Ne găsiți și pe:
pergole retractabile

Psihologie

Sfatul psihologului. Reguli de bază pentru sănătatea emoțională a copiilor

Publicat

pe

Pe stradă, la scoală, în mijloacele de transport în comun, în trafic, în magazine, în cluburi, în familii, la televizor, prin toate locurile unde își desfășoară activitatea ființa umană, vedem din ce în ce mai multe conflicte, mulți tineri înjurând, țipând, amenințând, îşi bat părinţii şi profesorii sau ameninţă cu sinuciderea. Pare o imagine apocaliptică în care părinții acuză școala, societatea și invers.

În opinia psihoterapeutului Maria Verdi, directorul Centrului ReCreation Life, uităm de cele mai multe ori că noi suntem adulți și că această generație este adusă pe lume de noi, părinții, că noi suntem modelele lor și că ei sunt oglinda noastră.

“Ce am sădit în ei, asta a rodit. Este mai ușor să-i acuzăm decât să vedem ce se petrece cu ei, cum se simt, care sunt adevăratele lor nevoi. Consider că pentru sănătatea copiilor noștri este vital să ne asumăm rolul de părinți conștienți. Să înțelegem că până nu ne rezolvăm noi ca adulți problemele, nu putem să le cerem să fie exemplari. Părinții au rolul de a oferi siguranță, protecție, susținere, apreciere, acceptare, hrănire, înțelegere, iubire necondiționată. 90% din educația emoțională eficientă se face cu încurajări, nu folosind critica, amenințarea, bătaia. Unde creștem cu bătaie sau critici creștem copilul durere sau copilul problemă. Dacă la început se teme de părinte, mai târziu învață să devină agresiv, să îl înfrunte. Apoi să devină agresiv în orice conjunctură”, explică psihoterapeutul Maria Verdi.

Copiii şi adolescenţii pot fi foarte uşor modelaţi dacă li se acordă atenţie

Mai mult, specialistul afirmă că, din practica terapeutică, a sesizat că atunci când lucrează cu cei mici sau cu adolescenții, foarte ușor pot fi modelați, învață bunele maniere și le aplică, le crește încrederea, devin sociabili, buni. În momentul în care se lucrează doar cu copilul, iar acasă, în zona parentală nu se schimbă comportamentul parental toxic, copilul are mari șanse să recadă în scenariul de viață dăunător sănătății lui emoționale.
“Reiese de aici că putem avea o generație tânără sănătoasă psihic, emoțional doar când și dacă adulții conștientizează că ei au nevoie de vindecare. Nu este suficient să ne controlăm emoțiile, stresul, dacă nu învățăm să le gestionăm. Iar singuri nu o putem face. Nu poți repara ceva cu energia cu care ai stricat acel ceva. Pentru vindecarea copiilor noștri, este necesar să ne vindecăm noi copilăria, iar aceasta se face doar în cabinete de specialitate. Cu siguranță, sunt benefice sportul, respirația, cărțile și filmele motivaționale, conferințele, dar toate acestea nu pot vindeca traumele care sunt adânc înrădăcinate și ținute sub control de teama ridicolului sau vulnerabilității”, declară psihologul Maria Verdi.

15 reguli de bază pentru  a deveni un părinte conştient

În consecinţă psihologul Maria Verdi consideră că aceste vulnerabilităţi pot fi anticipate şi gestionate dacă părintele conştientizează o serie de 15 factori indispensabili dacă vrem să creştem copii sănătoşi din punct de vedere al inteligenţei emoţionale, care mai apoi să devină părinţi sănătoşi emotional capabili să perpetueze specia.

1. Înainte de a deveni părinți, trebuie să privim adânc în noi dacă suntem cu adevărat pregătiți nu doar fizic, material, medical ci și din punct de vedere psihic, emoțional. “Relația de cuplu este primul copil al celor doi. Cum îngrijesc relația, la fel vor face și cu viitorul copil. Un copil presupune timp, nopți nedormite, atenție, dragoste necondiționată, la început totul se învârte în jurul lui. Dacă părinții nu se conectează, nu au timpul necesar pentru copil și apelează  multă vreme la bunici, bone sau alte personae,  copilul va trăi starea de abandon, de respingere sau orice altă rană și vor avea mai multe modele parentale dar nu vor avea baza rădăcină în mama și tata. Ulterior, în viață, atunci când va avea nevoie de siguranță, comunicare, înțelegere, o va căuta în alte relații decât în relația cu părinții”, explică Maria Verdi, directorul Centrului ReCreation Life.

2.    Toate stările emoționale ale mamei și cuplului sunt preluate de către copil. “Orice ton ridicat, țipăt, ceartă, nemaivorbind de bătăi și alte abuzuri în cuplu, sunt trăite inclusiv de copil. Apare în mintea copilului o mare confuzie, părintele care ar trebui să îl protejeze, să îl apere, tocmai el îl supune agresivității. Frica, vina, furia și toate emoțiile negative induc copilului stilul de atașament dezorganizat. Când va crește, ca adult va deveni agresiv sau va genera momente în care să fie agresat”, este de părere psihologul.

3. Copilul nu vine pe lume să dea un sens vieții, nu este salvatorul nostru, nu vine pe lume să vindece cuplurile ajunse în pragul despărțirii, nu vine să împlinească neîmplinirile părinților. “Dacă facem din el un salvator al unei vieți neîmplinite cu siguranță va deveni o victimă, i se va reproșa mai târziu că pentru el s-au făcut sacrificiile și uite cum îți răsplătește părinții. Iar el va trăi vină, rușine, furie”, declară specialistul.

4. Atenție la ce doriți să aduceți pe lume. Dacă ați dorit o fetiță iar universul v-a dăruit băiat și trăiți regrete, amprentați din prima zi copilul cu rana respingerii, va trăi cu drama că este un eșec, că nu corespunde. Unii părinți merg mai departe și spun baieților “fata mamei”, îl imbracă cu rochii, cu accesorii de fetițe și nu este de mirare, pentru a corespunde la nivel inconștient părinților, băiatul mamei devine homosexual, continuă psihologul.

5. Dormitorul şi patul matrimonial sunt pentru părinţi. “Relaţia intimă se desfăşoară în intimitate. Nu-i faceţi martorii plăcerii voastre chiar dacă sunt foarte mici. Creierul memorează, nu procesează până la 3 ani. Dar copilul înţelege din asta că tata îi face rău mamei. Mai târziu, dacă este băiat are toate şansele să nu facă rău femeii şi va evita relaţia sexuală. La fete apar complexe, stări de abuz când îşi reamintesc relaţia intimă a părinţilor. Dragi mame, nu dormiţi în pat cu băieţii voştri, dragi taţi nu dormiţi cu fetele voastre, nu-i sărutaţi pe gură şi în alte zone erogene. Din punct de vedere psihologic, fără să realizaţi îi transformaţi în partenerii voştri. Acestea sunt cauzele ale complexului Oedip sau Electra”, declară psihologul Maria Verdi.

6. Dacă sunteți părinții a doi sau mai mulți copii, dăruiți-le aceeași atenție, faceți astfel încât toți să se simtă la fel de iubiți, doriți. Incepând de la iubire, atenție până la lucruri materiale, dați cu aceeași măsură tuturor. “Educați-i să fie uniți, faceți împreună activități care să mențină familia unită. Nu există durere mai mare decât să vezi o familie mare, destrămată. Sunt multe cazuri, când la vârsta adultă, copiii se judecă ani de zile prin tribunale pentru moștenire sau când copiii se judecă cu părinții pentru drepturile succesorale. Frustrarile din copilărie devin razbunările adultului. În realitate ei își doresc să simtă că aparțin familiei care i-a exclus”, explică psihoterapeutul Maria Verdi, directorul ReCreation Life.

7. Nu le oferiţi hiperprotecţie. Copilul hiperprotejat devine adolescentul, apoi adultul  lipsit de încredere, frustrat, neputincios, agresiv pasiv sau activ. Fiţi prezenţi în realitatea lor, educându-i, protejându-i şi în acelaşi timp lăsaţi-i să exploreze. Să cadă, să se ridice, să încerce, să eşueze, să o ia de la capăt până învaţă din propriile lor experienţe. Lăsaţi-i să descopere ce le place, să devină creativi. Mai târziu să-şi aleagă profesia în care se regăsesc şi o fac cu drag. Să experimeteze relaţiile şi să îşi aleagă singur partenerul de viaţă.

8. Să fim atenți la cum ne comportăm noi cu părinții noștri ajunși la vârsta a treia. Îi respectăm și iubim sau îi uităm și abandonăm, vom primi același tratament când vom ajunge la bătrânețe. Primești ce dăruiești.

9. Copilul nu este terapeutul sau părintele nostru pe care să ne descărcăm. “Nu facem din el minge de ping-pong când relația de cuplu este tensionată, nu îi vorbim despre cât de rău și neatent este tata sau cât de iresponsabilă este mama. Indiferent ce i se va spune, el își iubește ambii părinți și va trăi o mare dezrădăcinare dacă este pus în fața unei despărțiri, unui divorț. Trauma abandonului va fi dusă mai departe în viitoarele lui relații de cuplu. Va abandona de frica de a nu fi abandonat sau va fi abandonat până își va rezolva această trauma”, consideră psihologul Maria Verdi.

10. Să fim atenți la toate discuțiile din casă. Vorbind repetitiv sau certându-ne din cauza banilor, datoriilor, cheltuielilor, inducem copilului nesiguranța zilei de mâine, îl programăm din start cu lipsa prosperității, va alerga prin viață după câștiguri, posesiuni, și chiar când le va dobândi va fi tot nefericit.

11. Educați-vă băieții astfel încât să respecte şi să protejeze fetele. “În ultimii ani a crescut îngrijorător abuzul domestic, femeile sunt tratate ca un bun de consum. Relațiile de scurtă durată au luat amploare în locul relațiilor longevive prin neimplicarea totală a partenerilor. Majoritatea relațiilor se termină după consumarea relației erotice. Educați-vă fetele să se prețuiască. Prin exprimarea inconștientă a nonvalorii, multe femei se oferă ca un bun de consum doar pentru un strop de atenție, de iubire. De cele mai multe ori rămân în relații toxice în care sunt umilite, chiar abuzate”, declară psihologul Maria Verdi.

12. Copilul se crește de mic cu împlinirea nevoilor aferente vârstei. Nu are nevoie de multe să fie fericit. “Părinții care compenseaza lipsa fizică în relația cu copilul cu cadourile și banii, cu stilul de creștere prinț-prințesă, induce acestuia credința că totul i se cuvine. Va căuta în toate relațiile ca ceilalți să îi ofere. Acest tip de copil este egoist, posesiv, nu dorește să împartă lucruri, afecțiune. Păstrează doar pentru el crezând că i se cuvine totul”, spune psihoterapeutul.

13. Copilul nu are nicio vină că părintele muncește foarte mult și vine acasă obosit, stresat. “De obicei, în urma stresului profesional, cei de acasă suportă țipete, injurii, pedepse, neatenție. Înainte de a intra in casă, lasă toate ale muncii acolo, iar acasă activeaza-ți calitatea de părinte. Păstrând aceste comportamente negative, copilul crește cu credința că a munci este greu, este ceva rău. Nu este de mirare că o parte din tânăra generație dorește salariu mare și muncă redusă”, explică psihoterapeutul Maria Verdi.

14. Nu îl învăța jocuri violente, nu îi spune să bată, să înjure. Invață-l să comunice, să găsească soluțiile pe cale amiabilă. “Omul puternic nu este acela care rezolvă cu pumnii, cu amenințările. Comunică permanent cu el și interesează-te ce fel de relații are la școală, ce fel de prieteni are. Nu îl controla, fii doar prezent în viața lui mai ales atunci când merge în colectivitate. Dacă acasă nu găsește înțelegere, comunicare, începe să se ascundă, să mintă și poate fi prins ușor, din cauza vulnerabilității lui în grupuri unde se consumă droguri, alcool, jocuri, sexualitate, prostituție”, consideră psihoterapeutul.

15. Orice copil care devine dependent sau care dobandește o tulburare de comportament o poate moșteni genetic dar o poate învăța de la cei cu care petrece timpul cât mai des. “Dacă absența voastră este înlocuită de tableta sau jocurile pe telefon, dacă părintele folosește foarte des internetul, jocurile, alcoolul, copilul are toate sansele să devină dependent. Și cum adicția este ca o caracatiță, de la o anume dependență, se poate extinde la toate formele de adicție. Insuflați-le spiritul de familie. Deveniţi  părinţii de care aţi avut nevoie în copilărie. Familiile unite, fericite, devin puternice și nimic din exterior nu perturbă copilul. Acel copil crește armonios, inteligent intelectual, emoțional, lipsit de conflicte interioare, relaționează asertiv, este sociabil, bun, tolerant, înțelegător, are încredere în el, în ceilalți, în viață. Are toate șansele să trăiască autentic împlinirea şi succesul”, conchide psihologul psihoterapeut Maria Verdi, directorul Centrului ReCreation Life.

Citeste mai mult
Click pentru a comenta

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Psihologie

PSIHOLOGIE. Perfecționismul – o mască a traumelor emoționale. Cum îl tratăm

Publicat

pe

În cultura modernă perfecționismul este adesea văzut ca o calitate. Mulți oameni îl asociază cu ambiția, performanța și succesul, însă, în spatele acestei fațade aparent pozitive, se poate ascunde o suferință profundă.

Perfecționismul nu este doar o dorință de a excela, ci poate fi un semn al unei traume nerezolvate, un mecanism de apărare împotriva fricii de eșec, respingere sau inadecvare.

Perfecționismul se manifestă printr-o dorință constantă și copleșitoare de a atinge standarde nerealist de înalte, atât în viața personală, cât și profesională. Persoanele perfecționiste își setează obiective imposibil de atins și tind să fie excesiv de critice cu ele însele atunci când nu le îndeplinesc. Aceste standarde sunt deseori imposibil de susținut, iar eșecul de a le atinge generează sentimente de rușine, vinovăție și neputință.

Despre teama de abandon, hipnoterapeutul Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză, afirmă “În multe cazuri, perfecționismul nu este un simplu stil de personalitate, ci un simptom al unei traume emoționale nerezolvate. Trauma nu trebuie neapărat să fie legată de un eveniment major, ci poate să provină din experiențe negative repetate din copilărie, cum ar fi critica constantă, lipsa afecțiunii sau a sprijinului emoțional, abuzurile sau nevoia de a fi „perfect” pentru a primi iubire și aprobare.

Persoanele care au trăit astfel de traume pot dezvolta convingerea că valoarea lor depinde de performanțele lor sau de percepția altora. Astfel, perfecționismul devine un mecanism de protecție împotriva durerii emoționale. „Dacă fac totul perfect, nu voi fi criticat” sau „Dacă sunt impecabil, voi fi acceptat și iubit” sunt gânduri frecvent întâlnite în mintea celor care au suferit traume.”

Cum se leagă trauma de perfecționism?

Perfecționismul este adesea răspunsul subconștient al unei persoane la traumele nerezolvate. În copilărie, mulți perfecționiști au învățat că trebuie să fie „perfecți” pentru a evita criticile sau pedepsele. Aceste experiențe timpurii le-au modelat convingerile despre sine și despre lumea din jur, determinându-i să creadă că singura modalitate de a evita respingerea sau durerea este să atingă mereu perfecțiunea.

De asemenea, trauma poate distorsiona percepția unei persoane asupra valorii proprii. În loc să vadă eșecurile ca pe o parte firească a vieții, ele sunt văzute ca dovezi ale inadecvării personale. Această convingere duce la o nevoie obsesivă de a dovedi constant că sunt „suficient de buni”.

Semne că perfecționismul ascunde o traumă

Frica de eșec extremă: Persoanele perfecționiste se tem intens de eșec. Eșecul nu este doar o greșeală minoră, ci o dovadă a lipsei lor de valoare. Această frică paralizantă le poate împiedica să încerce lucruri noi sau să își asume riscuri.

Autocritica exagerată: Cei care suferă de perfecționism tind să fie extrem de critici față de ei înșiși. Chiar și cele mai mici greșeli sunt percepute ca dezastre personale, iar vocea interioară este adesea una aspră și nemiloasă.

Nevoia constantă de aprobare: Perfecționiștii caută validare externă pentru a se simți demni și valoroși. În lipsa acesteia, se simt nesiguri și anxioși. Acest lucru poate fi legat de traumele din copilărie, când iubirea și aprecierea erau condiționate de comportament sau performanță.

Procrastinarea: Paradoxal, perfecționismul duce adesea la procrastinare. Teama de a nu putea face ceva perfect poate face ca o persoană să amâne sarcinile importante, de teama eșecului.

Oboseala emoțională și burnout-ul: Efortul constant de a menține standarde imposibile poate duce la epuizare emoțională și burnout. Perfecționiștii rareori simt satisfacție sau bucurie în realizările lor, deoarece întotdeauna consideră că „se putea mai bine”.

Cum poate fi tratat perfecționismul?

Acceptarea vulnerabilității: Învață să accepți că nu trebuie să fii perfect pentru a fi valoros. Eșecurile și imperfecțiunile fac parte din natura umană și sunt oportunități de creștere personală.

Reconfigurarea standardelor personale: Revizuirea standardelor și stabilirea unor așteptări mai realiste sunt esențiale. Odată ce înțelegi că perfecțiunea nu este o condiție pentru a primi iubire și respect, vei putea să îți stabilești obiective care sunt realizabile și sănătoase.

Exercițiul autocompasiunii: Învățarea autocompasiunii este crucială. Persoanele perfecționiste trebuie să își dezvolte o voce interioară mai blândă, care să le ofere sprijin și înțelegere în loc de critici aspre.

Terapie pentru traumă: Vindecarea traumelor din trecut este un pas esențial pentru a înțelege de unde provine perfecționismul. Prin identificarea și procesarea acestor experiențe dureroase, persoana poate începe să construiască o relație mai sănătoasă cu sine însăși.

„Perfecționismul poate părea, la suprafață, o dorință de excelență, dar în realitate, este adesea un mecanism de apărare dezvoltat în urma unei traume emoționale. Pentru a-l depăși, este necesară conștientizarea legăturii sale cu trauma și lucrul activ asupra vindecării emoționale. Prin terapie și schimbarea modului de gândire, persoanele perfecționiste pot învăța să își accepte imperfecțiunile și să își trăiască viața într-un mod mai autentic și mai sănătos”, ne asigură Eugen Popa.

Eugen Popa este unul dintre cei mai cunoscuţi şi bine pregătiţi traineri din România şi preşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză. De-a lungul carierei s-a specializat atât în metode de terapie și dezvoltare personală Occidentale (Hipnoză, NLP, Mindset, Habits, Psihologie Pozitivă) cât și Orientale (Meditație, Yoga, Spiritualitate), fiind astăzi un trainer holistic în toată puterea cuvântului. Studiile sale l-au purtat pe trei continente, în Europa, Asia și Statele Unite, iar până în prezent a susţinut conferinţe, traininguri şi workshop-uri în Thailanda, Statele Unite ale Americii, Brazilia, Turcia, Grecia, Anglia, Germania etc., la care au participat mii de oameni.

Citeste mai mult

Psihologie

SFATUL PSIHOLOGULUI. Cum prevenim afectarea sănătății mintală toamna

Publicat

pe

Pe măsură ce zilele devin mai scurte și se întunecă mai devreme, mintea și corpul nostru încep să se adapteze la noul anotimp.

„Fiecare anotimp vine cu specificul său și, odată cu acesta, cu o serie de emoții și stări care ne pot lua prin surprindere. De exemplu, toamna, cu zilele sale mai scurte și lumina solară redusă, poate declanșa stări de melancolie sau chiar anxietate”,  ne spune hipnoterapeutul Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză

Iată câteva lucruri surprinzătoare despre cum îți afectează venirea toamnei corpul și mintea:

Energie

Pe măsură ce toamna avansează, zilele devin mai scurte și ești expus la mai puțină lumină solară. Acest lucru îți dereglează ritmul circadian și poate afecta ciclurile de somn. Este posibil să observi că dormi mai mult decât în timpul verii. De fapt, un studiu de la Harvard Medical School arată că în octombrie, oamenii dorm în medie cu aproximativ 2,7 ore mai mult pe noapte, cea mai mare medie din an. Această nevoie crescută de somn se numește hipersomnie și este exact opusul insomniei.

Pentru că în timpul zilei de toamnă primești mai puține raze ultraviolete, corpul tău devine confuz și are nevoie de mai mult somn pentru a se recupera. Cu toate acestea, din cauza lipsei de raze ultraviolete, ritmul tău circadian este perturbat, iar calitatea somnului suferă. Așa că, deși dormi mai mult, te trezești totuși obosit.

Soluția? Încearcă să ieși la aer curat și să te expui la soare, dacă poți, și oferă-ți mai mult timp pentru somn. Dacă reușești, un pui de somn scurt la prânz poate fi o modalitate excelentă de a-ți crește nivelul de energie în mijlocul zilei. Fii blând cu tine și înțelege că poate dura câteva săptămâni până te obișnuiești.

Starea de spirit

Schimbarea sezonului înseamnă adesea o schimbare a programului pentru mulți dintre noi. Școala a început, programul de lucru poate deveni mai încărcat și poate părea că viața ta scapă de sub control. Cei care se confruntă cu anxietate raportează adesea o creștere a simptomelor în timpul toamnei.

Lipsa luminii solare poate crea, de asemenea, simptome asemănătoare depresiei la multe persoane. Dacă simți că nu ai suficientă energie, te simți trist sau observi o creștere a gândurilor negative, este posibil să experimentezi Tulburarea Afectivă Sezonieră.

Soluția? Expunerea la cât mai multă lumină solară posibilă va avea un impact pozitiv asupra anxietății crescute și va ajuta la creșterea nivelului de vitamina D în corp, ceea ce poate ușura simptomele tulburării sezoniere. Adăugarea unor plante adaptogene, cum ar fi ashwagandha în rutina ta poate ajuta corpul să se adapteze la stres și anxietate și să îți susțină starea de spirit pe parcursul schimbării sezonului.

Fii blând cu tine și acordă-ți timp pentru odihnă și îngrijire personală. Nu te forța prea tare cu lista de sarcini și asigură-te că îți lași timp pentru relaxare.

Sănătate

Toamna semnalează corpului tău că vine iarna. Din punct de vedere evolutiv, iarna este o perioadă dificilă când pământul este sterp și mâncarea este rară. Corpul tău este programat să consume mai multe alimente bogate în energie, cum ar fi grăsimile și carbohidrații, iar metabolismul poate încetini în încercarea de a stoca această energie pentru iarnă.

Așadar, dacă te trezești poftind la înghețată sau visând la o porție mare de paste, să știi că este o reacție normală la toamnă. Dar dacă simți că pierzi controlul asupra alimentației sau că acumulezi greutate nedorită, iată câteva soluții:

Soluția? Concentrează-te pe produse de sezon, cum ar fi cartofii dulci, dovlecii, merele, verdețurile și mâncăruri confortabile precum supele și tocănițele de casă. Oferă corpului tău alimente sănătoase și satisfăcătoare, iar poftele tale vor fi potolite cu mâncare hrănitoare.

Rămâi activ. Chiar și cu zilele care se scurtează și temperaturile care scad, este important să rămâi activ în timpul toamnei. Încearcă să-ți adaptezi rutina obișnuită pentru a face față schimbărilor de apetit și energie.

Asigură-te că bei suficientă apă la temperatura camerei. Deshidratarea poate fi mai frecventă în lunile mai reci, deoarece lipsa căldurii nu ne semnalează setea la fel de eficient.

Strategii pentru a atenua impactul schimbării de anotimp asupra sănătății tale mintale:

  1. Fii activ: Participă la activități fizice, atât în interior, cât și în aer liber. Exercițiile fizice au un efect pozitiv documentat asupra sănătății mintale.
  2. Adoptă o rutină: Stabilirea unor rutine poate oferi stabilitate și structură, ajutându-te să faci față schimbărilor.
  3. Rămâi conectat: Relațiile sociale îți pot îmbunătăți starea de spirit și sănătatea mintală.
  4. Mindfulness și meditație: Aceste practici te pot ajuta să reduci stresul și să îți îmbunătățești claritatea mentală.
  5. Implică-te în activitățile de sezon: Participarea la activități specifice toamnei te poate ajuta să adopți o atitudine pozitivă față de schimbări..

Eugen Popa este unul dintre cei mai cunoscuţi şi bine pregătiţi traineri din România şi preşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză. De-a lungul carierei s-a specializat atât în metode de terapie și dezvoltare personală Occidentale (Hipnoză, NLP, Mindset, Habits, Psihologie Pozitivă) cât și Orientale (Meditație, Yoga, Spiritualitate), fiind astăzi un trainer holistic în toată puterea cuvântului. Studiile sale l-au purtat pe trei continente, în Europa, Asia și Statele Unite, iar până în prezent a susţinut conferinţe, traininguri şi workshop-uri în Thailanda, Statele Unite ale Americii, Brazilia, Turcia, Grecia, Anglia, Germania etc., la care au participat mii de oameni.

Citeste mai mult

Psihologie

PSIHOLOGIE. Cum să pregătim copiii pentru școală

Publicat

pe

Pregătirea copilului pentru noul an școlar nu este doar o provocare logistică, ci și una emoțională, iar ca părinte, trebuie să fii atent la toate aspectele acestei tranziții.

Tranziția de la vacanță la școală poate fi o perioadă marcată de stres și anxietate, iar abordarea acestor emoții este crucială pentru a asigura un început de an școlar pozitiv.

Angela Nuțu, psihoterapeut și coach: “ Un aspect fundamental în acest context este recunoașterea și validarea emoțiilor copilului. Copiii, în special cei mai mici, pot avea dificultăți în exprimarea anxietăților lor legate de școală. De aceea, este important să îi oferi un spațiu sigur în care să își poată exprima temerile fără teama de a fi judecat. Prin discuții deschise, poți ajuta copilul să identifice sursa anxietății sale, fie că este vorba despre teama de necunoscut, îngrijorări legate de performanța academică, sau anxietatea socială.”

Tranziția de la vacanța de vară la rutina zilnică de școală poate fi dificilă, dar cu puțină pregătire mentală, îi poți asigura o tranziție lină și un început de an școlar de succes. Iată câteva sfaturi practice pentru a-ți ajuta copilul să se adapteze mai ușor:

Încurajează dezvoltarea autonomiei și responsabilității

Una dintre cele mai bune modalități de a pregăti copilul pentru succesul în școală este să îl ajuți să devină mai autonom. Încurajează-l să își organizeze singur ghiozdanul, să își pregătească hainele pentru a doua zi și să își gestioneze temele. Aceste activități nu doar că îl vor face să se simtă mai încrezător, dar îi vor dezvolta și un simț al responsabilității care va fi esențial pe parcursul întregului an școlar.

Exersează noua rutină

Atât copiii, cât și adulții pot beneficia de exersarea noii rutine școlare cu 1-2 săptămâni înainte ca școala să înceapă. Fă o probă dimineața pentru a vedea cât timp îți ia ție și copiilor tăi să plecați de acasă. Acest lucru te va ajuta să estimezi cât de devreme trebuie să vă treziți și le va arăta copiilor ce să aștepte în fiecare zi de școală.

Stabilirea unor obiective pe termen lung și scurt

Ajută-l să își stabilească obiective clare pentru noul an școlar. Acestea pot include atât obiective academice, cum ar fi îmbunătățirea într-o anumită materie, cât și obiective personale, cum ar fi dezvoltarea unor noi prietenii sau participarea la activități extra.  Împărțirea obiectivelor mari în pași mai mici și mai ușor de gestionat poate face ca realizarea lor să pară mai accesibilă și mai puțin intimidantă.

Gestionarea anxietății de separare la copiii mici

Pentru copiii mai mici, anxietatea de separare poate fi o provocare majoră la începutul anului școlar. Este important să discuți deschis despre sentimentele lor și să le oferi asigurări că este normal să le fie dor de casă, dar că școala este un loc sigur și plin de oportunități. O strategie utilă poate fi crearea unui mic ritual de despărțire care să le ofere confort, cum ar fi un mesaj secret sau o strângere de mână specială înainte de a pleca la școală.

Importanța somnului și a unei rutine de dimineață eficiente

Un aspect adesea neglijat în pregătirea pentru noul an școlar este somnul. Asigură-te că are parte de un somn de calitate și de o rutină de dimineață care să nu fie stresantă. Lipsa somnului poate afecta capacitatea de concentrare și performanța academică, așa că stabilește o oră de culcare adecvată și respectați-o cu strictețe. În plus, o rutină de dimineață bine structurată poate reduce stresul și poate seta tonul pentru o zi productivă la școală.

Crearea unui echilibru între activitățile școlare și cele recreative

Este important să ajuți copilul să găsească un echilibru între studiu și timp liber. Participarea la activități extracurriculare, cum ar fi sporturile, muzica sau artele, nu doar că îmbogățește experiența școlară, dar oferă și oportunități de a dezvolta noi abilități și de a se relaxa. Încurajează-l să își dedice timp hobby-urilor și activităților recreative, deoarece acestea joacă un rol esențial în menținerea unei stări mentale sănătoase.

Recunoaște semnele de epuizare

Fiecare copil reacționează diferit la stresul școlar, iar unii pot deveni copleșiți mai ușor decât alții. Fii atent la semnele de epuizare, cum ar fi iritabilitatea, oboseala constantă sau pierderea interesului pentru activitățile care înainte îi făceau plăcere. În astfel de cazuri, este esențial să discuți cu copilul și să colaborezi cu profesorii sau cu un psiholog școlar pentru a găsi soluții care să îl ajute să se recupereze.

“Este important ca părinții să își amintească că emoțiile de început de an sunt complet normale și pot fi reduse cu o pregătire mentală înainte de ziua cea mare. La fel ca în multe alte situații, îngrijorările lor sunt adesea legate de frica de necunoscut. Discutând despre cum sunt lucrurile și ce va fi diferit, vei ajuta la reducerea temerilor copilului tău.” concluzionează Angela Nuțu.

Angela Nuțu este Psihoterapeut și unul dintre cei mai cunoscuţi şi bine pregătiţi traineri din România, Vicepreşedinte al Asociaţiei Române de Hipnoză. Are experiență de peste 10 ani în domeniul comunicării și al instruirii adulților și de peste 15 ani în domeniul antreprenoriatului și al afacerilor. Membru Fondator al Asociației Române de Coaching, Formator acreditat ANC, Trainer acreditat NLP și  Psihoterapeut.

Citeste mai mult

Articole recente

TIMIȘOARA Vremea

Cele mai citite