Ne găsiți și pe:
pergole retractabile

Spiritualitate

IPS Ioan, în Pastorala de Crăciun: „Să rămânem tari în credința primită prin Evanghelie de la Părinții Bisericii lui Hristos“

Publicat

acum 2 ani

pe

† IOAN, Din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Timișoarei și Mitropolit al Banatului

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi drept-credincioşilor creştini, har, milă şi pace de la Dumnezeu Tatăl, iar de la noi, părintească binecuvântare.

„Nu vă temeți. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul.”   (Luca 2, 10)

Iubiți frați și surori în Domnul,

Aceste cuvinte au fost rostite de un înger păstorilor din Betleem, care erau de strajă noaptea, împrejurul turmei lor (cf. Luca 2, 8). De unde teama și frica păstorilor care erau oameni pașnici și blânzi, precum turmele lor de oi? Nu venise la ei un tâlhar să le facă vreo pagubă, venise un înger de Sus, din înaltul cerului „și slava Domnului a strălucit împrejurul lor” (Luca 2, 9).

Iată care a fost starea acestor păstori la întâlnirea cu un înger și la vederea slavei lui Dumnezeu. Nu la Templu se arată slava lui Dumnezeu, ci în câmp, păstorilor. Și astfel Peștera din Betleem devine Noul Templu al lui Hristos și tron Îi va fi ieslea.

Păstorii văd alături de îngerul care le-a adus vestea Nașterii Mântuitorului mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu și zicând: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14) Această pace adusă de oastea cerească va cuprinde inimile păstorilor, le va alunga teama și ei se vor îndrepta spre Noul Templu, Peștera, unde Îl vor afla pe Cel vestit de înger, pe Iisus Hristos Domnul.

Slava lui Dumnezeu nu aduce frică, ci binecuvântare și pace. Slava lui Dumnezeu îi va întări și ei vor fi primii pământeni care au văzut aievea plinirea profețiilor din Vechiul Testament.

Iată la ce inimi a bătut Hristos când a venit în lume: la inimi smerite ca a Fecioarei Maria și ale păstorilor. Hristos Își întemeiază noua Sa Împărăție aici, pe pământ, pe temelia smereniei. Arhanghelul Gavriil îi spune Fecioarei Maria: „Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu” (Luca 1, 30). Răspunsul Preacuratei a fost: „Fie mie după cuvântul tău!” (Luca 1, 38) Atât Preasfânta Fecioară cât și păstorii primesc cele vestite lor și cred în cuvântul îngerului.

Dar cine oare pune început smereniei? Însuși Fiul lui Dumnezeu Care coboară pe cel mai umil tron: ieslea din Peștera Betleemului. Ce împărat I-ar fi oferit tronul său lui Hristos? Niciunul. Celor smeriți a venit Hristos să le ofere dar: iubirea Sa și un loc în Patria Cerească.

Pentru Irod cel Mare, Hristos va rămâne Negăsitul.

Bucurați-vă azi toți cei care L-ați găsit în ieslea din Peștera Betleemului pe Fiul lui Dumnezeu Întrupat!

Iubiți frați, Părintele Dumitru Stăniloae ne-a lăsat scrise aceste cuvinte: „Prin întruparea Sa ca Om, Hristos ne-a făcut accesibilă comuniunea cu Sine ca Dumnezeu” (Teologie Dogmatică Ortodoxă, vol. 2, pag. 30). Vedem că în fața unui înger, atât Fecioara Maria cât și păstorii au fost cuprinși de teamă, însă, în fața Fiului lui Dumnezeu, Unul din Sfânta Treime Întrupat, nu le-a fost teamă. Nu avem nicio mențiune că păstorii ar fi fost cuprinși de teamă când au intrat în Peșteră și au văzut Pruncul și pe Mama Lui. De asemenea magii, când au ajuns la Betleem, „s-au închinat Lui” (Matei 2, 11). Iată, prin Întruparea Sa, Hristos face să dispară teama de Dumnezeu.

Fraților, să nu vă fie teamă de iubirea lui Dumnezeu! Lui Satan și îngerilor lui să le fie teamă de Hristos, nu nouă, celor botezați în numele Sfintei Treimi, căci pentru noi a venit Hristos azi în lume: să ne ridice din robia morții.

Prin învățătura Sa, Hristos a făcut din pescari apostoli și din păgâni, mucenici. Veți zice: Din noi ce va face? De vom împlini Sfânta Sa Evanghelie, va să ne facă sfinți pentru Împărăția Cerurilor.

Praznicul de astăzi ne pune în față Întruparea Iubirii lui Dumnezeu și Jertfa Fiului lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră.

Iubiți credincioși,

Îngerul le descoperă păstorilor adevărata identitate dumnezeiască a Pruncului Ce S-a născut: „Că vi S-a născut azi Mântuitor Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David” (Luca 2, 11). Ei cred și așa Îl vor mărturisi oamenilor: „Și văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre Acest Copil” (Luca 2, 17).

Câți vor fi crezut în cuvintele spuse de păstori? Nu știm, dar cu certitudine că Fecioara Maria a crezut ce i-a spus Îngerul, căci zice Sfântul Luca: „Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa” (Luca 2, 19). N-au crezut fiii lui Israel în cuvintele profeților, în cele ale îngerilor, ale păstorilor și nici în cuvintele lui Hristos. A întemeiat Hristos o Biserică plină de Martiri și Sfinți, o Biserică în care ne-am născut și noi prin botez. Cât mai crede lumea azi în Evanghelia lui Hristos? Nu cumva se îndreptă spre niște ideologii care promit automântuirea?

Drept-măritori creştini,

Să rămânem tari în credința primită prin Evanghelie de la Părinții Bisericii lui Hristos. Să rămânem frați în Hristos cu păstorii și cu toți cei care în smerenie trăiesc Evanghelia lui Hristos.

Nu vă temeți de iubirea lui Dumnezeu și să nu vă rușinați de Cel mai fidel Prieten al nostru, Hristos: „Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, de acesta şi Fiul Omului se va ruşina, când va veni întru slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri” (Luca 9, 26).

Frați creștini,

Praznicul de astăzi dă sens vieții noastre în istorie. Creștinismul îl întoarce pe om la Creatorul nostru Care nu dorește să călătorim în această viață către nicăieri. Creștinism înseamnă întoarcere, trezire și iubire. Hristos ne spune să ne întoarcem la El pe cărarea stelelor, pe cărarea pe care au călătorit magii conduși de stea, de lumină. Hristos ne-a lăsat și nouă Evanghelia Sa, care este o stea ce luminează calea celor care Îl caută pe El și călătoresc spre Cer.

Omul, aici, pe pământ, se vremuiește, pregătindu-se pentru lumea cea desăvârșită și neveștejită. Să nu refuzăm ziua de mâine, căci Dumnezeu l-a rânduit pe om să rostuiască pământul.

Timpul se odihnește în noi, el nu are port, el poate ancora doar în veșnicie.

Omul este un suspin al maicii sale și-l naște pentru veșnicie.

O, fericite mame ale suspinelor, mame de martiri și sfinți, binecuvântarea cerului să fie peste voi!

Ochii mamei sunt două izvoare care nu seacă niciodată.

Mama, izvor de lacrimi și de iubire!

Iubiți credincioși,

Să fim ca luceafărul de dimineață, blânde candele în lumea pe care întunericul păcatului vrea s-o cuprindă.

Iubiți frați care sunteți în suferință, rog pe Bunul Dumnezeu să vă aducă mângâiere la acest Praznic și să vă întărească să vă puteți duce cu nădejde crucea suferinței. Sfântul Apostol Pavel ne spune: „Ne lăudăm și în suferințe, bine știind că suferința aduce răbdare și răbdarea încercare și încercarea nădejde” (Romani 5, 3-4). Rămâneți în această nădejde, cu ea să vă mângâiați în suferință și în necazuri. Cu ea să vă legați de Biserica lui Hristos: „Cine ne va despărți pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea sau prigoana sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia sau sabia?” (Romani 8, 35)

Iar în Cartea Apocalipsei, Sfântul Ioan Teologul zice: „Fii credincios până la moarte și îți voi da cununa vieții” (Apocalipsa 2, 10).

Iubiților, așezați la căldura inimii voastre creștinești pe toți cei necăjiți. Mângâiați pe cei deznădăjduiți, ocrotiți pe cei fără adăpost. Salvați-i pe cei tineri, pe care, acum mai mult ca oricând, îi pândește la tot pasul umbra morții albe.

Dragi tineri, iubiți-L pe Dumnezeu! Iubiți-vă părinții și țara care este un antimis cu multe sfinte moaște. Aceasta este moștenirea pe care o avem de la strămoși, însă de mâine va fi pe umerii voștri.

Fiți înțelepți și treji, căci vi se încredințează un mare odor: credința în Dumnezeu și țara care nu sunt de negociat, ci de apărat.

Iubiți fii duhovnicești,

Rog pe Bunul Dumnezeu să vă învrednicească să petreceți Sfintele Sărbători în pace, cu sănătate și întru bucuria Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos.

Fiți dar de bucurie semenilor voștri!

Maica Domnului, rugămu-te, ocrotește a noastră țară!

Al vostru, al tuturor, de tot binele voitor,

† Ioan, Mitropolitul Banatului

0
Știri asemănătoare
Citeste mai mult

Spiritualitate

Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul (Sânzienele) marchează mijlocul verii

Publicat

acum o zi

pe

23 iunie 2025

de

Sfântul Ioan Botezătorul este ultimul dintre prorocii Legii Vechi, acela care a unit Vechiul Testament cu Noul Testament, învrednicindu-se să boteze cu apă pe Iisus, Mesia cel aşteptat. Însuşi Mântuitorul Hristos a spus despre Ioan: „Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul” (Matei 11;11). Pentru că între sfinţii şi cei aleşi ai lui Dumnezeu, Sfântul Proroc Ioan Botezătorul se deosebeşte în sfinţenie şi cinste.

Aşa cum este arătat în Sfânta Scriptură, naşterea sa a stat sub semnul unei minuni, căci a venit pe lume din părinţi mai înainte neroditori, preotul Zaharia şi Elisabeta. După rugăciuni stăruitoare înălţate la Dumnezeu pentru a putea avea un fiu, dorinţa le-a fost îndeplinită într-un mod deosebit.

Vestea naşterii Sfântul Proroc şi Botezător Ioan s-a făcut prin mijlocirea Arhanghelului Gavriil, care s-a arătat preotului Zaharia pe când acesta slujea la Templu. Nu un înger oarecare a fost trimis de Dumnezeu să vestească naşterea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, spune arhimandritul Ilie Cleopa (Vol. Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an, 1996), ci Arhanghelul Gavriil, care va vesti şi Fecioarei Maria că va naşte pe Hristos.

Pentru că nu a crezut cuvintele celui trimis de Dumnezeu, preotul Zaharia a fost pedepsit prin neputinţa de a vorbi până la naşterea pruncului când, revenindu-i glasul, a rostit şi numele celui nou-născut.

Biserica Ortodoxă are şase zile de prăznuire pentru Sfântul Ioan Botezătorul. În ordine calendaristică, de la începutul anului bisericesc (1 septembrie), datele pentru pomenirea şi sărbătorirea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul sunt: 23 septembrie – Zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul; 7 ianuarie – Soborul Sfântului Proroc, Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan (a doua zi după Teofanie – Bobotează -, 6 ianuarie); 24 februarie – Întâia şi a doua aflare a Capului Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan; 25 mai – A treia aflare a capului Sf. Ioan Botezătorul; 24 iunie – Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, sărbătoare care în popor poartă numele de Sânziene sau Drăgaică; 29 august – Tăierea capului Înaintemergătorului (pe care Biserica a rânduit-o ca zi de post negru).

Drăgaica, Sanzienele in traditia populara

In calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscuta sub denumirea de Sanziene sau Dragaica. Desi sunt asociate sarbatorii crestine a Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul si a Aducerii Moastelor Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, Sanzienele isi au originea intr-un stravechi cult solar. Denumirea este preluata probabil, de la Sancta Diana, zeita silvestra. Sanzienele erau considerate, inca din vremea lui Cantemir, ca reprezentari fitomorfe (Florile de Sanziene) si divinitati antropomorfe.

In credinta populara, Sanzienele erau considerate a fi niste femei frumoase, niste adevarate preotese ale soarelui, divinitati nocturne ascunse prin padurile intunecate, neumblate de om.
Nu este exclus ca in vremuri indepartate populatia din munti sa se fi intalnit la momentele solstitiale (Sanzienele) sau echinoctiale pentru a savarsi ritualuri inchinate Soarelui. Megalitii din Muntii Calimani pe care s-au descoperit insemne solare (rozete, soarele antropomorfizat), pot fi marturii in acest sens.

Conform traditiei, Sanzienele plutesc in aer sau umbla pe pamant in noaptea de 23 spre 24 iunie, canta si danseaza, impart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile casatorite, inmultesc animalele si pasarile, umplu de leac si miros florile si tamaduiesc bolile si suferintele oamenilor.

Spre deosebire de Rusalii, care sunt reprezentari fantastice aducatoare de rele, Sanzienele sunt zane bune. Dar ele pot deveni si forte daunatoare, lovindu-i pe cei pacatosi cu „lantul Sanzienelor”, pot starni din senin si vijelii, pot aduce grindina, lasand campul fara de rod si florile fara de leac.

In ajunul sau in ziua de Sanziene se intalneau practici si obiceiuri de divinatie, de aflare a ursitei si a norocului in gospodarie.

In dimineata de Sanziene inainte de rasaritul soarelui oamenii strangeau buchete de Sanziene pe care le impleteau in coronite si le aruncau pe acoperisul caselor. Se considera ca omul va trai mult in cazul in care coronita ramanea pe casa sau, dimpotriva ca va muri repede, atunci cand coronita aluneca spre marginea acoperisului sau cadea de pe acoperis.

Fetele strangeau flori de Sanziene pentru a le pune sub perna, in noaptea premergatoare sarbatoarii, in credinta ca isi vor visa ursitul. In unele zone fetele isi faceau coronite din Sanziene pe care le lasau peste noapte in gradini sau in locuri curate. Daca dimineata gaseau coronitele pline de roua, era semn sigur de maritis in vara care incepea.

Gospodarii incercau sa afle care le va fi norocul la animale, tot cu ajutorul florilor de Sanziene, in seara din ajunul sarbatorii agatau cununi de Sanziene la coltul casei orientat catre rasarit si daca, a doua zi, in coronite erau prinse par de la anumite animale, sau puf/pene de la pasari considerau ca anul va fi bun mai ales pentru acestea.
Florile culese in ziua de Sanziene prinse in coronite sau legate in forma de cruce, erau duse la biserica pentru a fi sfintite si erau pastrate, apoi, pentru diverse practici magice.

Sarbatoarea Sanzienelor care marcheaza mijlocul verii, era considerata si momentul optim pentru culegerea plantelor de leac.

Tot acum se faceau previziuni meteorologice: in functie de momentul in care rasarea Constelatia Gainusei, se determina perioada prielnica pentru semanatul graului de toamna.

Sarbatoarea Sanzienelor mai este cunoscuta in popor si sub denumirea de Amutitul Cucului. Se crede ca daca cucul inceteaza sa cante inainte de Sanziene, inseamna ca vara va fi secetoasa.

Pentru a fi sanatosi si avea spor in munca, in acest moment de inceput al secerisului, oamenii se incingeau peste sale cu tulpini de cicoare.

Pentru a fi placute feciorilor, fetele se spalau pe cap, in aceasta zi cu fiertura de iarba mare. Pentru a scapa de boli, fetele si nevestele se scaldau ritual in ape curgatoare iar pentru a se umple de fertilitate, femeile se tavaleau dezbracate in roua, dimineata, inainte de rasaritul Soarelui.

Pentru alungarea spiritelor malefice se aprindeau focuri in care se aruncau substante puternic mirositoare, se buciuma si se striga in jurul focurilor.

Pentru pomenirea mortilor se fac pomeni imbelsugate si se pun flori mirositoare pe morminte.

0
Citeste mai mult

Spiritualitate

Începe postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Mai multe rugăciuni și fapte bune

Publicat

acum o săptămână

pe

15 iunie 2025

de

Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel 2025 va avea o durată de 13 zile, începând cu data de luni, 16 iunie.

Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel are durată schimbătoare, în funcție de data Sfintelor Paști. Anul acesta începe în mod clasic, luni după Duminica Tuturor Sfinților, însă atunci când Învierea este serbată mai târziu de 1 mai se aplică reguli excepționale pentru a asigura o durată minimă de post.

Sărbătoarea celor doi mari Apostoli, Petru și Pavel, este precedată de post pentru a fi cinstit cum se cuvine rolul major pe care ei l-au avut în răspândirea creștinismului.

În acest timp de pregătire pentru sărbătoare, creștinii meditează la zelul misionar al Sfinților Apostoli și încearcă să pună în practică exemplul lor în propria viață. Pregătirea constă în abstinență, sporirea rugăciunii, a faptelor bune, lecturarea scrierilor celor doi apostoli și a altor cărți duhovnicești.

În acest timp de pregătire pentru sărbătoare, creștinii meditează la zelul misionar al Sfinților Apostoli și încearcă să pună în practică exemplul lor în propria viață. Pregătirea constă în abstinență, sporirea rugăciunii, a faptelor bune, lecturarea scrierilor celor doi apostoli și a altor cărți duhovnicești.

Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel este un post ușor. Anul acesta, din cele 13 zile de post, 6 vor fi cu dezlegare la pește.

Pe întreaga durată a acestui post, ca și în cazul celorlalte posturi din cursul anului bisericesc, nu se fac nunți, pentru că perioada de postire nu este compatibilă cu petrecerile care însoțesc de regulă aceste evenimente.

Sursa: basilica.ro

0
Citeste mai mult

Spiritualitate

Sfânta Treime – ziua în care biserica îl prăznuiește pe Sfântul Duh

Publicat

acum 2 săptămâni

pe

8 iunie 2025

de

De Sfanta Treime, Biserica Ortodoxa prăznuiește pe Sfântul Duh, a treia persoană a Sfintei Treimi, precum indică Penticostarul, la Sinaxarul Utreniei din Lunea Cincizecimii:

„În această zi, în Lunea Rusaliilor, prăznuim pe însuşi Preasfântul de viaţă Făcătorul şi întru tot puternicul Duh, Unul din Treime, Dumnezeu, Cel de o cinstire, de o fiinţă şi de o slavă cu Tatăl şi cu Fiul.

În ziua Cincizecimii S-a pogorât Duhul Sfânt, în chip de limbi de foc, peste Sfinţii Apostoli, în foişorul unde stăteau ei, şi s-a aşezat peste flecare dintr-înşii. Pentru cinstirea Sfântului Duh, dumnezeieştii Părinţi, care pe toate bine le-a tocmit, cu prilejul Cincizecimii, au rânduit o sărbătoare deosebită, în această zi a Rusaliilor.

Mântuitorul făgăduise înainte de patima Sa venirea Sfântului Duh, zicând: «De folos este ca Eu să Mă duc; că de nu Mă voi duce Eu, Mângâietorul nu va veni». Şi iarăşi: «Voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor va trimite vouă: Duhul adevărului, Care din Tatăl purcede». Iar după patimă, înainte de înălţarea la cer, iarăşi a zis: «Iar voi să rămâneţi în Ierusalim, până când vă veţi îmbrăca cu putere de sus». Deci, făgăduindu-le pe Mângâietorul, acum L-a trimis lor pe Acesta.

Pe când Ucenicii se găseau în foişor, în ziua Cincizecimii, cam pe la ceasul al treilea din zi, s-a făcut pe neaşteptate tunet din cer, în aşa fel, încât a străbătut mulţimea adunată la Ierusalim, din toată lumea; şi Duhul Sfânt S-a văzut în chip de limbi de foc, pogorând nu numai peste cei doisprezece Apostoli, ci şi peste cei şaptezeci de ucenici; şi aceştia au început să grăiască în limbi străine, fiecare din Apostoli grăind limbile tuturor neamurilor. Astfel, nu numai cel de alt neam auzea pe Apostol grăind în limba sa proprie, ci şi Apostolul înţelegea şi grăia limba fiecărui neam. Din pricina aceasta mulţimea socotea că sunt beţi, că neînţelegând cum fiecare Apostol poate grăi tuturor în limba fiecăruia, îl socotea pe acela beat. Alţii, însă, se mirau zicând: Ce înseamnă aceasta? Mulţimea, adunată la Ierusalim pentru praznic, era din toate părţile pământului: părţi, mezi şi elimiţi, care fuseseră robiţi puţin mai înainte, de Antioh.

Deci, Duhul Sfânt a venit după ce au trecut zece zile de la înălţare, iar nu îndată după înălţare, spre a face pe Ucenici să-L aştepte cu şi mai multă înflăcărare. Tradiţia zice că în fiecare zi venea să se închine acelui Trup îndumnezeit al lui Hristos câte una din cetele îngerilor. Deci, după împlinirea celor nouă zile, împăcarea fiind săvârşită prin Fiul, în a zecea zi a venit în lume şi Mângâietorul. În ce priveşte Pogorârea Duhului după cincizeci de zile de la Paşti, aceasta ar fi în amintirea Legii Vechi; că Israel a primit cele zece porunci după un timp de cincizeci de zile de la trecerea prin Marea Roşie. Să se mai ţină seamă şi de asemănări: Acolo era un munte, aici un foişor; acolo s-a văzut foc, aici limbi de foc; iar în locul tunetului şi negurei din Sinai, aici s-a auzit un vuiet de vifor năpraznic.

Duhul Sfânt S-a pogorât în chip de limbi de foc, ca să arate că este în legătură cu Cuvântul cel viu; sau pentru că Apostolii trebuiau să înveţe mulţimile şi să le aducă la Hristos şi prin mijlocirea Cuvântului. S-a pogorât apoi, în chip de foc, ca să arate pe de o parte, că Dumnezeu este foc mistuitor, iar pe de alta, pentru nevoia de curăţire; şi S-a împărţit în limbi, pentru haruri. Şi precum odinioară a amestecat pe cei ce ştiau numai o limbă şi i-a împărţit în mai multe limbi tot aşa şi acum, celor ce cunoşteau numai o limbă, le-a dat să cunoască multe limbi, ca să adune pe cei ce erau de diferite limbi, risipiţi în toate laturile lumii. Faptul s-a petrecut într-o zi de sărbătoare, pentru a fi cât mai mulţi cei adunaţi şi ca prin ei vestea să se răspândească pretutindeni; apoi şi pentru ca cei ce se aflau acolo de Paşti şi văzuseră cele săvârşite atunci asupra lui Hristos, să aibă de ce să se minuneze. Faptul s-a petrecut apoi în ziua Cincizecimii, fiindcă se cuvenea ca tot în timpul în care se dăduse Legea cea Veche, să se reverse şi harul Duhului; după cum şi Hristos săvârşind un nou Paşte propriu, făcuse în loc de Paştile cel obişnuit, Paştile cel adevărat.

Duhul nu S-a aşezat pe buzele Apostolilor, ci pe capetele lor, căci capul este ocârmuitorul şi partea cea mai aleasă a trupului şi cuprinde în el mintea, de la care şi limba îşi trage graiul. Pe de altă parte, este ca şi cum Duhul Şi-ar lăsa glasul prin limbă, aşezându-Se asupra capetelor Apostolilor şi rânduindu-i astfel învăţători ai tuturor celor de sub soare. Vuietul care a avut loc şi focul s-a întâmplat din pricină că ele au fost şi în Sinai, arătând prin aceasta, că şi atunci şi acum Duhul este Acelaşi, dând Legea şi orânduind toate. Mulţimea s-a tulburat de vuietul suflării, fiindcă socotea că vine împlinirea tuturor celor prevestite de Iisus, iudeilor, cu privire la nimicirea lor. Se spune «ca de foc», ca să nu cugete cineva despre Duhul Sfânt că ar fi avut vreo însuşire trupească.

Apostolii au fost învinuiţi de beţie. Dar Petru, sculându-se şi vorbind în mijlocul mulţimii, a dovedit că lucrul acesta nu este adevărat, aducând mărturie cuvântului proorocului Ioil. Astfel a înduplecat dintre ei, cu cuvântul, ca la trei mii, să vină la Hristos”.

sursa: ziarullumina.ro

0
Citeste mai mult

Articole recente

TIMIȘOARA Vremea

Cele mai citite