Institutul Polonez din Bucureşti a sprijinit Filarmonica Banatul pentru concertul vocal-simfonic de joi, 24 martie. Prima parte a concertului conţine trei lucrări concertante pentru pian şi orchestră ale unor compozitori polonezi. Vom asculta Andante Spianato şi Marea Poloneză op.22 de Frédéric Chopin, Variaţiunile pe o temă de Paganini de Witold Roman Lutoslawski şi Concertul pentru pian şi orchestră de coarde op.40 de Henryk Micolaj Górecki. Toate trei lucrările vor fi interpretate de pianista Adriana Dogaru.

În partea a doua, orchestra filarmonicii şi corul  Ion Românu împreună cu soliştii vocali Virginia Maria Oniţa – soprană şi Cristian Ardelean — bas, vor interpreta Requiemul lui Gabriel Fauré.

Concertul, care va fi dirijat de maestrul Leonard Dumitriu, va debuta cu Marea poloneză pentru pian şi orchestră de Frédéric Chopin. Mulţi compozitori au folosit acest dans naţional polonez ca sursă de inspiraţie pentru muzica lor, cu mai mult sau mai puţin talent.
Karl Maria von Weber a fost compozitorul care prin polonezele sale a redat strălucirea viguroasă şi mândră a acestui tip de dans şi mai ales caracterul capabil de a justifica acest nume. Chopin a fost acela care l-a întrecut în inspiraţie atât prin caracterul lor mai viu, mai mişcător cât şi prin procedeele armonice.

Pentru poloneza pe care o vom asculta, menţionăm că ulterior, Chopin a compus o piesă — Andante spianato, cu rol de introducere. Este pentru pian solo şi i-a dat acelaşi număr de opus, pentru a fi mai clară apartenenţa. Acompaniamentul orchestral al Marii poloneze este ultima pagină simfonică a lui Chopin.

Lutoslawski a fost un compozitor şi dirijor născut în Polonia în 1913. După Chopin, a fost steaua notabilă care a ajutat la dezvoltarea muzicii şi în general a culturii din Polonia. Personalitatea sa a fost distinctă, fără manierisme şi destul puternică pentru a-şi însuşi multiple tehnici de compoziţie, fără a fi epigon. În timpul când ţara sa era sub puterea Germaniei Naziste, dezvoltarea sa muzicală a fost încetinită, ca şi întreaga viaţă culturală a Poloniei, fiind obligat să cânte muzică distractivă în diferite cafenele din Warşovia.

Împreună cu prietenul său, pianistul şi compozitorul Andrzej Panufnik, au ajuns să facă o serie de aranjamente după lucrări celebre, dintre care s-au pierdut o mare parte, în timpul distrugerilor războiului. Compoziţia inspirată de capriciul 24 pentru vioară solo a lui Nicolo Paganini, însă s-a păstrat.
O serie de compozitori celebri, de la Brahms la Rahmaninov, au creat lucrări fiind fascinaţi de această piesă. Lutoslawski este cel care a urmărit în compoziţia sa lucrarea originală, stând foarte aproape de textul lui Paganini.

În ultima sa versiune, fiecare variaţiune este perfect recognoscibilă, cu toate că în acea perioadă cocheta cu sistemul de compoziţie dodecafonic al cărui părinte era Arnold Schoenberg. În cele 6 minute vom putea savura înlănţuirile armonice şi ingenioase efecte pianistice.

Al treilea compozitor polonez prezent în programul de joi seara este Górecki. S-a născut în decembrie 1933 într-un sat din sud-vestul Poloniei. La începutul carierei de compozitor era un entuziast al creatorilor care îmbrăţişau tehnica dodecafonică şi serialistă, în special al lui Anton Webern. Deşi în întreaga activitate a acoperit o mare varietate de stiluri, în perioada când a compus concertul pe care-l vom asculta, se întorsese la un stil armonic şi ritmic destul de convenţional. Górecki a fost considerat, alături de Penderecki, fondatorul noii şcoli de compoziţie din Polonia. A murit în anul 2010, după 10 ani de frecvente probleme de sănătate.

Requiemul pentru solişti, cor şi orchestră op. 48, de Gabriel Fauré, este cea mai cunoscută lucrare a maestrului francez. Motivele pentru care ar fi scris această lucrare sunt neclare. Unii muzicologi declară că ar fi compus Requiemul după moartea destul de apropiată a celor doi părinţi ai săi, alţii spun că el însuşi ar fi declarat că a scris lucrarea doar pentru plăcerea de a compune. Între 1887 şi 1900,  Fauré a modificat partitura de mai multe ori, adăugându-i mereu părţi noi. Ultima versiune conţine unele modificări şi este orchestrată pentru un ansamblu mare, premiera având loc la 6 aprilie, 1900, sub conducerea lui Eugéne Ysaÿe.

Pe aceasta o vom asculta joi, 24 martie, în sala Capitol. Are 7 părţi şi durează aproximativ 35 de minute. De la un capăt la altul Requiemul este străbătut de simţăminte umane şi încredere în odihna eternă. Nici o clipă nu întâlnim frica de moarte, ci o senină dorinţă de eliberare şi pace. Această minunată pagină muzicală a fost interpretată şi în 1924, la moartea creatorului ei.

Mircea Tătaru