Meditația este de multe ori percepută ca fiind complexă și inaccesibilă celor care sunt la începutul călătoriei lor spirituale. Cu toate acestea, meditația nu este deloc complicată dacă este înțeleasă și practicată în mod corect.

„Tehnica celor 100 de respirații” este o modalitate simplă și eficientă de a începe procesul meditativ. Acest exercițiu de concentrare și conștientizare este ușor de urmărit și necesită doar 10 minute pe zi, făcându-l perfect pentru a începe ziua sau pentru a vă relaxa în timp ce călătoriți cu autobuzul, cu trenul sau pur și simplu atunci când așteptați pe cineva.

Astfel, cunoscutul psiholog Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), este de părere că, folosind această tehnică, practicanții trebuie să își concentreze atenția asupra senzațiilor de respirație, numărând în jos de la 100 la 0.

Fiecare respirație înseamnă o scădere cu un număr, rezultând în 100 de respirații totale. Această simplă practică poate aduce numeroase beneficii pentru sănătatea mentală și fizică, inclusiv îmbunătățirea concentrării, a stării de calm și a conștientizării.

„Un aspect adesea neglijat, dar extrem de important al meditației, este postura. O postură adecvată poate contribui la reducerea disconfortului sau a durerilor și poate preveni somnolența, o problemă frecvent întâlnită la cei care încep meditația. Ideal este să vă așezați pe o pernă sau un covor confortabil pe podea, fără a vă sprijini pe ceva. Încercați să mențineți coloana vertebrală dreaptă și capul la nivel. Poziția lotusului sau Padmasana, o poziție de meditație așezată cu picioarele încrucișate, este larg utilizată pentru meditație în tradițiile hinduse, tantrice, jainiste și budiste.

Cu toate acestea, această poziție poate fi inconfortabilă pentru cei care nu sunt obișnuiți să stea pe podea și poate provoca leziuni la genunchi dacă este forțată. În acest caz, o alternativă este așezarea într-o poziție tradițională cu picioarele încrucișate, unde ambele picioare sunt ascunse sub genunchi sau coapse. Alegeți postura în care vă simțiți cel mai confortabil și nu vă gândiți prea mult la aceasta. Experiența și experimentarea sunt esențiale pentru a găsi ce funcționează cel mai bine pentru dumneavoastră”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

Odată ce ați ales postura, puteți începe exercițiul „Tehnicii celor 100 de respirații”. Lăsați-vă respirația să se desfășoare în mod natural, fără a încerca să o controlați. Concentrați-vă asupra senzațiilor pe care le produce fiecare inspirație și expirație. Numărați în jos de la 100 la 0, cu fiecare număr corespunzând unei respirații. Dacă sunteți distras, faceți o notă mentală a acestuia și continuați cu exercițiul. Scopul acestui exercițiu nu este să evitați distracțiile, ci să învățați cum să vă readuceți atenția la respirație.

Monkey Mind: Natura distragerilor

Distracția este o parte naturală a experienței umane. Trăim într-o eră digitală rapidă, unde fluxurile constante de informații și stimulente se ciocnesc de noi din toate direcțiile. Suntem expuși la reclame, știri, notificări pe telefon, e-mailuri, mesaje, rețele sociale, toate acestea cerând o porțiune din atenția noastră. Acest bombardament constant poate provoca o agitație mentală, care poate face dificilă concentrarea pe o singură sarcină sau pe prezent. În filozofia Zen, această neliniște mentală este adesea numită „mintea maimuței”, o metaforă sugestivă pentru modul în care mintea noastră sare de la un gând la altul, asemănător modului în care o maimuță sare de la o creangă la alta.

„Mintea maimuței” este caracterizată de agitație, neliniște și inconsistență. În esență, este o minte care este constant în mișcare, plină de gânduri care trec rapid și par să aibă o voință proprie. O astfel de minte poate fi epuizantă, provocând stres, anxietate și o lipsă generală de concentrare.

Așa cum explică psihologul Laura Maria Cojocaru, „Tehnica celor 100 de respirații” este un mod eficient de a gestiona această „mintea maimuței”. Această tehnică implică numărarea respirațiilor de la 100 la 0, concentrându-se asupra senzației fiecărei respirații și revenind la numărarea respirației ori de câte ori mintea se abate. Această concentrare deliberată pe respirație servește pentru a calma „mintea maimuței” și pentru a îmbunătăți capacitatea de concentrare.

„În timpul meditației, nu contează câte gânduri apar sau cât de departe vă duce mintea. Într-adevăr, gândurile și distracțiile sunt o parte inevitabilă a practicii meditative. Scopul nu este să eliminăm complet gândurile sau să atingem o stare de golire completă a minții. În schimb, scopul este să învățăm să ne observăm gândurile fără a ne atașa de ele, lăsându-le să vină și să plece fără a ne perturba starea de liniște. Tot ce trebuie să faceți este să vă întoarceți la conștientizarea respirației în momentul prezent.

Acest proces de revenire la respirație este, de fapt, esența meditației. Acesta nu numai că ne ajută să ne calmăm mintea și să ne îmbunătățim concentrarea, dar ne învață și o abilitate vitală în viața de zi cu zi: capacitatea de a reveni la momentul prezent, indiferent de cât de mult ne distrage lumea din jur. În acest sens, „Tehnica celor 100 de respirații” este mai mult decât o simplă practică de meditație; este un instrument pentru cultivarea prezenței, liniștii și concentrării în viața noastră de zi cu zi”, afirmă psihologul.

Respirația, ancora noastră mentală

Respirația poate fi gândită ca o ancoră care vă ține centrați în prezent, indiferent cât de departe vă poate duce mintea. Aceasta reprezintă legătura noastră directă cu lumea exterioară și este mereu prezentă. Astfel, respirația devine unul dintre cele mai fiabile puncte focale pentru meditație.

„Practicând regulat „Tehnica celor 100 de respirații”, veți învăța să vă mențineți concentrarea pentru perioade mai lungi de timp și să vă liniștiți mintea. Această capacitate de a menține concentrarea poate duce la stări mai profunde de meditație, care aduc relaxare, fericire și echilibru. Aceasta poate fi o poartă către o mai mare înțelegere de sine și o mai mare armonie cu lumea înconjurătoare. Prin concentrarea pe respirație și conștientizarea momentului prezent, veți începe să vă deschideți la o nouă perspectivă asupra vieții”, conchide cunoscutul psiholog Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației „Generația Iubire” este Psiholog-Psihoterapeut expert şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică.

Viața ne modelează literalmente creierul. Cu cât efectuăm mai des o acțiune sau ne comportăm într-un anumit fel, cu atât mai mult este conectat fizic în creierul nostru. Această calitate adaptativă uimitoare a creierului nostru este cunoscută sub numele de neuroplasticitate. Poate funcționa atât pentru, cât și împotriva noastră.

Potrivit cunoscutului psiholog Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), neuroplasticitatea ne permite să ne schimbăm modul în care gândim și ne simțim în anumite situații. Când ne angajăm în comportamente pozitive și învățăm de la ceilalți cum să ne facem treaba mai bine, creierul nostru are capacitatea de a se conecta pentru a modela și îmbunătăți traseele sale neuronale. Acest proces facilitează abilitățile noastre cognitive și ne permite să învățăm și să ne dezvoltăm în moduri noi și interesante.

„Cu toate acestea, neuroplasticitatea poate avea și un efect negativ. Oamenii care se comportă într-un mod toxic și repetat pot prelua aceste trasee neuronale în creierul lor. Acest lucru este cauzat de anumite tendințe de a rămâne într-un cerc vicios de emoții negative și gândire toxică. Pentru a schimba acest lucru, este important să lucrăm la înlocuirea acestor comportamente nedorite cu gânduri care au trasee neuronale pozitive și benefice. Acest lucru poate fi realizat prin practicarea tehnicilor de meditație, antrenamentului mental și practicarea compasiunii față de noi înșine și ceilalți. Primind mai multe experiențe pozitive și folosind traseele neuronale rezultate din acestea, putem înlocui gradual traseele de gândire nedorite și comportamentele dăunătoare cu unele mai benefice. Prin schimbarea atitudinii și activarea traseelor neuronale pozitive, putem folosi neuroplasticitatea pentru a ne crea un viitor mai bun pentru noi și pentru cei din jurul nostru”, declară psihologul Laura Maria Cojocaru.

Cum ne putem schimba mentalitatea și comportamentul?

Timpul necesar pentru o schimbare mentală și comportamentală variază în funcție de persoană. Specialistul afirmă că este foarte important să avem răbdare, să nu grăbim lucrurile și să lucrăm cu noi înșine la o viteză confortabilă. În cele din urmă, va fi necesar să ne asigurăm de reperele de monitorizare a progresului, cum ar fi feedback-ul de la persoanele apropiate, și totodată să ne asigurăm de formarea evaluării obiective a progresului și a rezultatelor. Acest lucru ne va ajuta să ne orientăm mentalitatea și să ne asigurați că rezultatele sunt consistente și durabile.

Mai mult, psihologul Laura Maria Cojocaru ne oferă 10 sfaturi utile prin care putem să devenim mai conștienți de noi, să ne prioritizăm acțiunile în funcție de un set de valori mai sănătos și astfel să reușim să ne schimbăm și comportamentul:

Fiți conștienți de schema voastră mentală: Începeți prin a fi conștienți de modul în care gândiți, în special de sentimentele sau crezurile noastre limitative.

Utilizați gândirea pozitivă: Începeți ziua cu o recapitulare pozitivă a evenimentelor voastre și bucurați-vă de lucrurile mici pe care le faceți în fiecare zi.

Focalizați-vă pe scopurile voastre: Determinați ce vreți să obțineți, creați-vă un plan de acțiune și focalizați-vă pe acele obiective.

Acceptați-vă: Începeți prin a vă accepta pe voi înșivă, trecutul, prezentul și viitorul. Fiți voi înșivă și acceptați ideea că schimbarea este necesară.

Exersați schimbarea: Dezvoltați obiceiuri și practici pozitive, cum ar fi rezolvarea problemelor, depășirea provocărilor și exersarea unei atitudini pozitive.

Reevaluați-vă procesele și emoțiile: Reevaluați modul în care reacționați și emoțiile care le cauzează și încercați să vă schimbați modul în care gestionați aceste provocări.

Monitorizați-vă progresul: Urmăriți-vă progresul și înregistrați-l pentru a avea o idee mai bună despre îmbunătățirile pe care le-ați realizat corectând comportamentele limitative.

Păstrați-vă motivația: Lucrurile se schimbă în moduri diferite, ceea ce înseamnă că nu va fi întotdeauna ușor. Așa că păstrați motivația prin faptul că înțelegeți că toate aceste schimbări au avantajele lor.

Acțiunea: Echilibrați luarea deciziilor cu și fără măsurător Tine cont de opțiunile viitoare și conectați-vă cu punctul 7 și 8.

Îngrijire personală: Investiți în imaginea voastră, în cultura voastră generală și în condiția fizică prin citirea unei cărți pe lună, prin practicarea sistematică a sportului și prin îngrijirea aspectului fizic. Prețuiți-vă și deveniți în cele din urmă stăpânii propriilor vieți.

Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației ”Generația Iubire” este Psiholog-Psihoterapeut expert şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică.

Consumerismul și materialismul au devenit instrumentele de interes ale Vesticilor, Occidentului și țărilor civilizate. În același timp, spiritualitatea și dezvoltarea interioară sunt interesele Esticilor, Orientului și țărilor slab industrializate, crede psihologul Alexandru Pleșea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minții.

„Interesele noastre actuale sunt căutările primare, instinctuale ale omului, venite din educația socială, sistem, mediu cultural, scopuri familiale etc. Aici în Occident, consumerismul este un mod de viață, care absoarbe toate intențiile și dorințele noastre. Invazia reclamelor, mall-urilor, pieței de desfacere, gusturilor chimicalizate, mofturilor trupești, ne fac să ne rotim într-un cerc vicios care ne păstrează proaspeți și hotărâți să lucrăm pentru bani, nu pentru evoluție. Banii aduc Fericirea atunci când scopul cu care îi cheltuim este mai mare decât interesul personal. Orice altă dorință de avuție materială este un capriciu, instinct și factor de mărire a egoului, iar astfel de atitudini îl îndepărtează pe om de el însuși”, consideră psihologul Alexandru Pleșea.

Când aduc banii cu adevărat fericirea?

Specialistul este de părere că banii aduc într-adevăr fericirea atunci când cei care muncesc, nu o fac doar pentru ei înșiși, ci și pentru cei de lângă.

„Un cadou pentru mama ta, o bucurie unui copil, o masă oferită unui prieten, o donație făcută celor cu handicap, o călătorie pentru familia ta, un acoperiș celor nevoiași, etc. Banii aduc Fericirea doar când căutăm să servim viitorul nostru și al celor din jur. Servirea viitorului este observația spre unde ne îndreptăm și ce scop avem. Dacă cei mai mulți dintre noi căutăm să avem un acoperiș deasupra capului, este doar pentru că așa am văzut la părinții noștri și la societate. Această puternică programare ne face să muncim toată viața pentru asta”, declară psihologul Alexandru Pleșea.

Banii aduc Fericirea doar la cei care știu ce vor face cu ei

Totodată, psihologul este de părere că stările necontrolate și capriciile noastre ne fac să îi cheltuim pe lucruri care își pierd valoarea după un timp scurt. Dacă știm ce vom face clar cu banii, munca noastră începe să prindă un sens mai puternic.

„De exemplu, familia e bine, eu la fel, banii îi cheltuim pe ce ne place și vrem, dar dacă la cineva din familie apare vreun cost de spitalizare și e nevoie de bani, efortul depus pentru muncă va crește considerabil. Cei mai mulți oameni care înțeleg fluxul banilor, se comportă ca și cum nu ar avea. Nu pentru faptul că sunt zgârciți, ci pentru că înțeleg că fără un scop mai mare decât cel personal, nu pot câștiga mai mult”, continuă specialistul.

Sintagma „Banii nu aduc Fericirea” este pentru cei care înțeleg greșit Fericirea.

„Fericirea nu este o stare dependentă de factorii exteriori, ea este o voință care apare din interior. Fericirea este puterea de a oferi mai mult decât ai primit. Continuitatea acestui proces este mediul în care Fericirea poate fi menținută. Orice altă formă de Fericire este identificată cu egoul și nu este decât confort, plăcere, dorință, capriciu, moft sau interes”, conchide psihologul Alexandru Pleșea.

Alexandru Pleșea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minții, este sociolog, psihoterapeut, hipnoterapeut și trainer în programare neuro-lingvistică. A studiat natura minții umane în trei sisteme educaționale diferite – Statele Unite ale Americii, Marea Britanie și România și de peste 10 ani organizează cursuri și traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să afle ce posibilități au când își folosesc resursele intelectuale și să arate abilitățile pe care mintea noastră încă le are latente.