Ne găsiți și pe:
pergole retractabile

Spiritualitate

Părintele Constantin Necula: “Suntem prea complicaţi în ce facem”

Publicat

pe

Postul Paştelui nu este altceva decât o perioadă de reafirmare a unor virtuţi care păreau pierdute de poporul român, o naţiune a cărei principală încercare este să se regăsească pe sine, afirmă părintele Constantin Necula, consilier misionar-pastoral şi de imagine al Mitropoliei Ardealului, într-un interviu acordat AGERPRES. Profesor universitar la Facultatea de Teologie din Sibiu, unul din cei mai iubiţi preoţi din România, părintele Necula îi îndeamnă pe români să nu-şi piardă niciodată speranţa.Despre rugăciune, preotul spune că este un ”exerciţiu” de simplificare a vieţii cotidiene.

AGERPRES: Părinte, înainte de post ne-aţi declarat, tot într-un interviu, că ”a posti înseamnă a refuza să te prosteşti”. Acum, aproape la finalul acestei călătorii cu Iisus Hristos, aproape de Înviere, care credeţi că sunt principalele încercări ale poporului român?

Constantin Necula: Eu cred că principala încercare a poporului român este să se regăsească pe sine, să creadă un pic în valorile lui. Nu avem neapărat nevoie să importăm valori. Sunt valori care merită importate, dar e bine să ne aducem aminte: postul e şi o perioadă de reafirmare a unor virtuţi care păreau pierdute în poporul român. M-am uitat, oamenii s-au aşezat pe postit cu seninătate, discreţie şi, mai cu seamă, fără niciun fel de încrâncenare. Asta e un mare lucru în ziua de astăzi. Sunt valori care merită reactualizate. (…)

AGERPRES: Vorbeam ca acest interviu să fie despre suflet, despre Dumnezeu. Dumneavoastră, dacă ar fi acum să vă spovediţi public, românilor, ce le-aţi spune?

Constantin Necula: Să nu creadă în oameni, să creadă în Dumnezeu. Să aibă nevoie de oamenii care se apropie de Dumnezeu şi să nu aşeze alei de cruci răstignitoare de-a dreapta şi de-a stânga niciunui om. Fiecare om îşi ştie măsura, îşi ştie capacitatea de lucru, îşi ştie posibilitatea de a răspunde provocărilor vieţii. E important să înţelegem asta. Nu suntem decât oameni şi asta e foarte bine.

AGERPRES: Unii vă cataloghează în spaţiul public ca pe un preot vedetă. Cum vă percep colegii dumneavoastră, ceilalţi prelaţi?

Constantin Necula: Fiecare mă percepe cum poate. Ieri m-a impresionat o spusă a unui prieten foarte apropiat. A spus, noi care te iubim foarte tare, te invidiem. Deci, e un moment de cumpănă pentru mine, pentru că va trebui să mă descurc în continuare cu starea mea de preot. Nu există o stare de vedetă pentru mine, sunt un simplu preot din voia lui Dumnezeu aşezat pe sticlă. Dar sigur va veni vremea în care mă retrag şi nu uit motto-ul pentru care am pornit mai departe, „să te ferească Dumnezeu de palmele care te aplaudă”. Am în conştiinţa mea această dimensiune. Nu fac decât să slujesc Evanghelia lui Hristos, într-un alt spaţiu decât spaţiul obişnuit al amvonului. (…)

AGERPRES: Totuşi, sunteţi poate cel mai vocal preot român, în timp ce BOR nu este atât de vocală. De ce?

Constantin Necula: Biserica Ortodoxă este o biserică din care eu fac parte. Deci, câtă vreme eu vorbesc, cât pot să vorbesc, parte din colegii mei sunt parte integrantă a mărturiei mele. Eu nu vorbesc de la mine sau sper să nu vorbesc de la mine prea mult. Dar Biserica nu trebuie să fie vocală. Biserica e biserică, ea nu are nevoie de vocalize ca să fie ascultată. Gălăgia din jur chiar ar putea fi asanată de tăcerea Bisericii.

AGERPRES: Paştele înseamnă a lua lumină. Aţi spus în repetate rânduri că oamenii sunt lumină. Străbateţi în lung şi în lat toată ţara. Vă întâlniţi cu oameni. Cum îi găsiţi când mergeţi? Se luminează după ce le vorbiţi?

Constantin Necula: Îi las mai zâmbitori un pic, adică funcţia mea fundamentală de bufon ajută.

AGERPRES: Bufon cu ghilimele…

Constantin Necula: Nicio ghilimele. Aşa sunt eu, nu am ce să fac. Am încercat să fiu mai sobru. Îmi iese câteodată, când scriu sau când mă rog sunt foarte sobru (…), dar îi văd pe oameni foarte trişti, foarte preocupaţi de ziua de mâine. Şi lumea spune că le ofer doar zâmbete. Nu! Adevărul e că muncesc foarte mult şi în teritoriul asistenţei sociale, dar nu pot să iau după mine clădiri, nu pot să iau după mine atestate, să îmi pun pe mine tricouri cu ce muncesc, dar pot să spun că cea mai importantă funcţie pe care o are la ora actuală omul de lângă noi, astăzi, este să te binedispună, este să nu te lase trist, dezmierdat de deznădejde. E foarte periculos prin ce trecem.

AGERPRES: Şi tinerii sunt trişti?

Constantin Necula: Sunt trişti. Cu tentative foarte multe, diverse, de suicid, de dependenţă, de a lăsa şcoala, de a lăsa totul. E un val cultivat, într-un fel sau altul, de tot ce înseamnă aşa o psihanaliză socială care nu vizează copilul, cât sistemele care îl antrenează pe copil. Noi trebuie să fim foarte atenţi ca ţinta analizei noastre să meargă exact la subiectul pe care îl analizăm. Noi ne pierdem pe parcurs, nu avem timp să-i ascultăm pe copii. Pentru mine, conferinţele sunt foarte importante nu pentru cele 20 de minute în care le vorbesc, ci pentru orele, real orele în care răspund la sute de întrebări în faţa a mii de oameni. (…)

AGERPRES: A revenit în actualitate subiectul Arsenie Boca. Credeţi că va fi dus părintele de la Prislop în Catedrala Mântuirii Neamului?

Constantin Necula: Eu cred că va trebui să înţelegem foarte bine că în primul rând canonizarea părintelui nu este un fast-food spiritual, ci este o muncă foarte îndelungată. Trebuie să înţelegem foarte bine că în momentul canonizării, chiar dacă vor fi mutate în Catedrală sau într-o biserică oarecare, moaştele sale, o parte, vor rămâne în continuare la Prislop, dar acestea sunt scenarii. Deocamdată noi suntem foarte departe să avem o catedrală.

AGERPRES: Ce relaţie aveţi cu Arsenie Boca? Vă rugaţi?

Constantin Necula: Mă rog şi meditez. Mai ales la multe din spusele lui. Ca predicator îl socotesc unul dintre marii omileţi ai Bisericii şi mă impresionează foarte mult că în ciuda faptului că în spaţii mici a fost obligat să îşi desfăşoare activitatea, cuvântul său a intrat extraordinar de puternic în chiar construcţia sufletului unor oameni. El nu predica în pieţe, nu predica pe ecrane, el predica în spaţii mici, cuminţi, căţărat pe schele într-o vreme, iar oamenii au memorat, au recuperat şi au redat textele lui cu mare, mare acrivie. Asta spune foarte multe despre iubirea ucenicilor lui despre el.

AGERPRES: Părinte, cum ar trebui noi să ne rugăm la Dumnezeu?

Constantin Necula: Cu simplitate. Cred că rugăciunea este un exerciţiu de simplificare a vieţii noastre cotidiene. Suntem prea complicaţi în ce facem. Şi când sunăm să vorbim cu cineva, să îi cerem ceva, inventăm introduceri, conţinuturi, sfârşituri, rugăciunea e mai shortcut. E mai scurtă şi e întotdeauna foarte obiectivă, ea trebuie să fie sinceră. Nu ceri loc de muncă în speranţa că vei câştiga bani. Îi spui dacă ai nevoie de finanţe, îi spui direct asta. Dar, mie mi se pare că l-am redus pe Dumnezeu prea mult la un fel de angajat al nostru. Rugăciunea noastră e ca în faţa unui angajator, nu e ca în faţa unui angajament.

AGERPRES: Dumneavoastră, cum vă rugaţi la Dumnezeu?

Constantin Necula: Cât pot de simplu. Cât pot, cum pot, pentru cine pot. Mai ales pentru oameni, pentru că asta e principala funcţie a unui preot. Duhovnicul meu îmi spune tot timpul că speră să se pensioneze la timp, ca să mai apuce să se spovedească, să se roage şi pentru el. Pentru că, în rest, trebuie să fim dispuşi pentru ceilalţi. (…)

AGERPRES: Nu v-am văzut niciodată trist, vă ştiu de atâţia ani. Sunteţi fericit?

Constantin Necula: Asta cu fericirea … am avut noi o întâlnire despre educaţia pentru fericire şi am spus că dacă o fericire e definită nu mai e fericire. Sunt pe cale. Mă simt un om foarte iubit, foarte apreciat de soţie, de copii, de mamă, de sora mea, de prietenii mei, de cumnatul meu, de oamenii din jur. Uneori înjurat. Îmi place şi asta, când îi văd că mă înjură, că îmi spun câte una. Îmi creşte inima, pentru că îmi dau seama că măcar am schimbat ceva în ei. Dar mă simt un om liniştit, cuminte. Şi oricum îmi e drag de Dumnezeu. Acesta e lucrul cel mai important.

AGERPRES: Un ultim gând, înainte de Paşti?

Constantin Necula: Să le spunem oamenilor că va conta foarte mult Învierea, de fiecare dată. Că în ciuda tuturor aparenţelor, Hristos a înviat. Chiar dacă îl ascundem sub zgura zilelor care vin şi îl punem în preocupări care nu au întotdeauna relaţie cu Dumnezeu. Cred fundamental că Hristos a înviat!

AGERPRES

Citeste mai mult
Click pentru a comenta

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spiritualitate

Ziua Sfântului Ioan Botezătorul încheie sărbătorile de iarnă

Publicat

pe

Creştinii îl consideră pe Sfântul Ioan Botezătorul cel mai mare dintre sfinţi, după Fecioara Maria. În calendarul ortodox, el are trei zile de pomenire: 24 iunie – naşterea sa (sărbătoarea numită Drăgaica sau Sânzienele), 7 ianuarie – ziua Sfântului Ioan ca botezător al Domnului şi 29 august – tăierea capului Sfântului Ioan.

Sfântul Ioan mai este numit şi Înaintemergătorul, pentru că este cel care a anunţat venirea lui Hristos. Părinţii lui sunt preotul Zaharia şi Elisabeta, care erau rude cu părinţii Fecioarei Maria, Ioachim şi Ana. Arhanghelul Gavriil i-a vestit lui Zaharia că soţia sa va naşte un fiu la bătrâneţe şi se va chema Ioan. Zaharia nu a crezut acest lucru şi a rămas mut până când Elisabeta a născut.

Potrivit învăţăturilor religioase, Ioan a avut menirea de a pregăti poporul pentru primirea lui Iisus Hristos.

Tradiţia spune că, în dimineaţa zilei de Sfântul Ion, oamenii trebuie să se stropească cu agheasmă, pentru a fi feriţi de boli în timpul anului. De asemenea, conform tradiţiei populare, după Sfântul Ion „se botează gerul”, adică temperaturile încep să crească.

De Sfântul Ioan, există obiceiul numit „Udatul Ionilor”. În Bucovina, de exemplu, în trecut, se punea un brad împodobit la porţile tuturor celor care purtau numele de Ion, iar aceştia dădeau o petrecere.

În Transilvania, cei care purtau acest nume erau purtaţi prin sat până la râu, unde erau botezaţi.

Peste 2 milioane de români îşi serbează onomastica, luni, când este prăznuit Sfântul Ioan Botezătorul.

Cele mai răspândite nume sunt Ioan, Ion, Ionuţ, Ioana, Ionela şi Oana, alături de derivatele lor Nelu, Ivan, Jana, Ionuţa, Nela, Onuţa, Ionelia şi Jan.

Citeste mai mult

Spiritualitate

Boboteaza – ziua în care toată firea lumească să sfințește

Publicat

pe

Biserica Ortodoxă prăznuieşte în fiecare an, pe 6 ianuarie, Botezul Domnului nostru Iisus Hristos (Boboteaza sau Dumnezeiasca Arătare), zi specială în care firea apelor este sfinţită.

În 5 ianuarie, este Ajunul Botezului Domnului, o zi de post cu ajunare, ca pregătire pentru „împărtăşirea din lumina şi sfinţenia Duhului Sfânt”, zi în care vor fi oficiate mai multe slujbe speciale.

În ziua Botezului Domnului, luni, 6 ianuarie, va fi săvârşită Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur și Sfinţirea cea mare a apei.

Agheasma Mare se consumă înainte de a lua anafura, deci pe nemâncate, de la Bobotează, timp de 9 zile, cât ţine praznicul Botezului Domnului

Boboteaza aduce credincioșilor binecuvântarea lui Dumnezeu prin Agheasma Mare, care în aceste zile este luată cu evlavie pentru gustare și binecuvântarea caselor, spre tămăduirea și sfințirea întregii făpturi.

Despre raţiunile pentru care Hristos-Domnul S-a botezat în Iordan de către Ioan Botezătorul ne vorbeşte deosebit de sugestiv Sfântul Ioan Gură de Aur: „Pentru aceasta S-a botezat Hristos, ca să arate că împlineşte toată Legea. Acestea sunt pricinile Botezului Domnului. De aceea şi Duhul Sfânt S-a pogorât în chip de porumbel, căci acolo unde-i împăcarea cu Dumnezeu, acolo-i şi porumbelul. La corabia lui Noe a venit o porumbiţă cu o ramură de măslin, semn al iubirii de oameni a lui Dumnezeu şi al scăpării de potop; aici, la Botez, vine Duhul, în chip de porumbel, nu în trup de porumbel – trebuie ştiut bine lucrul acesta – ca să vestească lumii mila lui Dumnezeu, dar în acelaşi timp să arate că un om duhovnicesc trebuie să fie fără viclenie, fără răutate şi curat (…). Corabia aceea a lui Noe, după ce s-a terminat potopul, a rămas pe pământ; Corabia aceasta, după ce ne-a adus pacea cu Dumnezeu, a fost răpită în cer şi Trupul acela neîntinat şi neprihănit este acum la dreapta Tatălui. Toate acestea le-a lucrat Hristos-Domnul ca să avem parte de bunătăţile cele veşnice”1 (Cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur la praznicul Botezului Domnului). (sursa: basilica.ro)
Iată ce tradiții și superstiții se practică în popor în această zi sfântă!

Tradiții și superstiții

În tradiţia românească există numeroase practici legate de Bobotează, multe preluate în creştinism din tradiţii anterioare, menite să sporească fertilitatea, să purifice şi să ţină departe forţele răului.

În această zi se recomandă să mănânci neapărat piftie, grâu fiert şi să bei vin roşu, întrucât în ajunul Bobotezei trebuie pregătită o masă asemănătoare celei din Ajunul Crăciunului.

Fetele care vor să îşi vadă ursitul de Bobotează trebuie să îşi lege pe degetul inelar un fir roşu de mătase şi să îşi pună sub pernă busuioc, pentru a-l visa peste noapte.

Pentru a fi ferit de rele tot anul, ideal este să nu te cerţi cu cei dragi în această zi şi să nu dai nimic cu împrumut.

Vrei să afli cât vei trăi? Ei bine, în Ajun de Bobotează se spune că trebuie să iei atâţia cărbuni aprinşi câţi membri are familia şi să îi denumeşti pe fiecare în parte. Se crede că va avea viaţă lungă cel al cărui cărbune se stinge ultimul.

Citeste mai mult

Spiritualitate

Programul slujbelor de Bobotează și Sfântul Ioan, la Catedrala Mitropolitană din Timișoara

Publicat

pe

Luni, 5 ianuarie – Ajunul Botezului Domnului

07:00 Ceasurile împărătești urmate de Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia

17:00 Pavecernița Mare cu Litia

Marți, 6 ianuarie – Botezul Domnului (Boboteaza – Dumnezeiasca Arătare)

07:45 Utrenia

09:30 Sfânta Liturghie arhierească urmată de Slujba Sfințirii Mari a apei (Agheasma Mare)

17:00 Vecernia și Litia

Miercuri, 7 ianuarie – Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului

08:00 Utrenia

10:00 Sfânta Liturghie

17:00 Vecernia

Citeste mai mult

Articole recente

TIMIȘOARA Vremea

Cele mai citite