Ne găsiți și pe:

Psihologie

DEZVOLTARE PERSONALĂ. Meditația reglată ne scapă de stres

Publicat

pe

Viața în general poate fi solicitantă și agitată și, de la an la an, nivelurile de stres exponențial. Ce se întâmplă însă dacă am lua în calcul o modalitate de a ajunge la sursa emoțiilor și gândurilor noastre – creierul – și de a-l controla, astfel încât să putem atinge starea mentală dorită: memorie, concentrare, somn bun, relaxare, bucurie, liniște interioară etc.?

„Controlul minții” se referă în general la monitorizarea activității creierului și, în particular la schimbarea sau consolidarea tiparelor de unde cerebrale dorite.

Creierul este format din miliarde de celule specializate, printre care și neuronii. Neuronii comunică în permanență între ei, iar activitatea electrică emisă prin această comunicare poate fi detectată folosind o tehnică numită electroencefalografie sau EEG, cu senzori atașați la nivelul scalpului care se reglează în acele ”explozii” de energie și le înregistrează ca unde. Forma undei este diferită în stare de repaos față de momentul când cineva își folosește toată atenția și focalizarea asupra unui subiect, unei activități.

Potrivit psihologului Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), controlul undelor noastre cerebrale ar putea ajuta la optimizarea relaxării și productivității.

„După cum se știe, undele cerebrale pot fi modificate de diferiți stimuli externi, inclusiv stimularea auditivă.Iată câteva dintre beneficiile și funcțiile asociate cu frecvențele cheie ale undelor cerebrale: Gamma: învățare, concentrare și autocontrol, Beta: niveluri crescute de energie, concentrare, vigilență și gândire clară, Alfa: ajută la dureri de cap tensionate, memorie, anxietate ușoară și stări de flux creativ, Theta: poate ajuta procesarea emoțională, relaxarea profundă, intuiția, consolidarea memoriei, Delta/subdelta: poate ajuta la ameliorarea durerii, funcției imune, vindecării și somnului profund.

Creierul nostru folosește 13Hz (alfa crescut sau beta scăzut) pentru inteligența „activă”. Există persoane care prezintă deficiențe de învățare și probleme de atenție care au o deficiență de activitate de 13Hz în anumite regiuni ale creierului, care afectează capacitatea de a efectua cu ușurință sarcini de secvențiere și calcule matematice. Activitățile neuronilor cerebrali au informații bogate despre activitățile neuronale. Când neuronii sunt activați, ei produc impulsuri electrice. Până de curând, măsurarea undelor cerebrale a fost limitată la un mediu medical sau de laborator, deoarece necesită instrumente precum electroencefalografia (EEG) – prin care senzorii atașați la nivelul scalpului „citesc” undele cerebrale, similar cu modul în care monitorul ritmului cardiac ne citeste pulsul – sau neuroimagistica, care scanează creierul utilizând imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) sau altă tehnologie”, explică specialistul.

Cum ne controlăm undele cerebrale?

Psihologul Laura Maria Cojocaru este de părere că există o modalitate foarte simplă de a ne schimba undele cerebrale pentru a ne simți mai centrați și mai puțin stresați: meditația.

„S-a constatat că meditația regulată crește activitatea alfa și scade beta în stările de veghe, meditațiile mai scurte “începătoare”, fiind asociate cu undele alfa.

De asemenea, s-a demonstrat că îmbunătățește stările undelor gamma, ceea ce are sens, deoarece se crede că gama crește gradul de conștientizare și ne face să fim foarte în ton cu noi înșine și cu mediul nostru.” (Gândiți-vă la acest lucru ca mai mult la un scop avansat de meditație.). Dacă doriți să treceți la un anumit tip de undă cerebrală în timp ce vă angajați într-un anumit tip de sarcină – cum ar fi să atingeți undele alfa dacă nu puteți dormi sau atmosfera de flux theta în timp ce alergați – vă sugerăm să ascultați ritmurile binaurale, care sunt sunete în buclă care promovează stări specifice undelor cerebrale.

Le puteți găsi pe Youtube sau Spotify căutând tipul de undă cerebrală pe care o urmăriți, cum ar fi „bătăile theta binaurale”. Fie că suntem activi din punct de vedere mental, în stare de odihnă sau adormiți, creierul are întotdeauna un anumit nivel de activitate electrică.În timpul unui test, participanții au fost practicanți experimentați de meditație. Li s-a cerut să se odihnească, cu ochii închiși, timp de 20 de minute și să mediteze încă 20 de minute, în ordine aleatorie. Abundența și localizarea undelor cerebrale electrice lente până la rapide (delta, teta, alfa, beta) au furnizat un bun indiciu al activității creierului”, declară psihologul Laura Maria Cojocaru.

Atenție relaxată cu theta

Potrivit specialistului, în timpul meditației, undele theta au fost cele mai abundente în părțile frontale și medii ale creierului.

„Aceste tipuri de valuri provin probabil dintr-o atenție relaxată care monitorizează experiențele noastre interioare. Aici se află o diferență semnificativă între meditație și relaxare fără nicio tehnică specifică. Studiile anterioare au arătat că undele theta indică relaxare profundă și apar mai frecvent la practicienii cu meditație cu experiență. Sursa este probabil părțile frontale ale creierului, care sunt asociate cu monitorizarea altor procese mentale. Când măsurăm calmul mental, aceste regiuni semnalizează părțile inferioare ale creierului, inducând răspunsul de relaxare fizică care apare în timpul meditației”, conchide psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației ”Generația Iubire” este Psihoterapeut şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică.

Psihologie

DEZVOLTARE PERSONALĂ. Sfaturi pentru cultivarea fidelității

Publicat

pe

Există foarte multe neclarități și dileme în jurul relației de cuplu. Majoritatea se întreabă care este „rețeta” perfectă pentru o relație armonioasă, echilibrată și plină de fericire și iubire. Din păcate, nu există o rețetă pentru asta și lucrurile nu sunt așa cum ne sunt prezentate în filmele sau cărțile de dragoste.

În opinia psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), iubirea este un proces organic, pe care dacă îl întreții, se usucă și își pierde viața în timp.

“Putem privi relația, printr-un exercițiu de imaginație, ca fiind o ființă vie, care se află în grija ambilor parteneri. Dacă fiecare dintre cei doi se implică activ și o hrănesc, îi oferă atenție, timp, grijă, iubire, afecțiune, răbdare, înțelegere și orice mai are nevoie, atunci și-au găsit rețeta de succes pentru a o ține în viață. Dacă, la pol opus, unul sau ambii uită să ofere relației grija și hrana de care are nevoie, aceasta pierde din energie și ușor, ușor, se stinge din „viață”. Dacă ar fi să ne privim relațiile (nu doar de cuplu) drept o ființe vii, care au exact aceleași nevoi ca și noi, oare cum ne-am raporta la ele? Ce am alege să facem diferit, pentru a le oferi protecția și susținerea pe care ne-am dori și noi, la rândul nostru, să le primim? Oare cum ar evolua relațiile cu oamenii din viața noastră, dacă le-am da grija și iubirea pe care le așteptăm noi de la alții? S-ar îmbunătăți oare calitatea acestora și modul în care ne simțim noi în ele? Eu consider că da și chiar semnificativ”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Lipsa fidelității nu este o boală genetică, ci o alegere conștientă

Specialistul este de părere că fidelitatea, în sine, nu ține de genetică, educație sau bun simț, cât ține de o alegere asumată pe care fiecare dintre noi o facem, sau nu, după caz.

“Fidelitatea este o alegere conștientă în care decidem să ne dedicăm timpul, atenția, grija, iubirea și tot ceea ce este necesar îngrijirii relației actuale, cu persoana pe care o avem în viață în acest moment. Personal, văd fidelitatea mai mult ca pe o asumare a faptului că dăm oportunitatea relației în care ne aflăm să crească odată cu noi și cu partenerul/a de viață. Cred că oricând putem fi atrași de alte persoane și diferența dintre cei care decid să dea curs unei atracții și cei care nu o fac stă într-o alegere completă de a fi sau nu pe deplin dedicați persoanei care se află deja în viața lor”, declară psihologul Andra Tănăsescu.

De multe ori, ne întrebăm cum au reușit părinții noștri să întrețină o căsnice atât de lungă și de ce acest lucru pare o misiune imposibilă pentru generațiile tinere?

“Din multele discuții pe care le-am avut cu cuplurile solide, am extras un numitor comun, astfel: „am ales de la început că ne dedicăm unul altuia și ca, atunci când întâmpinăm probleme, să stăm împreună cu ele. Am ales să discutăm în loc să ne abținem. Am ales să ne ascultăm în loc să ne reproșăm. Am ales să încercăm măcar să ne înțelegem reciproc, în loc să ne judecăm. Am ales să rămânem, în special când a devenit greu și inconfortabil. Și cel mai mult, cred că am ales să rămânem și să creștem împreună. Asta a fost rețeta care a funcționat pentru noi. Nu e ușoară. De multe ori a fost cel puțin incomod, ca să nu mă aventurez să spun incredibil de greu. Dar mereu am ales să găsim împreună rezolvarea și soluțiile. Mereu am ales să găsim modul cel mai potrivit pentru amândoi de a readuce echilibrul, atunci când acesta se pierdea”.

Așadar, eu am concluzionat următorul lucru: totul ține de alegerea pe care o facem, nu la începutul relației, ci la cele de pe parcurs. Inițial este ușor să facem alegeri. Începutul e frumos, dulce, cald, plăcut. Nu, cred că alegerea constantă, de a crește împreună și de a găsi soluții împreună, este secretul relațiilor stabile, lungi și armonioase. Alegerile constante sunt cele care decid soarta unei relații, precum este decizia noastră de a ne asuma ce facem atunci când dăm, sau nu, curs unei atracții exterioare.

Până la urmă, orice relație are aceleași cerințe. Putem alege să schimbăm constant persoana cu care suntem, sperând să evităm asta, sau putem să facem o alegere consțientă de a crește alături de o persoană care, evident, are aceeași deschidere și dorință de creștere reciprocă. Deci, totul ține de alegerile pe care le facem, poate chiar zi de zi”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).

Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă, este Psiholog, Coach Wing Wave, Trainer NLP și Consultant Panorama Socială.

Citeste mai mult

Psihologie

Lansare de carte: „Despre hipnoză și regresii în vieți anterioare – povești din camera de terapie“

Publicat

pe

Cartea „Despre hipnoză și regresii în vieți anterioare – povești din camera de terapie“ scrisă de psiholog Ruxandra Bulzan va vedea lumina tiparului în câteva zile, urmând să fie disponibilă în format tipărit din 1 iunie.

Scopul acestei cărți este să aducă mai multă claritate și o perspectivă acordată cu realitatea din cabinet asupra hipnozei, hipnoterapiei și terapiei prin regresie. În carte se regăsesc cele mai frecvente întrebări primite de-a lungul anilor de la pacienții Ruxandrei Bulzan, întrebări pe care, cu siguranță, le-a avut fiecare dintre noi.

„Am scris această carte cu gândul la tine, dorindu-mi să te ajut să descoperi universul fascinant al istoriei sufletului tău. De-a lungul carierei mele de terapeut și trainer, am avut bucuria și onoarea să fiu martorul călătoriilor interioare de descoperire și transformare a mii de oameni. Această carte reprezintă o foarte mică parte a acestor experiențe de lucru și intenția ei este de a face lumină cu privire la domeniul hipnozei și terapiei prin regresie, concepte asupra cărora planează încă o mulțime de mituri nefondate, explică autoarea.

Cartea este structurată pe 9 capitole astfel:

Capitolul 1 – Hipnoza – între mit și realitate

Capitolul 2 – Reîncarnarea

Capitolul 3 – Regresia în vieți anterioare

Capitolul 4 – Vindecarea trecutului și transformarea prezentului

Capitolul 5 – Călătoria Sufletului: Viaţa dintre Vieți

Capitolul 6 – Criza spirituală

Capitolul 7 – Karma

Capitolul 8 – Despre entităţile ataşate și eliberarea lor în lumină

Capitolul 9 – Transformare şi vindecare

Cei care doresc să intre în posesia cărții pot să facă precomenzi online AICI.

Despre autor

Ruxandra Bulzan a urmat Facultatea de Psihologie și un master în psihologie clinică. Este hipnoterapeut certificat, terapeut Theta Healing și spiritual coach. A urmat câteva cursuri dedicate regresiilor în vieţi anterioare susţinute de dr. Brian Weiss și a finalizat un program de formare de lungă durată în cadrul Past Lives Regression Academy (UK). În cadrul aceleaşi Academii a urmat o pregătire pentru regresia în Viaţa dintre Vieţi.

În prezent este președintele asociației de Hipnoză şi Terapie prin Regresie și unul din cei 10 oameni certificaţi la nivel internaţional de către EARTh (Asociația Internațională de Terapie prin Regresie) să predea programe avansate aferente acestui tip de terapie.

Citeste mai mult

Psihologie

DEZVOLTARE PERSONALĂ. Culorile din spatele stării noastre de spirit

Publicat

pe

Te simți neliniștit într-o cameră galbenă? Culoarea albastră te face să te simți calm și relaxat? Culoarea este un instrument puternic de comunicare și poate fi utilizată pentru a semnala acțiunea, influența starea de spirit și chiar influențarea reacțiilor fiziologice. Anumite culori au fost asociate cu tensiunea arterială crescută, metabolismul crescut și oboseala ochilor. Cum funcționează exact culoarea? Cum afectează culorile dispoziția și comportamentul?


Psihologia culorilor este definită ca efectul radiației electromagnetice a luminii asupra stării și comportamentului uman – o reacție psihofizică universală, care nu este atât de puternic influențată de cultură, vârstă și sex precum se crede în general.

În opinia cunoscutului psiholog român Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), este important să înțelegem că există o mare diferență între psihologia culorii și simbolistica culorii. Din punct de vedere istoric, ceea ce este adesea descris ca psihologie a culorii este de fapt simbolismul culorii – asocierile conștiente pe care suntem condiționați să le facem.

“Răspunsurile culturale la culoare provin dintr-o varietate de cauze: de exemplu, verde este culoarea sacră în tot Islamul, fiind culoarea hainei Profetului; în Irlanda este considerată o culoare norocoasă, poate pentru că atunci când lumea din jurul nostru conține mult verde, aceasta indică prezența apei și, prin urmare, puțin pericol de foamete. În Anglia culoarea verde este văzută ca o culoare care aduce ghinion, posibil din cauza asocierii sale cu degradarea și boala. Există multe exemple de simbolism al culorilor: movul este asociat cu regalitatea pentru simplul motiv că, până relativ recent în istoria noastră, era o vopsea extrem de scumpă și numai regalitatea și-o putea permite. Roșul este culoarea sângelui și a fost adeseori asociată cu războiul. Aceste asocieri coincid adesea cu psihologia culorii (de fapt roșu poate declanșa agresivitate), dar nu sunt în niciun caz același lucru”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

În 1666, omul de știință englez Sir Isaac Newton a descoperit că atunci când lumina albă pură trece printr-o prismă, aceasta se separă în toate culorile vizibile. Newton a mai descoperit că fiecare culoare este alcătuită dintr-o singură lungime de undă și nu mai poate fi separată în alte culori.

Alte experimente au demonstrat că lumina poate fi combinată pentru a forma alte culori.
De exemplu, lumina roșie amestecată cu lumina galbenă creează o culoare portocalie. Unele culori se anulează reciproc atunci când sunt amestecate și duc la o lumină albă.

Efectele psihologice ale culorii
De ce culoarea este o forță atât de puternică în viața noastră? Ce efecte poate avea asupra corpului și minții noastre? În timp ce percepțiile de culoare sunt oarecum subiective, există unele efecte de culoare care au sens universal.

“Culorile din zona roșie a spectrului de culori sunt cunoscute sub numele de culori calde și includ roșu, portocaliu și galben. Aceste culori calde evocă emoții, de la sentimente de căldură și confort la sentimente de furie și ostilitate. Culorile din partea albastră a spectrului sunt cunoscute sub numele de culori reci și includ albastru, violet și verde. Aceste culori sunt adesea descrise ca fiind calme, dar pot aminti și sentimentele de tristețe sau indiferență. Există patru culori psihologice primare – roșu, albastru, galben și verde. Ele se raportează respectiv la corp, la minte, la emoții și la echilibrul esențial dintre aceste trei”, declară psihologul Laura Maria Cojocaru

Proprietățile psihologice ale celor unsprezece culori de bază sunt următoarele:

  1. ROȘU. Fizic. Pozitiv: curaj fizic, forță, căldură, energie, supraviețuire de bază, „luptă sau fugă”, stimulare, masculinitate, entuziasm. Negativ: sfidare, agresivitate, impact vizual, încordare. “Fiind cea mai lungă lungime de undă, roșul este o culoare puternică. Deși nu este cel mai vizibil din punct de vedere tehnic, are proprietatea de a părea a fi mai aproape decât este și, prin urmare, ne atrage atenția mai întâi. De aici și eficiența sa în semafoarele din întreaga lume. Efectul său este fizic; ne stimulează și crește rata pulsului, dând impresia că timpul trece mai repede decât în realitate. Se leagă de principiul masculin și poate activa instinctul de „luptă sau fugă”. Roșul este puternic și foarte simplu. Roșu pur este cea mai simplă culoare, fără subtilitate. Este stimulant și plin de viață, foarte prietenos. În același timp, poate fi perceput ca fiind solicitant și agresiv”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.
  2. ALBASTRU. Intelectual. Pozitiv: Inteligență, comunicare, încredere, eficiență, seninătate, datorie, logică, răceală, reflecție, calm. Negativ: răceală, distanță, lipsă de emoție, neprietenie. “Albastrul este culoarea minții și este în esență liniștitor; ne impactează mental, mai degrabă decât reacția fizică pe care o avem la roșu. Un albastru puternic va stimula gândirea clară, în timp ce tonurile de albastru mai deschise vor calma mintea, vor ajuta la concentrare și în consecință, vor acționa ca un calmant mental. Albastrul este culoarea comunicării clare. Obiectele albastre nu par a fi la fel de aproape de noi ca cele roșii. Mai multe studii au dovedit că albastrul este culoarea preferată a lumii. Cu toate acestea, poate fi de asemenea perceput ca fiind rece, lipsit de emoții și neprietenos”, este de părere specialistul.
  3. GALBEN. Emoţional. Pozitiv: Optimism, încredere, stimă de sine, extraversiune, forță emoțională, prietenie, creativitate. Negativ: iraționalitate, frică, fragilitate emoțională, depresie, anxietate, sinucidere. “Lungimea de undă galbenă este relativ lungă și, în esență, stimulează. În acest caz stimulul este emoțional, prin urmare galbenul este cea mai puternică culoare din punct de vedere psihologic. Galbenul potrivit ne va ridica spiritul și stima de sine, fiind culoarea încrederii și optimismului. Prea mult galben, sau tonul greșit în raport cu celelalte tonuri dintr-o schemă de culori, poate provoca scăderea stimei de sine, dând naștere fricii și anxietății”, afirmă psihologul Laura Maria Cojocaru.
  4. VERDE. Echilibru. Pozitiv: armonie, echilibru, împrospătare, dragoste universală, odihnă, restaurare, reasigurare, conștientizare a mediului, echilibru, pace, amabilitate. Negativ: plictiseală, stagnare, enervare. „Verdele este odihnitor pentru ochi și nu necesită nici o ajustare. Fiind în centrul spectrului, este culoarea echilibrului – un concept mai important decât își dau seama mulți oameni. Când lumea din jurul nostru conține mult verde, acest lucru indică prezența apei și puțin pericol de foamete, așa că suntem liniștiți de verde, la un nivel primitiv. În mod negativ, poate indica stagnare și, utilizată incorect, va fi percepută ca fiind o culoare prea blândă”, declară specialistul.
  5. VIOLET. Spiritual. Pozitiv: conștientizare spirituală, izolare, viziune, lux, autenticitate, adevăr, calitate. Negativ: Introversiune, decadență, suprimare, inferioritate. „Cea mai scurtă lungime de undă este violet. Este nevoie de conștientizare la un nivel superior de gândire, chiar și în spectrul valorilor spirituale. Este extrem de introvertit și încurajează contemplarea profundă sau meditația. Are asocieri cu regalitatea și comunică de obicei cea mai bună calitate posibilă. Fiind ultima lungime de undă vizibilă înaintea razei ultraviolete, are asocieri cu timpul și spațiul și cosmosul. Utilizarea excesivă a violetului poate aduce prea multă introspecție, iar tonul greșit al acestuia comunică ceva ieftin și urât, mai rapid decât orice altă culoare”, explică Laura Maria Cojocaru.
  6. PORTOCALIU. Pozitiv: confort fizic, mâncare, căldură, securitate, senzualitate, pasiune, abundență, distracție. Negativ: privare, frustrare, frivolitate, imaturitate. “Deoarece este o combinație de roșu și galben, portocaliul este stimulant, iar reacția la acesta este o combinație între fizic și emoțional. Ne concentrează mintea pe probleme de confort fizic – mâncare, căldură, adăpost etc. – și senzualitate. Este o culoare „distractivă”. În mod negativ, s-ar putea concentra pe exact opusul – privarea. Acest lucru este mai probabil atunci când portocaliul cald este utilizat cu negru. La fel, prea mult portocaliu sugerează frivolitate și lipsa unor valori intelectuale serioase”, afirmă specialistul.
  7. ROZ. Pozitiv: Liniște fizică, hrană, căldură, feminitate, dragoste, sexualitate, supraviețuire a speciei. Negativ: inhibiție, claustrofobie emoțională, emasculare, slăbiciune fizică. “Fiind o nuanță de roșu, rozul ne afectează și fizic, dar calmează, mai degrabă decât stimulează. (Interesant este că roșul este singura culoare care are un nume complet separat pentru nuanțele sale. Nuanțele de albastru, verde, galben etc. fiind pur și simplu numite albastru deschis, verde deschis, etc.) Rozul este o culoare puternică din punct de vedere psihologic. Reprezintă principiul feminin și supraviețuirea speciei, este hrănitor și liniștitor fizic. Prea mult roz este drenant fizic și poate fi oarecum emasculant”, spune Laura Maria Cojocaru.
  8. GRI. Pozitiv: neutralitate psihologică. Negativ: Lipsă de încredere, umezeală, depresie, hibernare, lipsă de energie. „Griul pur este singura culoare care nu are proprietăți psihologice directe. Cu toate acestea, este destul de supresiv. O absență virtuală a culorilor este deprimantă și atunci când lumea devine gri, suntem condiționați instinctiv să ne retragem și să ne odihnim. Cu excepția cazului în care tonul precis este corect, griul are un efect de amortizare asupra altor culori folosite cu acesta. Folosirea intensă a griului indică de obicei lipsa de încredere și teama de expunere”, este de părere psihologul.
  9. NEGRU. Pozitiv: sofisticare, strălucire, mister, securitate, siguranță emoțională, eficiență, substanță. Negativ: opresiune, răceală, amenințare, greutate. “Negrul nu este o culoare primară, secundară sau terțiară. De fapt, negrul nu este pe paleta de culori, deoarece nu este considerat o culoare. Este esența tuturor culorilor. Sau mai bine zis, absorbția tuturor culorilor. Negrul absoarbe toată lumina din spectrul de culori. Potrivit psihologiei culorii, emoția legată de culoare depinde în mare măsură de preferințele noastre personale și de experiențele anterioare cu acea culoare anume. Culoarea neagră nu este diferită. Implicațiile psihologice ale acestora sunt considerabile. Creează bariere de protecție, deoarece absoarbe toată energia care vine spre tine și învelește personalitatea. Negrul este în esență o absență a luminii, deoarece nu se reflectă lungimi de undă și, prin urmare, poate fi amenințător, mulți oameni se temându-se de întuneric. În mod pozitiv, comunică o claritate absolută, fără nuanțe fine. Comunică rafinament și excelență fără compromisuri și funcționează deosebit de bine cu albul. Negrul creează o percepție a greutății și a seriozității. Este un mit că hainele negre slăbesc. Adevărul din spatele mitului este că negrul este cea mai recesivă culoare, o chestiune de a nu atrage atenția asupra ta, mai degrabă decât de a te face să arăți mai subțire”, afirmă psihologul.
  10. ALB. Pozitiv: igienă, sterilitate, claritate, puritate, curățenie, simplitate, rafinament, eficiență. Negativ: Sterilitate, răceală, bariere, neprietenie, elitism. “Așa cum negrul este absorbție totală, tot așa albul este reflexie totală. De fapt, reflectă întreaga forță a spectrului în ochii noștri. Astfel, creează și bariere, dar diferit de negru. Comunică: „Nu mă atinge!” Albul este puritate și, ca și negrul, fără compromisuri; este curat, igienic și steril. Conceptul de sterilitate poate fi, de asemenea, negativ. Vizual, albul oferă o percepție sporită a spațiului. Efectul negativ al albului asupra culorilor calde este acela de a le face să arate și să se simtă crude”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.
  11. MARO. Pozitiv: seriozitate, căldură, natură, pământesc, fiabilitate, sprijin. Negativ: lipsă de umor, greutate, lipsă de rafinament. “Maro este format de obicei din roșu și galben, cu un procent mare de negru. În consecință, are aceeași seriozitate ca și negrul, dar este mai cald și mai moale. Are elemente ale proprietăților roșii și galbene. Culoarea maro este asociată cu pământul și lumea naturală. Este o culoare solidă, fiabilă și majoritatea oamenilor o consideră liniștită, mai favorabilă decât negrul popular, care este supresiv, mai degrabă decât suportiv”, conchide psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației ”Generația Iubire” este Psihoterapeut şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică.

Imagine de Artturi Mäntysaari de la Pixabay

Citeste mai mult

Articole recente

TIMIȘOARA Vremea

Cele mai citite