Ne găsiți și pe:
pergole retractabile

Spiritualitate

Mănăstirea Timișeni, loc al vindecării și Învierii

Publicat

pe

Un drum la Mănăstirea Timișeni, localitatea Șag, din apropierea Timișoarei, este ca o rezonare vindecătoare la un strigăt de dincolo de înțeles. Aici, din nevăzut, te cheamă pe nume clopotele și slujbele din vechea capelă a sfântului locaș, dispărută demult, transformată de comuniști în anii ’50 în coteț de păsări. Chemări clare, vii, cutremurătoare, auzite și în anii aceia de persecutorii care s-au spăimântat și au fugit. De atunci, așezământul este doar vindecare și Înviere. Continuă vindecare și Înviere.

De ceva vreme, Mănăstirea Timișeni, cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, din Arhiepiscopia Timișoarei, nu mai este doar loc de pelerinaj, ci, mai degrabă, izvor de vindecări. Omul acestui prezent alterat și șubrezit spiritual se caută pe sine în rătăcirea zilei, fără să se mai găsească. Se tot întreabă cine este, de ce suferă și nu se mai recunoaște. Când totul în jur se năruie și interiorul lui se prăbușește, înțelege cât îi este de bolnav sufletul. Și atunci aleargă la Mănăstirea Timișeni, căci în inimă aude strigarea lui pe nume. Și trebuie, neapărat, să pornească la drum.

Răspuns la întrebări

O ctitorie a Mitropolitului Vasile Lăzărescu, din 1944, ridicată într-un fost canton silvic din pădurea din apropierea comunei Șag, trecută prin infernul comunist, aduce în prezent răspunsul așteptat la dramaticele noastre întrebări. La vremea începutului, nimic și nimeni nu prevestea dezastrul. Odată cu Decretul 410/ 1959, ctitoria a fost desființată, maicile răzlețite, iar mica biserică din canton, transformată în coteț de păsări. Dar, nu peste multă vreme, cei ce o osândiseră la pieire au fugit înspăimântați, căci, seară de seară, clopote nevăzute sunau și slujbe se auzeau în ea.

Prin stăruința vrednicului de pomenire Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, mănăstirea a fost reorganizată, i s-a ridicat o nouă biserică între 1968 şi 1972, iar maicile au început să se întoarcă acasă. De atunci, continuă neîncetat slujirea lui Dumnezeu. Un sfânt locaș mai mare a fost ridicat după Revoluție, iar drumul celor ce caută mănăstirea s-a preschimbat în cale spre vindecare sufletească și întărire duhovnicească.

Într-un început de săptămână, încălzit de o mult prea grăbită primăvară, ne-am auzit și noi strigați pe nume și am purces la drum spre acest loc al vindecărilor.

Să dacem ca binele să fie deasupra

Maica stareță Casiana Șimon, intrată în monahism în 1982, stareță aici din 2001, păstorește o obște de 40 de maici, multe în vârstă. Pentru cuvioșia sa, mănăstirea este „o instituție cu rânduială”. Rânduială în biserică, în ascultări, la bucătărie, la trapeză, la atelierul de croitorie.

„Așezământul nostru este cel mai mare din Arhiepiscopia Timișoarei. La început, a funcționat ca metoc al Mănăstirii Partoș. Cu timpul, a devenit mănăstire, când aici s-au stabilit mai multe maici. În 1959, surorile au fost alungate de comuniști, iar în vechea capelă, preluată de ocolul silvic, au fost găzduiți muncitori și crescute păsări. Dar Dumnezeu nu a îngăduit mult timp starea aceasta. În fiecare seară, în canton se auzeau slujbele și sunetul clopotelor. Nemaiputând să locuiască acolo, veneticii au părăsit locul”, ne mărturisește maica stareță.

Am purtat apoi cu cuvioșia sa o lungă discuție despre astăzi, despre vocația slujirii aproapelui, despre semeni și, mai ales, despre rolul mănăstirii în educația tinerilor, despre așezarea în firescul vieții a familiei, atât de încercată în aceste vremuri.

„A avea vocație pentru mănăstire înseamnă chemare lăuntrică de la Dumnezeu. Simți din tine însuți nevoia de a-I sluji Lui. De aceea, trebuie să avem grijă ca această chemare să nu slăbească. Fiind singura mănăstire aproape de oraș, atât în sărbători, cât și în zilele de lucru, suntem cercetați de foarte mulți credincioși. Ei vin să se închine, să se roage, să se liniștească. Vin și foarte mulți tineri. În fiecare duminică, se împărtășesc aici uneori chiar și 100 de copii! În mănăstire se descoperă modele de viață, de smerenie. Mănăstirea aduce în viața omului o sporire duhovnicească. Avem credincioși care vin la noi, constant, de 30 de ani. În viață este bine să fii încercat, chiar și cu boală, pentru că astfel te apropii și mai mult de Dumnezeu. Omului de astăzi îi lipsește însă credința adevărată. Din nefericire, el se lasă atras de valul acesta lumesc. În viață, trebuie să avem echilibru. Să nu neglijăm partea spirituală. Să nu ne biruiască răul. Să facem în așa fel ca binele să fie deasupra”, ne spune maica stareță Casiana.

Speranță pentru fiecare

Înțelegem de la stareță că printre cei ce pornesc pe această cale sunt și credincioși care în stăruința lor pentru Dumnezeu pot întrece chiar maicile. „Descoperim însă și probleme mari de familie, unde alcoolismul, violența, abandonul distrug viețile. Sunt familii care se luptă din toate puterile să se țină în bună rânduială, și chiar reușesc lucrul acesta. Ne bucurăm mult când vedem că tinerii păstrează legătura cu Biserica, participă la slujbe, se spovedesc, iau cuvântul în conferințele ținute aici sau merg în pelerinaje.

Contează foarte mult ca ei să primească sprijin moral din partea noastră. Lumea prezentului este foarte coruptă. De aceea, orice efort de îndreptare, de nerespingere a lui Dumnezeu este important. Există speranță pentru fiecare în parte. Dacă faci câțiva pași spre El și-I ceri ajutor, te ajută. Simți cu timpul lucrul acesta, dacă ești interesat de progresul duhovnicesc. De aceea, purtăm dialog și cu tineri, și cu persoanele mature și-i îndemnăm să ducă viață morală, să se apropie de Dumnezeu.

Și de vin aici numai ca turiști, tot mai rămân cu ceva din această întâlnire cu Dumnezeu. Multe din familiile ajunse în impas, după slujbe și rugăciuni, ne mărturisesc că au reușit să rămână nedestrămate, nerătăcite. Compromiterea familiei este cel mai grav lucru care se întâmplă acum. Cred că niciodată nu a fost în așa mare pericol familia. Am întâlnit aici un caz, când soții s-au cununat după 70 de ani de viață lipsită de binecuvântarea lui Dumnezeu! Dar e bine că lucrul acesta s-a rezolvat, chiar dacă atât de târziu”, ne mai mărturisește maica stareță.

Ascultând-o și participând la slujbe, am înțeles și noi că, neîncetat, aici sună clopotele nevăzute ale capelei celei dintâi și poate îngerii slujesc și acum în ea Sfânta Liturghie. De aceea, drumul spre Mănăstirea Timișeni pentru cei ce-L caută pe Dumnezeu este continuă vindecare. Continuă vindecare și Înviere.

sursa: ziarullumina.ro

Citeste mai mult
Click pentru a comenta

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spiritualitate

Martorii lui Iehova organizează evenimentul „Să nu uităm jertfa lui Isus Cristos“, la Timișoara

Publicat

pe

Ziua de duminică, 24 martie, ar putea trece neobservată pentru mulți, însă milioane de oameni din întreaga lume se vor întruni la apusul soarelui pentru a comemora moartea lui Isus Cristos.

„Comemorarea morții lui Isus Cristos“, sau „Cina cea de taină“, cum mai este numită, este cea mai importantă zi a anului pentru Martorii lui Iehova, care o sărbătoresc anual la data de 14 Nisan din calendarul evreiesc, în conformitate cu declarația lui Isus din Evanghelia după Luca, capitolul 22, versetul 19: „Continuați să faceți lucrul aceasta în amintirea mea”. În întreaga lume există peste 8,6 milioane de Martori ai lui Iehova, dar anul trecut au asistat la eveniment aproape 20 de milioane de persoane.

„La nivel mondial, mulți oameni care nu sunt Martori ai lui Iehova asistă la Comemorare. Sperăm că membrii comunității locale ni se vor alătura cu această ocazie specială în care ne amintim de moartea lui Isus Cristos și arătăm recunoștință pentru jertfa sa”, a declarat Ionuț Moraru, purtătorul de cuvânt al Martorilor lui Iehova. „Aceasta este o ocazie solemnă, dar în același timp plină de bucurie”.

Evenimentul durează aproximativ o oră și va cuprinde o cuvântare în care se va vorbi despre ce a realizat Isus prin moartea sa, pentru toată omenirea.

În luna martie 2024, în Timișoara se desfășoară o campanie specială, prin care toți locuitorii sunt invitați să asiste la celebrarea anuală a Cinei Domnului.

Florin Chiriac spune: „Atât familia mea, cât și alte persoane așteaptă cu nerăbdare Comemorarea în fiecare an. Această întrunire este încurajatoare, instructivă și aduce multă bucurie tuturor participanților, indiferent de vârstă sau de mediul din care provin. În timpul acestei întruniri speciale putem reflecta cu recunoștință la toate binecuvântările pe care le primim de la Dumnezeu”.

Mai multe detalii despre modul în care Martorii lui Iehova sărbătoresc Cina Domnului pot fi găsite pe pagina „Întrebări frecvente”,  care se găsește pe jw.org, site-ul oficial al Martorilor lui Iehova.

În Timișoara, evenimentul va avea loc la:

Lăcașul de cult de pe strada Crișan, nr.33, de la ora 19.00 (în limba maghiară și în limbajul semnelor românesc);

Centrul Regional de Afaceri (sala Europa și sala Banatul), Bulevardul Eroilor de la Tisa, nr. 22, de la ora 19.00 (în limba română);

Hotelul Streliția, strada Simion Bărnuțiu, nr. 44, de la ora 19.00 (în limba română);

Iulius Congress Hall (sala Mozart), Iulius Town, strada Aristide Demetriade, nr. 1, de la ora 19.30 (în limba engleză).

Citeste mai mult

Spiritualitate

POSTUL PAȘTILOR. Să înmulțim rugăciunile și faptele bune

Publicat

pe

În 2024, Lăsata Secului pentru Postul Paştelui este duminicăa, 17 martie, iar începutul Postului Paştelui este marcat în ziua următoare, luni, 18 martie.

Pilda lui Iisus spune că, în această zi dinaintea Postului Mare, trebuie să ne curățăm de păcate, să ne îndreptăm greșelile și mai ales să îi iertăm pe cei din jur.

Este duminica iertării, iar sufletul nostru trebuie să intre în post mai ușor și mai curat. Postul Paștelui, cunoscut și sub numele de Postul Mare, este cel mai lung și mai riguros post din calendarul liturgic al Bisericii Ortodoxe.

Postul Paștelui Postul Paștelui este o perioadă de pregătire spirituală, în care credincioșii sunt chemați să se concentreze asupra rugăciunii, postului, pocăinței și împărtășirii, în pregătirea pentru celebrarea Învierii lui Hristos, moment central al credinței creștine.

Înainte de Paște, creștinii țin Postul Mare, perioadă care face referire la postul de 40 de zile și 40 de nopți, pe care Mântuitorul Iisus Hristos l-a ținut înainte de a începe Propovăduirea Evangheliei.

Postul de 40 de zile aduce aminte și de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta aștepta să primească cuvintele lui Dumnezeu, Decalogul, scris pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii.

Prin post, credincioșii ortodocși aduc aminte de sacrificiile lui Hristos din timpul postului și al Patimilor, pentru a ajunge la o înțelegere mai profundă a semnificației Învierii Sale.

Postul Paștelui este o perioadă importantă în viața spirituală a credincioșilor, în care aceștia sunt chemați să se pregătească cu seriozitate și devotament pentru celebrarea Învierii lui Hristos, prin post, rugăciune, pocăință și fapte bune. Este un timp de reflecție, transformare și creștere spirituală, în care credincioșii caută să își apropie viețile de învățăturile și exemplul lui Hristos. Postul Paștelui presupune abținerea de la anumite alimente, precum carne, lactate și ouă, într-un efort de a renunța la plăcerile materiale și de a se concentra asupra lucrurilor spirituale.

Această abținere este acompaniată de o preocupare pentru milostenie și ajutorarea celor nevoiași. Prin practicarea postului și a rugăciunii, credincioșii caută să-și înnoiască credințele spirituale, să se apropie mai mult de Dumnezeu și să crească în virtuți creștine precum iubirea, smerenia și milostenia. În postul Paștelui se fac şi rugăciuni pentru ocrotirea şi binele casei şi pentru sănătatea trupească şi sufletească a celor care locuiesc în ea. După perioada de post, creștinii merg la biserică, unde se spovedesc și se împărtășesc.

Pe toată perioada Postului Paștelui nu se fac nunți și botezuri. În afara zilelor de post de peste an, nu se fac nunţi în zilele Praznicelor împărăteşti şi nici în ajunul acestora, în săptămâna lăsatului sec de carne, în Săptămâna Luminată.

Rugăciuni importante

Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul este considerată o rugăciune puternică și este specifică pentru postul Paștelui. „Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie. Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei dăruiește-l mie, robului Tău. Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi că să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu. Că binecuvântat ești Tu în vecii vecilor. Amin”.

Pe lângă rugăciunea specifică Postului Paștelui, este bine să rostim și rugăciunea care se spune în toate zilele de post din an: „Dumnezeul nostru, nădejdea tutu­­ror marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe, Cel ce mai înainte ai întocmit, prin Legea Ta cea Veche și Nouă, aceste zile de post, la care ne-ai învrednicit să ajungem acum, pe Tine Te lăudăm și Ție ne rugăm: întărește-ne cu puterea Ta, ca să ne nevoim întru ele cu sârgu­ință, spre mărirea numelui Tău celui sfânt și spre iertarea păca­telor noas­tre, spre omorârea patimilor și biru­­ință asupra păcatului; ca împreună cu Tine răstignindu-ne și îngro­pân­du-ne, să ne ridicăm din faptele cele moarte și să petrecem cu bună­ plă­cere înaintea Ta întru toate zilele vieții noastre. Că Ție se cuvine a ne milui și a ne mântui pe noi, Hris­toase, Dum­­­ne­­zeule, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte, și Preasfântului și bu­nului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”.

Citeste mai mult

Spiritualitate

Sfinții 40 de mucenici din Sevastia. Ce tradiții se păstrează

Publicat

pe

Biserica îi sărbătoreşte astăzi pe Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia. Sunt printre cei mai populari martiri în rândul credincioşilor ortodocşi. Ziua lor de cinstire, 9 martie, este sărbătorită în mod special de creştinii din ţara noastră. Pentru ziua Sfinţilor 40 de Mucenici gospodinele fac 40 de colaci, numiţi sfinţi sau mucenici.

Forma cifrei 8 în care sunt făcuţi mucenicii are un sens teologic. La Sfinţii Părinţi, veşnicia creaţiei transfigurate prin Hristos Domnul este redată de expresia „ziua a opta a creaţiei”. În opoziţie cu săptămâna de şapte zile, care măsoară timpul finit, ziua a opta „arată modul existenţei mai presus de materie şi de timp”.

Mucenicii sau martirii sunt creștinii care și-au dat viața mărturisind pe Domnul Iisus Hristos. Ei sunt primii sfinți ai Bisericii, care a considerat întotdeauna că mucenicia nu ar fi fost posibilă fără ajutorul harului Duhului Sfânt.

Pe jertfa martirilor s-a zidit Biserica, de aceea în piciorul Sfintei Mese din Altarul bisericii se pun moaşte de martir. Mărturia lor stă la baza modelului creştin de mărturisire a lui Iisus Hristos ca Domn şi Mântuitor al nostru.

Apostolul Pavel spune despre ei: „Au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu ferăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi. Ei, de care lumea nu era vrednică…” (Evrei 11, 37-38). În evenimentul mărturiei lor se ascunde taina iubirii şi legăturii care-i uneşte pe toţi sfinţii mucenici, pe cei care au mărturisit şi pe cei care mărturisesc acum.

Din epoca persecuţiilor Bisericii de către împăraţii romani am moştenit cultul martirilor, născut ca o manifestare firească a credinţei creştine pe care mucenicii creştini au mărturisit-o cu statornicie şi curaj şi s-au încoronat, pentru chinurile îndurate şi pentru moartea lor martirică, cu cununa nemuririi şi a vieţii veşnice.
Minunile din lacul îngheţat

Sfinţii 40 de Mucenici erau soldați creștini, aflați în armata împăratului Licinius, care stăpânea partea de răsărit a Imperiului Roman. Conform izvoarelor istorice, în anul 320, Agricola, guvernatorul Armeniei, aflând că sunt creștini, le ordonă să își renege credința și să se închine idolilor. Cei 40 de mucenici refuză să facă acest lucru, astfel Agricola decide să îi întemnițeze timp de 8 zile și ordonă să fie torturați.

Văzând faptul că aceștia nu sunt dispuși să renunțe la creștinism, Agricola decide să îi condamne la moarte prin înghețare în lacul Sevastiei. Dintre toți cei 40, unul a decis să renunțe la creștinism, însă în momentul în care a ieșit din lac a murit pe loc. Totuși, locul acestuia a fost luat de către un soldat martor la eveniment. Deși guvernatorul Agricola spera că aceștia vor renunța la creștinism, în decursul nopții în care mucenicii se aflau în lac, s-au petrecut minuni remarcabile: la început, apa lacului s-a încălzit, astfel topindu-se gheața, iar apoi 40 de cununi strălucitoare s-au pogorât din ceruri deasupra mucenicilor.

La auzul acestor vești, guvernatorul decide să îi scoată din lac și să le fie zdrobite fluierele picioarelor, iar apoi să fie lăsați să moară. După moartea acestora, trupurile lor au fost arse, iar cenușa a fost aruncată în lac. Părţi din sfintele moaște ale acestora, care au scăpat focului, se pot găsi în diverse biserici aparținând spațiului ortodox.

Sfinții 40 de Mucenici sunt un exemplu de urmare și mărturisire a Domnului nostru Iisus Hristos și sunt cinstiți în mod deosebit de creștini, încă din secolul al IV-lea. În acest sens, din viața Sfântului Vasile cel Mare aflăm că familia lui avea spre cinstire moaște de la Sfinții 40 de Mucenici.

Cea mai veche consemnare a acestor mucenici se află într-o predică a Sfântului Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareii Capadociei, rostită într-o biserică ridicată în cinstea mucenicilor. Un alt sfânt părinte capadocian, Grigorie de Nisa, fratele Sfântului Vasile cel Mare, a rostit două omilii despre Sfinţii 40 de Mucenici în biserica închinată lor. Sfântul Efrem Sirul, de asemenea, i-a elogiat pe cei 40 de Mucenici.

Colacii în forma cifrei opt

Creștinii ortodocși din România îi cinstesc în mod deosebit și au o evlavie specială pentru acești sfinți care au suferit moarte martirică în Sevastia Armeniei.
În ţara noastră sărbătoarea creştină a Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia s-a suprapus peste începerea anului agricol tradiţional şi a generat o sărbătoare trădiţională românească, Mucenicii sau Măcinicii. În ziua Sfinţilor 40 de Mucenici, în comunităţile rurale era momentul ce deschidea, de fapt, ciclul sărbătorilor de primăvară, presarat cu numeroase obiceiuri în satul tradiţional românesc.

Pentru ziua Sfinţilor 40 de Mucenici gospodinele fac 40 de colaci numiţi sfinţi sau mucenici. În Moldova, aceştia au forma cifrei 8 şi sunt copţi din aluat de cozonac, apoi unşi cu miere şi nucă. În Dobrogea şi Muntenia, mucenicii sunt mai mici şi sunt fierţi în apă cu zahăr, cu scorţişoară şi nucă, simbolizând lacul în care au fost aruncaţi Sfinţii Mucenici. Aceştia sunt duşi la biserică pentru a fi binecuvântaţi şi apoi sunt consumaţi în familie.

Forma cifrei 8 în care sunt făcuţi mucenicii în zona Moldovei are un înţeles teologic şi ne arată influenţa monahală isihastă din mănăstirile moldave în viaţa credincioşilor din această zonă.

Cifra 8 în teologie semnifică ziua a opta. În acest sens, în teologia Sfinţilor Părinţi, veşnicia creaţiei transfigurate prin Hristos Domnul este redată de expresia „ziua a opta a creaţiei”. În opoziţie cu săptămâna de şapte zile, care măsoară timpul finit, ziua a opta „arată modul existenţei mai presus de materie şi de timp” (Sfântul Maxim Mărturisitorul), defineşte un nou început şi o altă stare care nu va mai fi supusă schimbării, pentru că ziua a opta nu se va sfârşi niciodată şi nici nu va fi măsurată cu perioade trecătoare ale timpului, ci „va fi un timp format nu din succesiuni de momente trecătoare, pieritoare, ci din relaţia de dragoste plenară, care se săvârşeşte neîncetat într-o transfigurare dinamică «din slavă în slavă» (II Corinteni III, 18)”, după cum afirmă Christos Yannaras.

Ziua a opta este caracterizată de desfiinţarea distanţei fizice ­ dintre Dumnezeu şi om, înseamnă unirea lui Dumnezeu cu Adam cel universal, fără să atingă sau să forţeze libertatea fiecărei persoane. După cuvintele Sfântului Maxim Mărturisitorul, pentru cei vrednici, unirea va fi „desfătare dumnezeiască şi mai presus de orice înţelegere”, în timp ce pentru nevrednici, pentru cei care refuză iubirea jertfelnică a lui Dumnezeu, această unire se va transforma într-o „suferinţă de negrăit”. Iubirea lui Dumnezeu specifică zilei a opta este întotdeauna cea care judecă după dreptate, cea care dă fiecăruia după dreptate: „Și vor ieşi cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii” (Ioan 5, 29).

Din cele prezentate mai sus despre ziua a opta înţelegem că mucenicii în forma cifrei 8 ne arată că Sfinţii 40 de Mucenici ne sunt călăuzitori prin mucenicia lor spre ziua a opta, cea care nu se sfârşeşte niciodată şi este a bucuriei celor drepţi în Împărăţia cea nepieritoare a lui Dumnezeu.

sursa: ziarullumina.ro

Citeste mai mult

Articole recente

TIMIȘOARA Vremea

Cele mai citite