Lavanda sau levănțica este considerată o plantă minune care preia din natură razele solare ale lunilor de vară și le transformă într-un ulei eteric cu parfum diafan, blând, de o rară finețe, ce transmite omului o stare plăcută de reverie, predispoziții afective, liniște, seninătate și bucuria de a trăi.

În terapeutica medicală, levănţica are multe utilizări, atât uleiul volatil, cât și florile uscate, prelucrate sub formă de infuzii, tincturi, uleiuri, inhalații, băi generale și de picioare. Acestea sunt indicate în diferite afecțiuni, în funcție de proprietățile specifice: sedative, antispasmodice, tonic-nervoase, întăritoare ale nervilor, ușor hipnotice, antiseptice, antibacteriene, carminative, coleretice, diuretice, sudorifice, antifebrile, afrodisiace, antiinflamatoare, cicatrizante, dezinfectante, vermifuge și puternic aromatizante.

Tratamente în afecțiuni ale sistemului nervos

Cele mai frecvente utilizări ale lavandei sunt orientate spre tratamente în stări de iritabilitate nervoasă, spasme, migrene, vertij, amețeli, surmenaj, neurastenie, isterie, dureri de cap, depresie și stări de melancolie. Lavanda este considerată cel mai eficient remediu în combaterea insomniei cronicizate și a paraliziei limbii.

Se folosește sub formă de tinctură preparată din 100 g flori în 500 ml alcool 60 grade și macerată timp de două săptămâni, cu rol în tratarea stărilor de depresie, angoase și insomnii; tinctura se diluează (o linguriță la 100 ml apă fiartă și răcită) și se iau 4-6 linguri pe zi sau se aplică sub formă de comprese la tâmple contra migrenelor, mai ales la persoane sensibile, deprimate sau stresate.

În amestec cu flori de sunătoare se realizează un somnifer eficient, iar în amestec cu talpa-gâștei se obţine un calmant cu efect în diminuarea stresului.

Un amestec mai complex (lavandă + tei + sulfină + captalan) este recomandat persoanelor cu nervi slabi, aflate în convalescență, celor cu insomnii chinuitoare și cu stare de proastă dispoziție după trezire. În fiecare zi se beau câte două căni de ceai cald, preparat sub formă de infuzie, într-o cură de 3-4 săptămâni.

Tratamente în afecțiuni ale căilor respiratorii

Lavanda are rol stimulator, tonic și antispasmodic în combaterea bolilor pulmonare și ale căilor respiratorii inferioare și superioare: astm bronșic, pneumonie, congestie pulmonară, gripă, tuse (seacă, spastică și convulsivă), guturai, laringită, stări febrile eruptive, hidropizie incipientă, și antiseptic asupra secrețiilor pulmonare.

Se folosește o infuzie de lavandă (două linguriţe de flori uscate la 250 ml apă clocotită) din care se consumă câte 3-4 cești pe zi, îndulcită cu miere de albine.

Cu rol antiseptic se beau două-trei ceaiuri pe zi, ultimul seara, la culcare, preparând un amestec din flori de Lavandula (10 g), Sambucus, Borago, Sarothamnus și Viola tricolor (fiecare câte 5 g). O lingură din acest amestec se pune la 250 ml apă clocotită, iar din infuzia obţinută se beau două-trei căni pe zi în caz de gripă și tuse.

Tinctura de lavandă aplicată sub formă de comprese, cu masaj ușor pe piept, precum și inhalațiile cu aburi de infuzie dau rezultate bune în bolile acute ale plămânilor cum ar fi pneumonia, pleurezia, congestia pulmonară, angina și gripa.

Tratamente în tulburări digestive

De-a lungul timpului, lavanda a dovedit o eficiență remarcabilă în tratarea bolilor de ficat, a icterului, a hepatitei cronice, a dischineziei biliare (hipotonă și atonă), a indigestiilor și indispozițiilor stomacale, a colicilor abdominale, a gre¬țurilor, a diareei, a meteorismului și a lipsei poftei de mâncare.

Se folosesc infuzia (două-trei căni pe zi), maceratul din vin roșu (20-30 g flori la un litru de vin, din care se beau câte două păhărele) și uleiul de lavandă (2-3 picături la copii și 5-10 picături la adulți, luate pe zahăr de două-trei ori pe zi, într-o cură de 5-6 zile pe lună).

Compresele cu ulei de lavandă, diluat cu alcool, se pun pe zona ficatului pentru a regla funcționarea normală a ficatului și a vezicii biliare.

Tratament pentru boli cardiace

Uleiul volatil de levănţică are calitatea de a normaliza funcțiile cardiace, moderând excitabilitatea unor receptori interni. Datorită acțiunii sedative, reduce hipertensiunea arterială, reglează palpitațiile și îndepărtează reacțiile cardiace pe substrat nervos.

Utilizări externe ale lavandei

Spălăturile locale, badijonările sau compresele îmbibate cu infuzie concentrată (o lingură flori la 200 ml apă clocotită) au efecte în vindecarea unor răni, plăgi, ulcerații, infecții, în acnee, cuperoză.

Tamponările cu vată, dimineața și seara, cu tinctură de lavandă în glicerină sunt recomandate pentru tratarea tenurilor uscate și sensibile.

Compresele cu tinctură de lavandă (100 g flori macerate în 500 ml alcool 40 %) au acțiune favorabilă în contuzii, luxații, umflături, vânătăi, lovituri la tendoane, reumatism, gută și nevralgii.

Masarea pielii cu ulei de lavandă este eficientă în cazul înțepăturilor de insecte (țânțari, albine, viespi, păduchi, pureci) și al mușcăturilor de șerpi și animale sălbatice, având efecte antiinflamatoare și cicatrizante.

Frecțiile cu oțet aromatic (obținut din flori de lavandă, petale de trandafir, mentă, salvie, cimbrișor și ienupăr care se macerează timp de 7 zile într-un litru de oțet din vin) tratează răceala, gripa și stările febrile.

Băile generale aromatizate (preparate cu o infuzie din 50 g flori la un litru apă clocotită; după infuzare 10 minute se toarnă în apa din cada de baie) au acțiuni reconfortante, tonice și revigorante în nevroze astenice sau după oboseală fizică și intelectuală, dureri musculare și articulare și stări gripale. De asemenea, acționează în combaterea debilității la copii și în fortificarea corpului la persoane slăbite după operații chirurgicale sau după boli grave.

Prof. Univ. Dr. Constantin Milică, Ziarul Lumina