „Vestul adevărat“

Publicat

acum 2 săptămâni

pe

21 octombrie 2025

de

Repetițiile pentru noua premieră a Teatrului Național din Timișoara – „Vestul adevărat“ – au intrat în linie dreaptă. Astfel, prima ieșire la rampă spectacolului „Vestul adevărat“ de Sam Shepard, este programată duminică, 26 octombrie 2025, ora 19, la Sala Mare.

În traducerea lui Andrei Marinescu, povestea celor doi frați seduși de mirajul Hollywood-ului – Austin, un scenarist de succes și Lee, un vagabond cinic, dar șarmant – țese admirabil „modelul din covor” al complicatelor relații de familie, într-un exercițiu de hiperrealism atât de perfect încât evenimentele par să sară dincolo de natura lor plauzibilă.

Piesa, deopotrivă amuzantă și gravă, brutală și comică, este una dintre capodoperele celebrului actor de teatru și film, dramaturg, scenarist, regizor, romancier și poet american Sam Shepard. Câștigător al premiului Pulitzer și nominalizat la premiul Oscar pentru cel mai bun actor, de zece ori laureat al premiilor Obie pentru scenariu și regie, Sam Shepard este considerat unul dintre cei mai importanți dramaturgi ai secolului al XX-lea.

Bine-cunoscutul regizor de teatru Felix Alexa, premiat pentru multe dintre spectacolele sale, revine la Teatrul Național din Timișoara cu această tragi-comedie antrenantă – Vestul adevărat, trecând piesa lui Shepard prin filtrul inteligenței și al umorului său abraziv. Felix Alexa, prolific regizor și pedagog de teatru, a montat în teatre și a predat în universități din toată lumea (Paris, Zagreb, Seul, Beijing, Shanghai, New Delhi, Singapore sau Sidney). Experiența sa poartă amprenta marelui regizor Peter Brook, cu care a colaborat.

Regizorul Felix Alexa i-a distribuit în rolurile celor doi frați – protagoniști ai spectacolului, pe doi dintre cei mai tineri membri ai Naționalului timișorean, actori care, cu talent, profesionalism și tenacitate, își construiesc un profil artistic de excepție: Marin Lupanciuc, unul dintre cei mai tineri actori nominalizați vreodată la Premiul UNITER pentru cel mai bun actor în rol principal (2023) și cel mai nou membru al trupei, Teodor Cauș, actor, muzician și dansator din noua generație. Cei doi sunt susținuți în partituri de compoziție de bine-cunoscuții actori ai Naționalului timișorean, Ion Rizea (premiul UNITER pentru cel mai bun actor secundar, 2021) și Paula Maria Frunzetti.

Decorul și costumele spectacolului sunt semnate de Maria Miu, reputat scenograf de teatru și film, recunoscută ca fiind unul dintre cei mai imaginativi, mai creativi și mai talentați artiști din generația sa.

Următoarele reprezentații ale spectacolului sunt programate joi, 30 noiembrie și duminică, 9 noiembrie 2025. Biletele la spectacolele Teatrului Național pot fi achiziționate on-line, pe www.tntm.ro sau fizic, la Agenția „Mărășești”, str. Mărășești nr. 2, deschisă între orele 11 și 19, în fiecare zi a săptămânii, cu excepția zilei de luni. Mai multe informații pe https://www.tntm.ro/tarife/.

0
Citeste mai mult

Cultură

Cristian Sida aduce expoziția „Passepartouze” pe simezele Muzeului Național de Artă din Timișoara

Publicat

acum 2 săptămâni

pe

21 octombrie 2025

de

Muzeul Național de Artă din Timișoara, 22 octombrie 2025 – 26 noiembrie 2025

Cristian Sida – Passepartouze

Vernisaj: miercuri, ora 18:00

Totul rămâne deschis și imprevizibil; singurul lucru stabil este structura grafică și picturală – o matrice originară din care prind contur haosul, întâmplările cotidiene și întrebările ce ne însoțesc tăcut. În acest proces, amprenta capătă un rol esențial, iar monotipul și textele generate aleatoriu devin instrumente prin care sensul se insinuează, fragmentar, în construcția vizuală a realității.

Publicul din Timișoara este invitat să îl (re)descopere pe Cristian Sida pe simezele Muzeului Național de Artă din Timișoara (MNArT), cu o colecție de lucrări reunite sub titlul „Passepartouze”.

„Titlul „Passepartouze” este un joc de cuvinte între *passepartout (paspartu) și *partouze (orgie – în sensul de delir, în cazul lucrărilor), unde nimic nu este prestabilit în afară de structura grafică și picturală, ca matrice din care iese și se construiesc haosul, întâmplările și interogațiile de zi cu zi. Amprenta joacă un rol esențial, la fel și monotipul, textele aleatorii”, explică prof. univ. dr. Cristian Sida.

Astfel, pe simezele MNArT se vor regăsi lucrări de mari dimensiuni din seriile Satyricon, Pour les Privés d’Amour et de Pinard, realizate între anii 2005 – 2025. Dimensiunile – 300×200 cm, 500×200 cm, 300×150 cm – impresionează prin impact vizual și complexitate tehnică: acrilic, grafisme, obiecte încorporate ce vizează antropomorfoze, ipostaze pseudo-anatomice, ludice, autoironice. Seria Satyricon evocă reminiscențe ale laboratorului cromatic anterior anului 2006, până la cea mai recentă lucrare, care relatează practic „povestea de dragoste cu Franța”, pe care Cristian Sida o trăiește de decenii.

„A existat – și continuă să existe – un mariaj complex, uneori tensionat, între abstract și figurativ. Spuneam și altădată: în copilărie nu pictam, ci desenam. Iar desenul, la acea vârstă, vine firesc cu nevoia de a reprezenta lumea, de a imita realitatea prin contururi: personaje, case, peisaje imaginare, basme. În 2006, odată cu lucrările din seria Satyricon, am făcut un compromis asumat: am început să injectez abstracția cu elemente grafice, forme ce păstrează o urmă de figurativ, chiar dacă filtrate de imaginar. Încă mă neliniștește întrebarea: formă sau culoare? Paradoxal, în clipa în care culoarea prinde formă, începe să povestească – dar cu fiecare poveste spusă, parcă își pierde din prezență, se estompează. Cu toate acestea, nu pot exista fără desen. E un partener de antrenament, o prezență constantă, aproape vitală. Desenez și în minte, și vizibil, ca într-un dialog interior rostit cu voce tare. Textele care însoțesc lucrările mele s-au născut inițial dintr-o selecție instinctivă – versuri întâmplătoare din melodiile pe care le ascultam în timp ce pictam. Pentru mine, aceste texte nu sunt doar însoțitoare, ci parte din limbajul vizual însuși – extensii ale ideii plastice, componente ale unei recuzite personale, uneori suprarealiste, care oferă noi piste de lectură”, declară artistul.

Cristian Sida este profesor doctor la Facultatea de Arte și Design a Universității de Vest din Timișoara (specializarea Pictură), membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România și membru de onoare al Association „Atelier International d’Artistes Plasticiens” (Franța). De mai mulți ani, trăiește pe jumătate în Franța, unde participă constant la proiecte de anvergură.

A expus la Paris, New York, Viena, Biarritz, Budapesta, Izmir, Karlsruhe, Salzburg ș.a., și a fost distins cu numeroase premii, printre care: Premiul „Eugen Todoran” pentru excelență în cultură, Premiul pentru pictură la Bienala Internațională de la Izmir, Turcia, Premiul de Excelență în Pictură oferit de UAP România. A beneficiat de Bursa Națională pentru Pictură (UAP România) și a fost invitat ca lector la Université Paris 8 și la École Supérieure d’Art de Lorraine.

Este considerat unul dintre artiștii consacrați ai Europei Centrale. De asemenea, a semnat lucrări de artă monumentală în Corsica și pentru municipalitatea orașului Méricourt (Franța), unde revine în această toamnă cu un nou proiect desfășurat într-un sit UNESCO.

Parteneri: Cramele Recaș, Rețele Electrice

0
Citeste mai mult

Articole recente

TIMIȘOARA Vremea

Cele mai citite