Ne găsiți și pe:
pergole retractabile

Spiritualitate

Părintele Constantin Necula, la Jimbolia: „Adevărata provocare pentru un creștin este să rămână în rugăciune“

Publicat

acum 4 ani

pe

Părintele profesor Constantin Necula, prietenul tinerilor din Banat și din întreaga țară, a conferențiat în 6 iulie, în sala Casei de Cultură din Jimbolia, în prezența a 300 de participanți, despre unitate în comunitate, dimensiunile principale fiind legate de familie, orgoliu, comunitate.

Părintele a deschis conferința cu indicarea faptului că „lumea întreagă este atomizată, doar când avem un dușman comun ne unim”. Ce ne provoacă pe noi este Evanghelia: Pace vouă! Dimensiunea iertării și al primirii Duhului Sfânt ca putere a a ierta. Plecând de aici, părintele conferențiar a subliniat faptul că „fundamentul familiei este iertarea, nu iubirea asumată pe tricouri”. Familia este sub ochii noștrii, dar nu o mai stăpânim de mult. Dumnezeu are drept colaboratori, o familie a rugăciunii.

„Fundamentul comunității este capacitatea de iertare. Doar în raport cu capacitatea de a ierta familia se sudează, se așează, se construiește”. Hristos nu doar că dă iertarea, ci și spune: Vă dau și Duhul Sfânt, ca să-i iertați pe ceilați care vin către voi. Fluxul de Duh Sfânt e posibilitatea de a crea comunitatea prin iertare, asta nu înseamnă că nu taxăm oamenii care nu sunt vrednici de iertare, a adaugat părintele. Când smerenia ta se întâlnește cu orgoliul constant al celuilalt, de unde curge iertarea din tine ca să poți ierta pe celălalt? Dacă nu ai Duh Sfânt dai legi care să arate iubirea, să arate iertarea. Ce-a smintit în noi noțiunea de familie, noțiunea de libertate, de iertare? Lipsa Duhului Sfânt. Comunitate suntem toți și cei care ne iubesc și cei care ne urăsc. A nu fi orgolios înseamnă a lucra în echipă cu celălalt. „Singura școală de lideri reală din România, afirma părintele profesor, sunt facultățile de teologie, acolo înveți cum să gestionezi comunicarea internă din parohie”. Drama României nu mai este aceea că nu știm încotro să mergem, ci că uită de unde a plecat. De unde am luat modelul atomizării României, e simplu: vă uitați prea mult la televizor, la cei care pentru linkuri au trădat țara.

A două instituție care se ocupă cu creșterea comunității este Școala.

„Ce le-a lipsit copiilor în perioada pandemică? – vorba aia caldă de aproape”. Au nevoie de dascălul lor, de cineva care să-i protejeze, să le ofere siguranță, să le spună că e mama lor, că e egală în raport cu ei. „Suntem atât de neatenți în construcția noastră. Gândiți-vă, duminică sunt alegerile din Moldova, normal ar trebui să ne rugăm pentru cetățenii Moldovei să meargă la vot și să spună un da uriaș ieșirii de sub robia roșului absolut. Să avem tăria asta să o spunem: Se vede clar în ce direcție o ia Europa, cum se rup lucrurile, se vede cât suferim, cât suferim unii, cât suferim alții. Ieșiți! Spuneți-vă voia! E foarte greu să emancipezi un popor dacă lipsește Hristos din politică și Duhul Sfânt din comunitate. Totul e minciună altfel. Dar această comunitate are tot timpul nevoie de un principiu paternal, care să conserve siguranța oamenilor.”

În a doua parte a întâlnirii a urmat sesiunea de întrebări adresate părintelui Constantin Necula din partea publicului prezent. Întrebările au vizat relațiile dintre părinți și copii, dar și implicarea Bisericii alături de școală în educația unei comunități. Dorința exprimată a fost aceea de a remoraliza și vindeca familia.

Cum să ne educăm copiii astfel ca, nici să nu mâniem pe Dumnezee, nici să supărăm pe copiii noștri? La această întrebare părintele a răspuns că Hristos este calea. Dacă ne pleacă copiii, e pentru că „noi i-am învățat să viseze la lucrurile materiale, nu la cele spirituale. Depinde ce am investit în ei”. Am învățat că trebuie să-mi iubesc părinții din interiorul meu, din adâncul meu, mărturisea părintele. Aflându-ne în anul omagial al diasporei române, părintele a ținut să reamintească faptul că, „spațiile de revenire ale românilor în propria lor fire, în diaspora, sunt bisericile, adevărate spitale spirituale, ambasade ale normalității”. Românii au învățat ce înseamnă fraternitatea în străinătate. O

întrebare din public a fost următoarea: Răspunsul Bisericii la uriașele provocări care vin din Occident nu e prea blând, prea îngăduitor? Biserica nu dorește să predice unor oameni speriați, a replicat părintele Necula. „Adevărata provocare pentru un creștin este să rămână în rugăciune, să rămână cu Scriptura în mână. Să nu uitați că nu vă rugați unui ‘dumnezeu’ impersonal! Nu cereți decât lucrurile imposibile de la Dumnezeu! Pentru Dumnezeu avem genunchi, pentru oameni avem telefoane. Să nu cereți lucrurile pe care le puteți face singuri.”

„Fraternitatea” nu este înțeleasă și trăită azi, nici cuvântul, nici conținutul acestuia nu mai sunt conștientizate. De la această dimensiune a comunității, dezbaterea din cadrul sesiunii de întrebări a mers înspre românii din diaspora și spre cei din Basabia, în special. Cum vedeți “adaptarea” tinerilor creștini la presiunile societății, referindu-ne la frații din Republica Moldova care se confruntă cu provocări multiple; aici părintele a insistat: „Cred că m-au întrebat odată la Digi24 care este omul politic preferat pe care-l am. Aurel Pop nu doar ca președinte al Academiei Române ci și ca structură umană îmi este foarte aproape modul în care gândește om de spiritualitate și cultură românească, vai de va intra în Campania prezidențială! la polul opus, al feminității în politică, este această domnișoară Maia Sandu, care pe mine personal mă uimește. De multă vreme n-am văzut un astfel de om, crec că tinerii de acolo ar putea să învețe din tinerețea ei, gentilețea, din atitudinea pe care o are.

„Ce transmiteți tinerilor din Republica Moldova, ce răspuns considerați că trebuie sa dea unor provocări de orientare a destinului Basarabiei in contextul apropiatelor alegeri?”; „Cred că ar trebui să ne rugăm pentru ei, pentru poporul roman de aici și de pretutindeni, pot schimba destinul Basarabiei, asta este clar, însă orice comentariu ar fi interpretat politic.  Studenții care mi-au fost colegi de facultate din Basarabia, sunt preoți de mare calitate, dar mulți dintre ei au trebuit să meargă pe șantiere să lucreze”. Pot tinerii moldoveni sa schimbe destinul Basarabiei prin participarea la vot? Mesajele progresiste sunt receptate prost, „oamenii vor discerne, se va face diferența dintre tot ce înseamnă lucruri ușor caștigate în ultimii ani și cele se vor câștiga greu în anii care vin. Cred din toată inima și sper în luciditatea celor din interior și a copiilor tineri din Republica Moldova, că sunt liniștiți, țin foarte mult la diaspora moldovenilor români din Occident. Sunt frumoși tare!” Am văzut câteva sărbători peste hotare în care românii din România, cu românii din Basarabia și cu cei din Bucovina, Cernăuți erau cu toții împreună.

Vorbind despre o dimensiune europeană a Republicii Moldova, părintele sintetiza: „Nu putem să ne rupem de rădăcinile noastre, iar în raport cu Republica Moldova, din punctul meu de vedere, suntem într-o perioadă de rugăciune, de maximă rugăciune, dar una din marile probleme pe care le avem la îndemână este aceasta: ce propui oamenilor acestora… ce Europă propunem României astăzi: o Europă a muncii, a solidarității, a respectului pentru muncă, a valorilor?”. Reacția Bisericii este foarte statornică, iar atitudinea Bisericii este de a nu bulversa sufletele oamenilor. Învățați că nu suntem una sfântă, sobornicească și apostolică Biserică, decât dacă reușim să facem o țară demnă și care respectă demnitatea oricărui om”. Stați la hotare cum stă preotul la hotarul dintre divin și uman! Părintele va fi așteptat și în toamna acestui an la un alt proiect realizat tot prin agenda culturală a primăriei Jimbolia, în parteneriat cu parohia ortodoxă de aici.

sursa: www.mitropolia-banatului.ro

0
Știri asemănătoare
Citeste mai mult

Spiritualitate

Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul (Sânzienele) marchează mijlocul verii

Publicat

acum 2 zile

pe

23 iunie 2025

de

Sfântul Ioan Botezătorul este ultimul dintre prorocii Legii Vechi, acela care a unit Vechiul Testament cu Noul Testament, învrednicindu-se să boteze cu apă pe Iisus, Mesia cel aşteptat. Însuşi Mântuitorul Hristos a spus despre Ioan: „Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul” (Matei 11;11). Pentru că între sfinţii şi cei aleşi ai lui Dumnezeu, Sfântul Proroc Ioan Botezătorul se deosebeşte în sfinţenie şi cinste.

Aşa cum este arătat în Sfânta Scriptură, naşterea sa a stat sub semnul unei minuni, căci a venit pe lume din părinţi mai înainte neroditori, preotul Zaharia şi Elisabeta. După rugăciuni stăruitoare înălţate la Dumnezeu pentru a putea avea un fiu, dorinţa le-a fost îndeplinită într-un mod deosebit.

Vestea naşterii Sfântul Proroc şi Botezător Ioan s-a făcut prin mijlocirea Arhanghelului Gavriil, care s-a arătat preotului Zaharia pe când acesta slujea la Templu. Nu un înger oarecare a fost trimis de Dumnezeu să vestească naşterea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, spune arhimandritul Ilie Cleopa (Vol. Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an, 1996), ci Arhanghelul Gavriil, care va vesti şi Fecioarei Maria că va naşte pe Hristos.

Pentru că nu a crezut cuvintele celui trimis de Dumnezeu, preotul Zaharia a fost pedepsit prin neputinţa de a vorbi până la naşterea pruncului când, revenindu-i glasul, a rostit şi numele celui nou-născut.

Biserica Ortodoxă are şase zile de prăznuire pentru Sfântul Ioan Botezătorul. În ordine calendaristică, de la începutul anului bisericesc (1 septembrie), datele pentru pomenirea şi sărbătorirea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul sunt: 23 septembrie – Zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul; 7 ianuarie – Soborul Sfântului Proroc, Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan (a doua zi după Teofanie – Bobotează -, 6 ianuarie); 24 februarie – Întâia şi a doua aflare a Capului Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan; 25 mai – A treia aflare a capului Sf. Ioan Botezătorul; 24 iunie – Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, sărbătoare care în popor poartă numele de Sânziene sau Drăgaică; 29 august – Tăierea capului Înaintemergătorului (pe care Biserica a rânduit-o ca zi de post negru).

Drăgaica, Sanzienele in traditia populara

In calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscuta sub denumirea de Sanziene sau Dragaica. Desi sunt asociate sarbatorii crestine a Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul si a Aducerii Moastelor Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, Sanzienele isi au originea intr-un stravechi cult solar. Denumirea este preluata probabil, de la Sancta Diana, zeita silvestra. Sanzienele erau considerate, inca din vremea lui Cantemir, ca reprezentari fitomorfe (Florile de Sanziene) si divinitati antropomorfe.

In credinta populara, Sanzienele erau considerate a fi niste femei frumoase, niste adevarate preotese ale soarelui, divinitati nocturne ascunse prin padurile intunecate, neumblate de om.
Nu este exclus ca in vremuri indepartate populatia din munti sa se fi intalnit la momentele solstitiale (Sanzienele) sau echinoctiale pentru a savarsi ritualuri inchinate Soarelui. Megalitii din Muntii Calimani pe care s-au descoperit insemne solare (rozete, soarele antropomorfizat), pot fi marturii in acest sens.

Conform traditiei, Sanzienele plutesc in aer sau umbla pe pamant in noaptea de 23 spre 24 iunie, canta si danseaza, impart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile casatorite, inmultesc animalele si pasarile, umplu de leac si miros florile si tamaduiesc bolile si suferintele oamenilor.

Spre deosebire de Rusalii, care sunt reprezentari fantastice aducatoare de rele, Sanzienele sunt zane bune. Dar ele pot deveni si forte daunatoare, lovindu-i pe cei pacatosi cu „lantul Sanzienelor”, pot starni din senin si vijelii, pot aduce grindina, lasand campul fara de rod si florile fara de leac.

In ajunul sau in ziua de Sanziene se intalneau practici si obiceiuri de divinatie, de aflare a ursitei si a norocului in gospodarie.

In dimineata de Sanziene inainte de rasaritul soarelui oamenii strangeau buchete de Sanziene pe care le impleteau in coronite si le aruncau pe acoperisul caselor. Se considera ca omul va trai mult in cazul in care coronita ramanea pe casa sau, dimpotriva ca va muri repede, atunci cand coronita aluneca spre marginea acoperisului sau cadea de pe acoperis.

Fetele strangeau flori de Sanziene pentru a le pune sub perna, in noaptea premergatoare sarbatoarii, in credinta ca isi vor visa ursitul. In unele zone fetele isi faceau coronite din Sanziene pe care le lasau peste noapte in gradini sau in locuri curate. Daca dimineata gaseau coronitele pline de roua, era semn sigur de maritis in vara care incepea.

Gospodarii incercau sa afle care le va fi norocul la animale, tot cu ajutorul florilor de Sanziene, in seara din ajunul sarbatorii agatau cununi de Sanziene la coltul casei orientat catre rasarit si daca, a doua zi, in coronite erau prinse par de la anumite animale, sau puf/pene de la pasari considerau ca anul va fi bun mai ales pentru acestea.
Florile culese in ziua de Sanziene prinse in coronite sau legate in forma de cruce, erau duse la biserica pentru a fi sfintite si erau pastrate, apoi, pentru diverse practici magice.

Sarbatoarea Sanzienelor care marcheaza mijlocul verii, era considerata si momentul optim pentru culegerea plantelor de leac.

Tot acum se faceau previziuni meteorologice: in functie de momentul in care rasarea Constelatia Gainusei, se determina perioada prielnica pentru semanatul graului de toamna.

Sarbatoarea Sanzienelor mai este cunoscuta in popor si sub denumirea de Amutitul Cucului. Se crede ca daca cucul inceteaza sa cante inainte de Sanziene, inseamna ca vara va fi secetoasa.

Pentru a fi sanatosi si avea spor in munca, in acest moment de inceput al secerisului, oamenii se incingeau peste sale cu tulpini de cicoare.

Pentru a fi placute feciorilor, fetele se spalau pe cap, in aceasta zi cu fiertura de iarba mare. Pentru a scapa de boli, fetele si nevestele se scaldau ritual in ape curgatoare iar pentru a se umple de fertilitate, femeile se tavaleau dezbracate in roua, dimineata, inainte de rasaritul Soarelui.

Pentru alungarea spiritelor malefice se aprindeau focuri in care se aruncau substante puternic mirositoare, se buciuma si se striga in jurul focurilor.

Pentru pomenirea mortilor se fac pomeni imbelsugate si se pun flori mirositoare pe morminte.

0
Citeste mai mult

Spiritualitate

Începe postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Mai multe rugăciuni și fapte bune

Publicat

acum o săptămână

pe

15 iunie 2025

de

Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel 2025 va avea o durată de 13 zile, începând cu data de luni, 16 iunie.

Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel are durată schimbătoare, în funcție de data Sfintelor Paști. Anul acesta începe în mod clasic, luni după Duminica Tuturor Sfinților, însă atunci când Învierea este serbată mai târziu de 1 mai se aplică reguli excepționale pentru a asigura o durată minimă de post.

Sărbătoarea celor doi mari Apostoli, Petru și Pavel, este precedată de post pentru a fi cinstit cum se cuvine rolul major pe care ei l-au avut în răspândirea creștinismului.

În acest timp de pregătire pentru sărbătoare, creștinii meditează la zelul misionar al Sfinților Apostoli și încearcă să pună în practică exemplul lor în propria viață. Pregătirea constă în abstinență, sporirea rugăciunii, a faptelor bune, lecturarea scrierilor celor doi apostoli și a altor cărți duhovnicești.

În acest timp de pregătire pentru sărbătoare, creștinii meditează la zelul misionar al Sfinților Apostoli și încearcă să pună în practică exemplul lor în propria viață. Pregătirea constă în abstinență, sporirea rugăciunii, a faptelor bune, lecturarea scrierilor celor doi apostoli și a altor cărți duhovnicești.

Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel este un post ușor. Anul acesta, din cele 13 zile de post, 6 vor fi cu dezlegare la pește.

Pe întreaga durată a acestui post, ca și în cazul celorlalte posturi din cursul anului bisericesc, nu se fac nunți, pentru că perioada de postire nu este compatibilă cu petrecerile care însoțesc de regulă aceste evenimente.

Sursa: basilica.ro

0
Citeste mai mult

Spiritualitate

Sfânta Treime – ziua în care biserica îl prăznuiește pe Sfântul Duh

Publicat

acum 2 săptămâni

pe

8 iunie 2025

de

De Sfanta Treime, Biserica Ortodoxa prăznuiește pe Sfântul Duh, a treia persoană a Sfintei Treimi, precum indică Penticostarul, la Sinaxarul Utreniei din Lunea Cincizecimii:

„În această zi, în Lunea Rusaliilor, prăznuim pe însuşi Preasfântul de viaţă Făcătorul şi întru tot puternicul Duh, Unul din Treime, Dumnezeu, Cel de o cinstire, de o fiinţă şi de o slavă cu Tatăl şi cu Fiul.

În ziua Cincizecimii S-a pogorât Duhul Sfânt, în chip de limbi de foc, peste Sfinţii Apostoli, în foişorul unde stăteau ei, şi s-a aşezat peste flecare dintr-înşii. Pentru cinstirea Sfântului Duh, dumnezeieştii Părinţi, care pe toate bine le-a tocmit, cu prilejul Cincizecimii, au rânduit o sărbătoare deosebită, în această zi a Rusaliilor.

Mântuitorul făgăduise înainte de patima Sa venirea Sfântului Duh, zicând: «De folos este ca Eu să Mă duc; că de nu Mă voi duce Eu, Mângâietorul nu va veni». Şi iarăşi: «Voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor va trimite vouă: Duhul adevărului, Care din Tatăl purcede». Iar după patimă, înainte de înălţarea la cer, iarăşi a zis: «Iar voi să rămâneţi în Ierusalim, până când vă veţi îmbrăca cu putere de sus». Deci, făgăduindu-le pe Mângâietorul, acum L-a trimis lor pe Acesta.

Pe când Ucenicii se găseau în foişor, în ziua Cincizecimii, cam pe la ceasul al treilea din zi, s-a făcut pe neaşteptate tunet din cer, în aşa fel, încât a străbătut mulţimea adunată la Ierusalim, din toată lumea; şi Duhul Sfânt S-a văzut în chip de limbi de foc, pogorând nu numai peste cei doisprezece Apostoli, ci şi peste cei şaptezeci de ucenici; şi aceştia au început să grăiască în limbi străine, fiecare din Apostoli grăind limbile tuturor neamurilor. Astfel, nu numai cel de alt neam auzea pe Apostol grăind în limba sa proprie, ci şi Apostolul înţelegea şi grăia limba fiecărui neam. Din pricina aceasta mulţimea socotea că sunt beţi, că neînţelegând cum fiecare Apostol poate grăi tuturor în limba fiecăruia, îl socotea pe acela beat. Alţii, însă, se mirau zicând: Ce înseamnă aceasta? Mulţimea, adunată la Ierusalim pentru praznic, era din toate părţile pământului: părţi, mezi şi elimiţi, care fuseseră robiţi puţin mai înainte, de Antioh.

Deci, Duhul Sfânt a venit după ce au trecut zece zile de la înălţare, iar nu îndată după înălţare, spre a face pe Ucenici să-L aştepte cu şi mai multă înflăcărare. Tradiţia zice că în fiecare zi venea să se închine acelui Trup îndumnezeit al lui Hristos câte una din cetele îngerilor. Deci, după împlinirea celor nouă zile, împăcarea fiind săvârşită prin Fiul, în a zecea zi a venit în lume şi Mângâietorul. În ce priveşte Pogorârea Duhului după cincizeci de zile de la Paşti, aceasta ar fi în amintirea Legii Vechi; că Israel a primit cele zece porunci după un timp de cincizeci de zile de la trecerea prin Marea Roşie. Să se mai ţină seamă şi de asemănări: Acolo era un munte, aici un foişor; acolo s-a văzut foc, aici limbi de foc; iar în locul tunetului şi negurei din Sinai, aici s-a auzit un vuiet de vifor năpraznic.

Duhul Sfânt S-a pogorât în chip de limbi de foc, ca să arate că este în legătură cu Cuvântul cel viu; sau pentru că Apostolii trebuiau să înveţe mulţimile şi să le aducă la Hristos şi prin mijlocirea Cuvântului. S-a pogorât apoi, în chip de foc, ca să arate pe de o parte, că Dumnezeu este foc mistuitor, iar pe de alta, pentru nevoia de curăţire; şi S-a împărţit în limbi, pentru haruri. Şi precum odinioară a amestecat pe cei ce ştiau numai o limbă şi i-a împărţit în mai multe limbi tot aşa şi acum, celor ce cunoşteau numai o limbă, le-a dat să cunoască multe limbi, ca să adune pe cei ce erau de diferite limbi, risipiţi în toate laturile lumii. Faptul s-a petrecut într-o zi de sărbătoare, pentru a fi cât mai mulţi cei adunaţi şi ca prin ei vestea să se răspândească pretutindeni; apoi şi pentru ca cei ce se aflau acolo de Paşti şi văzuseră cele săvârşite atunci asupra lui Hristos, să aibă de ce să se minuneze. Faptul s-a petrecut apoi în ziua Cincizecimii, fiindcă se cuvenea ca tot în timpul în care se dăduse Legea cea Veche, să se reverse şi harul Duhului; după cum şi Hristos săvârşind un nou Paşte propriu, făcuse în loc de Paştile cel obişnuit, Paştile cel adevărat.

Duhul nu S-a aşezat pe buzele Apostolilor, ci pe capetele lor, căci capul este ocârmuitorul şi partea cea mai aleasă a trupului şi cuprinde în el mintea, de la care şi limba îşi trage graiul. Pe de altă parte, este ca şi cum Duhul Şi-ar lăsa glasul prin limbă, aşezându-Se asupra capetelor Apostolilor şi rânduindu-i astfel învăţători ai tuturor celor de sub soare. Vuietul care a avut loc şi focul s-a întâmplat din pricină că ele au fost şi în Sinai, arătând prin aceasta, că şi atunci şi acum Duhul este Acelaşi, dând Legea şi orânduind toate. Mulţimea s-a tulburat de vuietul suflării, fiindcă socotea că vine împlinirea tuturor celor prevestite de Iisus, iudeilor, cu privire la nimicirea lor. Se spune «ca de foc», ca să nu cugete cineva despre Duhul Sfânt că ar fi avut vreo însuşire trupească.

Apostolii au fost învinuiţi de beţie. Dar Petru, sculându-se şi vorbind în mijlocul mulţimii, a dovedit că lucrul acesta nu este adevărat, aducând mărturie cuvântului proorocului Ioil. Astfel a înduplecat dintre ei, cu cuvântul, ca la trei mii, să vină la Hristos”.

sursa: ziarullumina.ro

0
Citeste mai mult

Articole recente

TIMIȘOARA Vremea

Cele mai citite